OSTEOPATIE, s. f. / osteopathie, s. f. / osteopathy. [Qr. osteon =os, pathos = 6oata.] Termen general utilizat pentru a grupa toate afectiunile osoase. Tn functie de etiologie, se disting mai multe forme: 1) 0. calcipriva, prin resorbtie. 2) 0. de carenta, prin lipsa aportului de substante nutritive. 3) 0. con-densanta generalizata, v. osteopoikilie. 4) 0. hemoragica infan-tila, sin. boala Barlow (v.). 5) 0. hipertrofianta (boala Marie-Bamberger). 6) 0. juvenila a rotulei, v. boala Gruber. 7) 0. renala, ‘in nefropatii.
