PERMEATIE, s. f. / permeation, s. f. / permeation. [Lot. per- meatus, participiui tree-lit al ver6u[ui permeare = a trece prin, a stra6ate.] Proces prin care un fenomen se propaga printr-un mediu, care poate fi o substanta, un tesut sau un organ, asa cum se Intampla In cazul extinderii proceselor morbide. V. si noduli de permeatie.
