RECTORAGIE, s. f. / rectorragie, s. f. / proctorr(h)agia. [Lat. me.dicala rectum, de. (a rectus = rectiiiniu, drept; gr. rhegny- nai = a fafni, a iz.Ciucni.} Emisie de sange rosu, necoagulat, prin anus. R. este dovada unei leziuni situate Tn partea infe- rioara a tubului digestiv (colon, rect, anus) si foarte rar con- secinta unui ulcer gastroduodenal cu hemoragie foarte abun- denta. Sin.: proctoragie.
