STRES, s. n. / stress, s. m. / stress. [‘Eryl’. stress = con- strtafftre, sodcitare, presume.} Termen englez dificil de tradus, de aceea este utilizat Tn limba romana ca atare. Inseamna o solicitare neobisnuit de puternica a organismului, ca si reactiile si ripostele acestuia. Initial a fost utilizat pentru starile de ten-siune psihica sau pentru traumatismele psihice. Ulterior, H. Selye i-a dat un sens mai larg: orice suprasolicitare care deter-mina un ansamblu de fenomene tisulare si sistemice (neu-roendocrine) alcatuind *sindromul general de adaptare. S. este constant prezent In toate circumstantele vietii. Daca este mo-derat, stimuleaza vitalitatea organismului si poate fi denumit eustres. Termenul agresiune, propus pentru a-1 inlocui, nu este potrivit decat cand este vorba de fenomene nocive. Var.: stress.
