SUCUSIUNE, s. f. / succussion, s. f. / succussion. [Lat. suc- cussio, -onis =zguduire., de. (a succutere – a scutum.} 1) Me- toda de punere in evidenta a unei cantitati de lichid ameste-cat cu gaz Tntr-un organ cavitar. Prin miscarea laterala a bol-navului se percepe un zgomot hidroaeric caracteristic. 2) Ter-men utilizat In „homeopatie pentru desemnarea actiunii de a agita puternic o dilutie homeopatica (hahnemaniana).
