RUMINATIE

0
12

RUMINATIE, s. f. / rumination, s. f. / rumination. [Lot. mmi- natio, -onis =rumegare, de. la rummare =a mmega.] 1) Sin.: mericism (v.). 2) R. mentala: particularitate a gandirii psihas- tenidlor, constand Tn desfasurarea interminabila si inefidenta a unor judecati, rationamente sauTndoieli obsedante.