OSTEOBLASTOM, s. n. / ost6oblastome, s. m. / osteoblas- toma. [(jr. oslcon = os; blastos = ge-rmen; -omo.] Tumora osoasa benigna cu localizare la nivelul rahisului, scheletului mainilor sau picioarelor. Apare la varsta tanara si este con- stituita prin proliferarea osteoblastelor care formeaza lamele de tesut osteoid, la nivelul unei strome din tesut conjunctiv foarte vascularizat.
