PARANOIA, s. f. / paranoia, s. f. / paranoia. Cjr. paranoia, de la para =dincoio d(., langa, noos, nous = intdige.nfa.} Termen care initial a desemnat *delirul sistematizat si *delirul de interpretare. Sensul actual: ‘psihoza caracterizata prin evolutia progresiva si ireductibila a unui delir coerent, sistematizat (delir de persecutie, de grandoare, mistic), organizat pornind de la anumite episoade reale din viata afectiva sau emotionala. Se conserva perfect daritatea 7n gandire, vointa si actiune. Orgoliul exacerbat, ne7ncrederea, susceptibilitatea, jude-cata falsa si tendinta la interpretare favorizeaza delirul. AceastEi psihoza conduce frecvent la reactii agresive si antisodale, indu-siv delicte sau, uneori, crime. In p. lipsesc *halucinatiile si alte simptome majore dinbolile psihice. Sin.: psihoza paranoica.
