MIGRENA, s. f. / migraine, s. f. / migraine, [fr. vu.ht, migraigne, din gr. hemisus = jundtate, kranion =craniu.} Sindromparticular caracterizat prin crize de cefalee pulsatila de origine vasomotorie, episodice si localizate unilateral, cu remitere spontana, asociate cu iritabilitate, greata, vomismente, constipatie sau diaree si, frecvent, fotofobie. Crizele sunt pre- cedate de constrictia arterelor craniene, responsabila de simp- tome prodromale (Indeosebi oculare) si de o senzatie de de- presie; criza de m. Incepe dupa aparitia vasodilatatiei. Se dis-ting doua tipuri primare de m., cu *aura si fara aura. Etiologia m. nu este cunoscuta, fiind totusi evident ca ea survine ade-sea pe un teren particular (dispeptic, anxios, obsesional) si poate avea caracter familial.
