PARACUZIE, s. f. / paracousie, s. f. / paracusia, paracusis. [Qr. para =dmco[o de., ianga; akousis = auz, de. (a akouein = a auzi.} Tulburare functionala a auzului caracterizata prin perceptia inexacta a Inaltimii, intensitatii si localizarii sunetelor. Se Insoteste aproape Intotdeauna de perturbarea selectivitatii mesajului vorbitPROBA dubia, v. diplacuzie.
