ANEMIE REFRACTARA / anemie refractaire / refractory an(a)emia. Termen, cu numeroase sin., sub care sunt reunite diverse a. cu o serie de caracteristici comune: aparitie la su- biecti varsInid, rezistenta la tratamentele cunoscute si evolutie relativ frecventa catre leucemie, a. r. fiind considerata o stare preleucemica. A. r. reprezinta consecinta unei insufidente cali- tative cronice a eritropoiezei (frecvent si a granulopoiezei, ca si a trombopoiezei), caracterizata printr-un „avort intramedular” al formelor eritrodtare tinere, care, desi produse din abundenta, nu evolueaza normal, catre maturare. Uneori se constata enzimopatii. *Mielograma permite distingerea unor entitati noso- logice: a. sideroblastica dobandita idiopatica (sau a. sideroacres- tica), caracterizata prin ineficacitatea eritropoiezei, a. r. cu exces de mieloblaste, individualizata prin ineticienta productiei de leucocite granuloase In maduva osoasa, ca si o serie de boli dificil de clasificat, ca *boala Di Guglieimo (mieloza eritro- leucemica).
