PRELEUCEMIE, s. f. / preleucemie, s. f. / preleuk(a)emia. [Lat. prae = mainte; gr. leukos = ai6; haima, -atos = sange.} Sindromcaracterizat de obicei printr-un tablou de hematopoieza ineficienta, cu anemie, trombocitopenie si uneori granulocitope- nie asociate cu o maduva osoasa hipercelulara displazica. Se mai pot adauga susceptibilitatea crescuta la infectii, ca si vin- decarea lenta a leziunilor aparute accidental la nivelul pielii si mucoaselor. Diagnosticul de p. este adesea retrospectiv, deoarece semnele mentionate pot fi reversibile sau pot aparea si In alte boli. In prezent, se apreciaza ca termenul de p. ar trebui rezervat pentru un sindromde disfunctie a hematopoiezei care In mod tipic precede modificarile dasice de leucemie mieloblastica acuta si In care *clonul leucemie este deja aparut, existand o afectare progresiva a hematopoiezei.
