SEDATIV, adj., s. n. / sedatif, -ive, adj., s. m. / sedative. [Lat. sedatus, de. [a sedare = a [inifti.} (Medicament) care deprima functiile SNC. Tn functie de doza, s. poate produce un somn asemanator celui fiziologic, actionand ca *hipnotic, sau poate diminua hiperexcitabilitatea psihomotorie si senzitiva (efect s.). Din aceasta clasa de medicamente fac parte *bar-bituricele, ‘bromurile, ‘benzodiazepinele etc.
