PANACEU, s. f. / panacee, s. f. / panacea. [Lat. panacea, gr. panakeia = re.me.liw. contra, tuturor boluor, lit la. gr. pan = tot, akos =remediu.} Nume dat altadata unor remedii care treceau ca eficiente In orice boalaPROBA universal: remediu universal, calitate atribuita si In prezent unor plante. V. de ex. ginseng.
