SUFOCARE, s. f. / suffocation, s. f. / suffocation. [Lot. suf- focare = a inabiifi, a sufoca.} 1) Stop respirator sau asfixie de natura mecanica determinate de obstructia accidental^a cailor respiratorii sau prin compresiune puternica toracoabdo-minala. 2) Senzatia de s. este determinata de dificultati majore in respiratie. V. si strangulare.
