PROGENIE, s. f. / progenie, s. f. / progenia. [Lat; gr. pn = inainte; gr. geneion = me-nton.] Anomalie dentomaxilara con stand In pozitia avansata a „mentonului, datorita dezvoltari exagerate a „mandibulei, care devine mai proeminenta decsi maxilarul superior. Drept consecinta se realizeaza o *oduzi( dentara inversa frontal, dintii inferiori calcand Inaintea celoi superiori. Sin.: prognatism.
