MICROSCOP, s. n. / microscope, s. m. / microscope. [Gr. mifa-os =mic; skopos = ofiservator, lie, la skopein = a vedea, a e^amina,] Instrument optic sau electronic utilizat pentru observarea obiectelor invizibile sau a unor detalii ale obiectelor vizibile. Calitatea cea mai importanta a unui m. este *puterea de rezolutie. Un m. optic este alcatuit, in esenta, dintr-o parte optica (sistem de marire ocular-obiectiv si sistem de iluminare) si o parte mecanica (de sustinere si manevrare a elementelor optice si a lamei ce contine preparatui microscopic). Tipuri de m. optice: 1) M. optic obisnuit, mareste pana la 2 000 de on. 2) M. cu imersie, un m. optic obisnuit la care, Intre obiectiv si lama cu preparatui de examinat, se adauga un mediu cu acelasi indice de refractie cu al sticlei (ulei de cedru). 3) M. centrifugal, pentru determinarea viscozitatii protoplasmei celu-lare. 4) M. cu contrast de faza este prevazut cu o lama sfert de unda (situata Intre sistemele ocular si obiectiv) care co-recteaza defazajul luminii produs prin neomogenitatea optica a preparatului. 5) M. cornean, pentru operatii in oftalmologie. 6) M. cu fluorescenta, cand iluminarea se face cu ultraviolete, care provoaca fenomenul de fluorescenta. 7) M. polarizant, exa-minarea se face In lumina polarizanta, observandu-se fenomenul de birefringenta al unor structuri anizotrope. 8) ultra-microscopul, ‘in care iluminarea se produce lateral, perpendicular pe axa optica a m. (se utilizeaza condensoare de tip cardioid sau paraboloid). Are toe ‘fenomenul Tyndall, prin care o serie de particule devin vizibile ca urmare a difuziei luminii.
