SECRETINA, s. f. / secretine, s. f. / secretin. [Lat. secretas, de [a secernere = a indeparta, a separa; -ina.] Hormon polipeptidic alcatuit din 27 de aminoacizi, secretat de celulele S din mucoasa duodenala sub forma unui precursor. S. actioneaza prin intermediul unui ‘receptor de membrana cuplat cu *proteine G. Hormonul stimuleaza secretia si sinteza en-zimelor pancresului exocrin, secretia de *insulina si actioneaza m sinergie cu *pancreozimina. Obs.: izolarea s. de catre Bayliss si Starling Tn 1902se afla istoric la originea concep-tului de hormon.
