OXIMETRIE, s. f. / oxymetrie, s. f. / oxymetry. {(jr. oxys = acru, ovgen; metron = masura} Metoda de dozare a oxigenului prezent Tntr-un amestec de gaze sau intr-o solutie (ex.: In sange). In esenta, este vorba de o metoda clinica (dozare volumetrica) sau fizica (spectrofotometrie) care poate fi utilizata in viva fara prelevarea unui esantion sanguin, pentru aprecierea volumului de oxigen din sange: se apreciaza diferenta dintre spectrele de absorbtie a oxihemoglobinei si a hemogiobinei reduse, utilizand un oximetru cu celula foto-electrica.
