MONOCIT

0
5

MONOCIT, s. n. / monocyte, s. m. / monocyte. [QT. monos = singur, kytos = celuhL} Cel mai mare tip de „leucocit, cu diametrul de 20-25 pm, cu citoplasma usor bazofila, continand granulatii fine azurofile si un nucleu reniform voluminos. M. reprezinta pana la maximum 8% din numarul leucocitelor. Precursor imediat al numeroaselor tipuri de *macrofage, m. poseda, ca si acestea, o capacitate fagocitara si proprietatea de aderenS la suprafete umede. M. secreta *citokine. V. si tab. const. hematol. MONOCITAR, adj. / monocytaire, adj. / monocytlc. [Qr. monos =singur; kytos = cdulcl.} Care se Insoteste de *mono- citoza. Ex.: angina m.