MIELOM, s. n. / myelome, s. m. / myeloma. [Gfr. myelos = maduva; -oma.] Termen generic pentru neoformatii, frecvent cu caracter malign, care se dezvolta prin proliferarea diferitelor tipuri celulare componente aie *maduvei osoase. Neoformatiile sunt, de obicei, multiple, iar prin crestere pot provoca dis-tructie osoasa si fracturi patologice. Concomitent cu anemie, in sange apar ‘gamaglobuline anormale (paraproteine mono-clonale), de obicei IgG si proteine Bence-J ones, ultimele fiind prezente si In urina. Tipuri de m.: 1) M. Bence-Jones, v. boala lanturilor usoare. 2) M. multiplu (v.). 3) M. pulmonar, meta-plazie plasmocitara In parenchimul pulmonar In cursul *bolii Kahler. 4) M. osos, tumora osoasa care se dezvolta din tesu-tul maduvei osoase. 5) M. solitar, v. plasmocitom. 6) M. soli-tar cu eozinofile, *granulomeozinofilic, infiltrat cutanat bogat in eozinofile.
