PRECURSOR, s. m. / precurseur, s. m. / precursor. [Lat. praecursor, -oris = ul care deschide dnimui, de la praecw-rere = a aierga mainte.] 1) Denumire generica data Indeosebi unor substante stabile, dar inactive fiziologic, care pot fi con-vertite in substante active: enzime, hormoni, vitamine. 2) Stu-diu, etapa In sinteza unei substante sau In dezvoltarea unei celule. 3) In medicina, un semn sau un simptomcare sem-naleaza ocurenta ulterioara a altor semne sau simptome.
