PLOMBAJ, s. n. / plombage, s. m. / plombage. [J r. p;om-boge, dm [at. plumbum =pCunfi.} Umplerea unei cavitati pato-logice care nu se poate astupa spontan (mdeosebi la nivelul unui dinte sau al unui os) sau a unei cavitati artifidale ai carei pereti trebuie mentinuti departati (*apicoliza) cu materiale solide, nealterabile, Se prefera materiale care exerdta si o actiune de refacere a tesuturilor absente.
