MORFINA, s. f. / morphine, s. f. / morphine. [Gr. Morpheos = zenC somnului (datorita actiunii soporifice a drogului); -ind.] Principalul si eel mai activ alcaloid al opiului, 6,71-),gNOa. Se prezinta ca o pulbere alba, solubila In solutii acide si bazice, fiind utilizata sub forma de saruri: clorhidrat sau sulfat. Actiu-nea farmacologica a m., complexa, se exprima In esenta la nivelul SNC. Chiar In doze foarte mid (5-10 mg), m. exercita o usoara actiune analgezica, Insotita de euforie prin depri-marea cortexului cerebral si favorizeaza somnul. La doze mari, provoaca un somn comatos si, frecvent, o depresie a centrilor respiratori bulbari. De aceea, utilizarea terapeutica a m. este . limitata la cazurile grave, Indeosebi In sindroamele dureroase care nu raspund la alte analgezice. S-a demonstrat existenta m. endogene, denumite *endorfine. V. si morfinism, morfino-manie.
