ANODONTIE

0
8

ANODONTIE, s. f. / anodontie, s. f. / anodontia. [Qr. on -priv; odous, octontos =dinte.] Absenta completa a dintilor temporari si a dintilor permanent!’, asociata uneori cu *displazia ectodermica ereditara, manifestata prin hipotricoza si hipohi- droza.