MONOGAMIE, s. f. / monogamie, s. f. / monogamy. [Qr. monos = singur; gamos = casitorie.] 1) Forma de casatorie cea mai raspandita: barbatui are o singura sotie, femeia are un singur sot. In majoritatea tarilor lumii, m. este stipulata prin lege, bigamia (contractarea a doua casatorii paralele) fiind sanctionata prin lege. V. si poligamie. 2) Stare a unei plante unisexuate.
