APRAGMATISM, s. n. / apragmatisme, s. m. / apragmatism. [CfT. a – priv.; pragmatikos = referitor [a fapte, de la pragma, – atos = fapt; -ism.] Imposibilitatea de a Intreprinde actiuni eficace In vederea atingerii unui scop, chiar daca acesta este evident si, eel putin aparent, dorit de subiect.
