TAURODONTISM, s. n. / taurodontisme, s. m. / taurodon-tism. [Qr. tauros = tour; odous, odontos = dinte.; -ism.] Anomalie morfologica a dintilor in care molarii in forma de prisma, prin cresterea dimensiunii verticale a camerei pulpare, prezinta o diviziune a radacinilor dentare deasupra coletului dentar.
