OTOSCOPIE, s. f. / otoscopie, s. f. / otoscopy. [Qr. ous, otos = urecfie; skopia = e^amiruav., de. (a skopein = a tie^ea, a e^amina.} Examinarea conductului auditiv extern si a timpanului cu ajutorul *otoscopului sau a unui „speculumauricular si a unei *oglinzi frontale.
