PREMEDICATIE, s. f. / prem6dication, s. f. / premedication. [Lat. praemedicatus = care a luat mainte un antiaot, de Ca prae = mainte, medicatio, -onis =remediu, medicafie.] Metoda de potentare a unui anestezii care consta In administrarea unor medicamente anterior actului chirurgical sau a unor investigatii invazive (cateterism, chiuretaj uterin etc.). Medicamentele uti- lizate (antalgice, anxiolitice, sedative, vagolitice, miorelaxante etc.) mai sunt numite si ‘preanestezice. Sin.: prenarcoza.
