MENINGITA, s. f. / meningite, s. f. / meningitis. [C/r. memnx, – ingos =memfirand foarte. find; -ild.} Denumire generica pentru inflamatiile, acute sau cronice, ale meningelor cerebrale sau medulare. Etiologia poate fi diferita (infectie virala, micro-biana, parazitara, toxica etc.), dar simptomatologia este asemanatoare (traducand iritatia meningiana), caracterizata prin febna, cefalee, redoare a cefei (*semnul Kernig), uneori vomismente (7n jet, fara efort), contractura muschilor paravertebrali, fotofo-bie, hiperestezie cutanata, atitudine 7n ,,cocos de pusca”, fe-nomene psihice. LCR prezinta modificari de celularitate si mor-fologice caracteristice, adesea 7n functie de agentui etiologic. Dupa localizare, m. poate fi cerebrala, spinala sau cerebro-spinala.
