RECEPTORI DE MEMBRANA / r6cepteurs de membrane / membrane receptors. R. de m. (sau ai suprafetei celulare) reprezinta, de regula, proteine sau glicoproteine integrate ale membranei celulare. Deoarece majoritatea moleculelor purta- toare de informatie sunt hidrosolubile si, Tn consecinta, nu pa- trund prin bariera hidrofoba membranara, exista o diversitate de r. de m., a caror izolare si caracterizare a fost fadlitata de *clonarea secventelor de ADN care codifica proteinele recep- toare. Dupa legarea ligandului specific, orice proteina recep- toare actioneaza ca un ‘transductor al semnalului, prin declan- sarea unor evenimente moleculare intracelulare care modifica activitatea *celulei tinta. Cu toata diversitatea moleculelor infor- mationale si, implicit, a r. spedfici, majoritatea r. de m. pot fi clasificati Tn patru clase, definite Tn functie de mecanismul de transductie utilizat: 1) R. cuplati cu canale ionice, denumiti si r.- canale sau canale ionice dependente de neurotransmitatori, implicati Tn semnalizarea sinaptica Tntre celulele exdtabile electric. R. acestei clase constituie o familie de proteine omologe, formate din mai multe subunitati polipeptidice asociate. Se dis-ting doua subclase: a) R. mediatorilor denumiti excitatori, a caror stimulare provoaca o depolarizare a celulei, ceea ce activeaza celula (ex.: propagarea potentialului de actiune si secretia unui mediator de catre un neuron sau contractia Tn cazul unei celule musculare). Este cazul r. nicotinid ai acetilcolinei, r. S-HTa al serotoninei si r. aminoadzilor excitatori (acid glutamic si acid aspartic). Toti acesti r.-canale sunt permeabili pentru cationi monovalenti si bivalenti (Tndeosebi Na , dar si K^ Ca ^, Mg „). b) R. mediatorilor denumiti inhibitori, a caror actiune provoaca o hiperpolarizare care diminua excitabilitatea celulei. Este cazul r. A ai GABA (acid gama-aminobutiric) si r. glidnei. Acesti r. prezinta canale selective pentru anioni (Tndeosebi CI”, CHjCOO”, POf). 2) R. cuplati cu proteine G, cei mai numerosi, reprezinta o clasa importanta de proteine transmembranare si pot fi acti-vati de agonisti de natura diversa: neuromediatori (ca acetil-colina), amine biogene (*dopamina, ‘adrenalina, *noradrenalina, *serotonina, *histamina), nucleotide purinergice (ca *adenozina), *neuropeptide, ‘endoteline, hormoni peptidici (*bradikinina, *va- sopresina), mediatori lipidici (leucotriene, *prostaglandine), ca $i de agenti fizici ce intervin Tn perceptiile vizuala si olfactiva. In transmiterea informatiei Tntre mediul extracelular si citoplasma intervin trei componente de natura proteica: r., ‘proteina G si efectorul. R. este o glicoproteina transmembranara care contine 350-800 reziduuri de aminoadzi, organizate Tn sapte domenii transmembranare. Proteina G, denumita astfel deoarece fixeaza si hidrolizeaza GTP, este localizata pe fata citoplasmatica a membranei si este alcatuita din trei subunitati (a, p, y). Efectorul poate fi un canal ionic (de Na^, K sau Ca ‘) sau o en-zima. La nivelul retinei, aceasta enzimS este o fosfodiesteraza ce transforma GMP ciclic Tn 5’GMP. Tn general, enzima efec-toare (*adenilat ciclaza, *fosfolipaza C, *fosfolipaza A;) asigura formarea de *mesageri secunzi. In continuare, mesagerii secunzi vor modula mecanismele de fosforilare ale unor proteine celulare diferite (Tn functie de celula tinta) si direct responsabile de efectele celulare. 3) R.-enzime, care, atund cand sunt acti-vati, functioneaza direct ca enzime sau sunt asociati cu unele enzime. Majoritatea acestor r. sunt proteine cu un singur do-meniu transmembranar, avand situsul de cuplare cu ligandul la suprafata celulei, iar situsul catalitic dispus intracelular. Se disting trei subclase de r. e.: a) R. cu activitate de tip *guani- latcidaza, care Tsi sintetizeaza singuri mesagerul secund ca raspuns la mediatorul peptidic. Cel mai cunoscut este r. pen-tru *peptidul natriuretic atrial. b) R. cu activitate de tip *tiro-zinkinaza intrinseca, stimulata ca urmare a cuplarii ligandului la r. Aceasta activitate provoaca o autofosforilare a r., ca si o fosforilare a altor proteine celulare. Toti r. din aceasta familie prezinta un domeniu extracelular ce cuprinde situsul de legare cu ligandul, un segment transmembranar unic si o extremitate citoplasmatica cu activitate enzimatica. Este cazul r. pentru numerosii *factori de crestere celulara si al *r. insulinei. In cazul r. pentru insulina, sunt argumente si Tn favoarea existentei unui mesager secund. c) R. cu activitate de tip tirozinfosfataza se aseamana cu cei din subclasa b, dar deocamdata natura li-ganzilor este ipotetica. Un ligand posibil ar fi CD45, antigen leucodtar indispensabil pentru proliferarea *timocitelor. 4) R. de aprovizionare, a caror functie principala nu este transmiterea informatiei, ci aprovizionarea celulelor cu o serie de substante, cumar fi colesterolul (r. pentru *LDL) si fierul (r. pentru *fe-ritina).
