STATICA, adj., s. f. / statique, adj., s. f. / static, adj., statics, n. [Qr. statikos = care. opreste, care sta. in picioare, de (a istanai =a ptasa, a fiK.e so. find.} 1) Parte a mecanicii care studiaza conditiile de echilibru al corpurilor sub influenta fortelor exterioare. Ex.: s. vertebrala implica, Tn mod fiziologic, lordoza corvicala, cifoza dorsala si lordoza lombara. 2) Echilibrul corpului uman. Stimulul s. asigura mentinerea echilibrului unui corp in pozitia dorita, Tndeosebi tn ortostatism. 3) Care este in repaus, imobil.
