SOLVATARE, s. f. / solvatation, s. f. / sol vation. [Lot. sot-vere = a ((esface.] Fenomen fizic de formare a unor asocieri mai mult sau mai putin puternice intre moleculele de solvent si moleculele de solvit. Asoderile se formeaza prin forte van der Waals, legaturi de hidrogen, dipol-dipol sau ion-dipol. S. in cazul apei se numeste *hidratare.
