REINDUCTIE, s. f. / reinduction, s. f. / reinduction. [Lat. re = iarafi; mductio, -onis = introducere, de [a inducere =a duce m, a introduce (in = in; ducere = a duce).} Reluarea ‘chimioterapiei de atac (*inductie) Tn cazul unui pacient care s-a aflat Tn *remisiune si a fost supus unei chimioterapii de Tntretinere. RE1NFECTIE, s. f. / reinfection, s. f. /- reinfection. [Lat. re = iarttfi; infectus, de. Ca inficere = a strica, a otraoi.} Infectie noua care survine la un subiect infectat anterior cu acelasi ger-men, dar vindecat de vechea infectie.
