PARATHORMON, s. m. / parathormone, s. m. / parathor- mone. [Cyr. para = Congo; (thyreos = pavaza, scut, tiroidti); hormon = eJ(f.ita.t, de. Ifl hormaein = a indemna, a. e^cita.] Hormon polipeptidic sintetizat si eliberat de glandele *parati-roide. Este sintetizat sub forma unui preproparathormon alcatuit din 141 aminoadzi, scindat In continuare In pro-parathormon cu 110 aminoadzi, rezultand In final hormonul alcatuit din 84 aminoadzi, cu M,. 9 500 Da, iar gena de sinteza a precur-sorului se afla pe bratui scurt al cromozomului 11 (11p15.4)PROBA controleaza, prin actiunile sale, distributia caldului si fos-forului In organism: la nivel osos, provoaca resorbtie osoasa prin cresterea activtatii *osteoclastelor, eliberand calciul si fosfatii; la nivel renal, creste fosfaturia si diminueaza calciuria; In intestin, creste absorbtia de calciu si, probabil, cea de fosfati. P. intervine, de asemenea, In echilibrul addobazic prin cresterea excretiei urinare de protoni (H*) si In activarea sintezei vitaminei D. Este antagonist al „calcitoninei. Concentratiile cres- cute de p. provoaca transferul calciului din oase In sange, iar deficitui sau conduce la scaderea concentratiei calciului san-guin (*tetanie). Este utilizat In terapia unor hipocalcemii si In *proba la parathormon. Abrev.: PTH. Sin.: hormon paratiroidi-an. V. si calcitonina, calcitriol, tab. const. endocrinol.
