ANOMALIE, s. f. / anomalie, s. f. / abnormalit y, anomaly. [Lat., gr. anomaliu =tte.reguiarita.te, din [at. anomalus, gr. anomos = nereguiat (an – priv.i nomos = obttd avdnd forf.d de (ege)} Modificare patologica, congenitala sau dobandita, Indeosebi a formei sau structurii unei formatiuni anatomice si, prin extensie, si a pozitiei acesteia. Limita Intre normalitate si a. este uneori conventionala. S-a propus sa se considere a. variatiile unui caracter situate In afara intervalului m
