METHEMOGLOBINEMIE, s. f. / methemoglobinemie, s. f. ; meth(a)emoglobin(a)emia. [Gr. meta = dupd, haima, -atos = sange.; [at. globus = glob’i -ina; gr. haima, -atos = sAngi.] Stare patologica determinata de prezenta In hematii a unei cantitati crescute de *methemoglobina. Semnul clinic principal este cianoza intensa a pielii si a mucoaselor, produsa din cauza incapacitatii methemoglobinei de a transporta oxigenul. Cianoza poate fi Insotita de anxietate si de dispnee mode-rata. Se disting: 1) M. dobandita prin intoxicatii, frecvent pro-fesionale: coloranti derivati ai anilinei (*anilism), clorat de pota-siu, derivati nitrati sau cloronitrati, apa contaminata cu „nitriti. 2) M. congenitala ereditara, sin.: boala Codounis (v.). V. ?i tab. const. hematol.
