ARTICULATIE, s. f. / articulation, s. f. / joint. NA: junctura ossiuIn. [Lot. arl iculatio, -onis = wclie.Uturd. Ansamblul ele- mentelor prin care doua oase vecine ‘in scheletui osos se leaga Intre ele. Exista a. fixe, denumite sinartroze, si mobile, Intrerupte, denumite diartroze. Sinatrozele pot fi: 1) dintate (ex.: Intre oasele craniului); 2) scuamoase (ex.: Intre oasele temporal si parietal); 3) armonice (ex.: Intre oasele nazale si maxilare). Diartrozele reprezinta a. In care oasele sunt mobile unul fata de celalalt. Elementele constitutive ale unei a. mobile sunt: a) capsula articulara, fixata pe marginea suprafetelor arti-culare; b) stratui extern, format din benzi fibroase care dau rezistenta capsulei; c) membrana sinoviala, care captuseste in-teriorul articulatiei si secreta lichidul sinovial; d) suprafetele articulare, fetele osoase ce vin In contact, care pot fi sferice, ovoide, In forma de sa. Cand suprafetele nu corespund ca relief, se interpun meniscuri sau cartilaje (ex.: a. genunchiu-lui). Exista si a. semimobile sau amfiartroze, cu suprafetele aproape plane (ex.: coloana vertebrala).
