OTOLICVOREE, s. f. / otoliquorrhee, s. f. ./ otoliquorrh(o)ea. [GT. ous, otos = urecfie; tat. liquor, -oris = Cu-hid; gr. rhoia = curgere, de (a. rhein = a cwge.} Scurgere de lichid cefalo- rahidian prin conductui auditiv extern printr-o ruptura a tim- panului, in conditiile existentei unei solutii de continuitate intre spatiul subdural $i urechea medie. 0. apare ca o complicatie in unele fracturi ale *stancii temporalului $i in anumite inter-ventii neurochirurgicale. V. si otoree.
