TENDON, s. n. / tendon, s. m. / tendon. NA: tendo, pi. ten- dines. {Lat. muiu.vaia tendo, -inis = tendon, proliabii de (a. gr. tenon, -ontos = tendon.} Extremitate fibroasa, alba si rezis-tenta, mai mult saumai putin alungita, cilindrica sauaplatizata a unui muschi. Este constituita dintr-un tesut conjunctivalb-sidefiu, dens si rezistent, prin care muschiul se insera pe os. T. are rolul de a transmite forta musculara.
