PROCTOPEXIE, s. f. / proctopexie, s. f. / proctopexy. [Qr. proktos = anus; pexis = fi^are.] Procedeu chirurgical care consta In fixarea rectului la peretele posterior pelvin, pentru corectarea unei mobilitati anormale a acestuia, In caz de pro- laps rectal. Sin.: rectopexie.
