IBUVALEN FLU 200 mg/30 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUVALEN FLU 200 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, de culoare galben sidefat, de formă rotundă, cu suprafețe biconvexe și netede,
diametru 12,1 ± 0,1 mm și înălțime 5,3 ± 0,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
IBUVALEN FLU este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii: congestie nazală
şi sinuzală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg)
Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate; ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze suplimentare
de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în
funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică maximă recomandată. Nu trebuie depăşită o doză
zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).
Copii cu vârsta sub 12 ani
2
IBUVALEN FLU nu este recomandat pentru administrare la copiii cu vârsta sub 12 ani.
La pacienţii cu hipersensibilitate gastrică se recomandă administrarea IBUVALEN FLU în timpul mesei.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară scăderea dozei.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii vârstnici, care sunt mult mai predispuşi la apariţia
reacţiilor adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau
perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2.)
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.
Dacă este necesară administrarea acestui medicament pe o durată mai mare de 3 zile pentru febră sau mai
mult de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să
se adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de pseudoefedrină
sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a altor medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie recurentă
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS.
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau insuficienţă
cardiacă severă (vezi şi pct. 4.4).
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
- Angină pectorală.
- Diabet zaharat.
- Feocromocitom.
- Hipertiroidie.
- Glaucom cu unghi închis.
- Hiperplazie de prostată.
- Lupus eritematos sistemic.
- Administrare în asociere cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau într-un interval de două
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
3
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată administrarea ibuprofenului în asociere cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de
2-ciclooxigenază.
Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice, tratamentul cu ibuprofen poate
precipita bronhospasmul.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical periodic în vederea monitorizării
reacţiilor adverse.
Ibuprofen trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8);
- tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- alcoolism
- obstrucţie piloro-duodenală,
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:
- tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală Crohn) (vezi
pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficite de coagulare a sângelui;
- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie
obstructivă cronică sau astm bronşic;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore;
- posibilitatea mascării semnelor sau simptomelor unei infecţii.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală (care poate fi letale) au fost raportate pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
La pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi
pct. 4.3) şi la vârstnici riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare o dată
cu creşterea dozelor de AINS. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.
La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea în asociere cu doze mici de acid
acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie luată în
4
considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de
protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale
tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament în asociere cu medicamente care
pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul
warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante
antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe
zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen
numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson
şi necroza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza iniţială a terapiei,
debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. Tratamentul cu
ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor leziuni mucoase sau
a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.
5
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială
acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat cazuri de
toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei
renale. La aceşti pacienţi, administrarea AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării
prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală
manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă
cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii.
Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea anterioară
tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a
analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni
renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest risc poate
creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul
eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) au fost observate anumite cazuri cu simptome de
meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu deficite de coagulare sau cei cărora li se administrează anticoagulante trebuie să fie
atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie
sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia cutanată
tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.
Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care
suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată, afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară crescută.
Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în cazul
asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de
ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi
medicamente cu efect supresor asupra activităţii SNC.
Afectarea fertilităţii la femei
6
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-
oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest
efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că pseudoefedrina poate determina pozitivarea testelor
antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pentru ibuprofen
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt
administrate în asociere. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex
vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării
regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării
ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul
apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea ibuprofenului în asociere cu
alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării
funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi metabolic pot apărea anumite
interacţiuni, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului în
decurs de 24 ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate conduce la o concentraţie crescută
de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea AINS în asociere cu
doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată,
trebuie evaluat riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat,. În tratamentul
înasociere, trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca şi alte AINS) în asociere cu următoarele substanţe trebuie administrat cu prudenţă:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea ibuprofen în asociere cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi
ale fenitoinei.
Glicozide tonicardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor tonicardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
7
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La
pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie
renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II
cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la
insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, în special la pacienţii
vârstnici, o astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o
cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în
considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administrarea ibuprofen în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate
determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea în asociere a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi
redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de
celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu
hemofilie și HIV + care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării zidovudinei în asociere cu AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă
efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea tratamentului în asociere.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate
reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a acestor
substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prez
enta risc crescut de
a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament în
asociere, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
8
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi
riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Pentru pseudoefedrină
Asocieri contraindicate:
IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui astfel
de tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.
Asocieri nerecomandate:
Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a
medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină,
debrisoquină, metildopa, beta-blocante adrenergice şi alfa-blocante adrenergice.
Asocieri care necesită precauţie:
Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. În cazul unei intervenţii chirurgicale programate
este de preferat să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.
IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă este
absolut necesar.
Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii
cărora li se administrează glicozide digitalice sau chinidină.
Antidepresive triciclice: administrarea în asociere cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune
arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice (pericol de apariţie
a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea acestei asocieri de
medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea atentă a stării clinice a
pacientului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor la
începutul sarcinii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai puţin de
1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi durata tratamentului. La
animale, administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat creşterea
incidenţei pierderii sarcinii pre- şi post- implantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei a fost raportată
creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi a celui de al
doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă
ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de
al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă
posibil.
9
În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune:
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în tratamentul de scurtă durată riscul de
afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă
durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate,
trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are efecte cunoscute asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum
sunt oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin
frecvente), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ar putea fi afectată. Acest efect este
potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după
administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente
de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale depinde de doză şi de durata
tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
10
Foarte rare (<1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele
disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare
A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de
infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasceitei necrozante), care
coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Este posibil ca aceasta să fie asociată cu
mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene.
Prin urmare, dacă în timpul utilizării apar semne ale unei
infecţii sau infecţia se agravează, se recomandă ca pacientul
să se adreseze imediat medicului. Consultul medical este
necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de terapie
antiinfecţioasă/antibiotică.
În cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate
simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a cefei,
cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări hematologice şi
limfatice Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leocopenie,
trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele
simptome sau semne pot include: febră, durere în gât,
ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, manifestări
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie
nazală şi cutanată.
În cazul terapiei pe termen lung, se recomandă
verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului
imunitar Mai puţin
frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie,
prurit, purpură şi exantem, precum şi crize de
astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială).
În acest caz, pacientul va fi instruit să informeze
imediat medicul şi să nu mai utilizeze acest
medicament.
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele
pot include: edem facial, edem al limbii, edem
laringial intern cu constricţie a căilor aeriene,
dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale
până la şoc cu potenţial letal.
Dacă apare unul dintre aceste simptome, lucru ce
se poate întâmpla chiar de la prima administrare,
este necesară intervenţia imediată a unui medic.
Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin
frecvente Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt
cefalee, ameţeli, somnolenţă, agitaţie,
iritabilitate sau oboseală
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi Rare Tinitus, tulburări auditive şi vertij.
11
vestibulare
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal,
cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie şi
pierderi minore de sânge gastro-intestinal care,
în cazuri excepţionale, pot cauza anemie.
Mai puţin frecvente Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie
şi perforare. Stomatite ulcerative, exacerbare a
colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită
Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare a stricturilor
intestinale, cu aspect de diafragmă.
Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea
medicamentului şi să meargă imediat la medic,
dacă apare durere severă la nivelul abdomenului
superior, melenă sau hematemeză.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în
special în cadrul terapiei pe termen lung,
insuficienţă hepatică, hepatită acută
Afecţiuni cutanate sau ale
ţesutului subcutanat Foarte rare Reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică. În cazuri
excepţionale, în timpul unei infecţii cu varicelă
pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii
la nivelul ţesutului moale (vezi şi „Infecţii şi
infestări”).
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Rare De asemenea, este posibil să apară rar distrugere
a ţesutului renal (necroză papilară) şi
concentraţii plasmatice mari ale acidului uric.
Foarte rare Formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu
hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care poate
fi însoţită de insuficienţă renală acută. Prin
urmare, funcţia renală trebuie verificată periodic.
Investigaţii diagnostice Rare Creştere a uremiei, a valorilor serice ale
transaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere
a valorilor hemoglobinei şi ale hematocritului,
inhibare a agregării plachetare, timp de
sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere
a uricemiei
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj
12
Ca simptome ale unui supradozaj pot să apară tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt
cefalee, lipsă de concentrare şi inconştienţă (de asemenea, convulsii mioclonice la copii), precum şi dureri
abdominale, greaţă şi vărsături. În plus, este posibil să apară hemoragii gastro-intestinale, precum şi
tulburări ale funcţiilor hepatică şi renală. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi
cianoză, senzaţie de sete, anxietate, nelinişte, iritabilitate, febră, tahicardie sinusală, transpiraţie, insomnie,
midriază, vedere încetoşată, iluzii şi halucinaţii vizuale, astenie musculară, dificultate la micţiune, tremor,
convulsii, comă, deprimare respiratorie, hipertensiune arterială, aritmie supraventriculară şi ventriculară.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Tratamentul include lavaj gastric şi reechilibrare hidroelectrolitică, dacă este cazul.
Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Convulsiile pot fi controlate cu diazepam i.v. Clorpromazina poate fi utilă pentru tratarea agitaţiei şi
halucinaţiilor. Alfa-adrenoliticele, cum este fentolamina, pot fi necesare în caz de hipertensiune severă.
Beta-adrenoliticele pot fi necesare în cazul apariţiei aritmiei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, pseudoefedrină în
combinaţii, codul ATC: R01BA52.
ă şi antipiretică. Modelele convenţionale
de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă eficace sinteza de
prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă acesteia,
edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea
activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra agregării plachetare indusă de
ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din
studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de
minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo
la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a
ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus şi
landine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de
prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la
pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei
de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
Clorhidratul de pseudoefedrină este un simpatomimetic indirect, cu acţiune mixtă, predominant alfa, care
determină vasoconstricţia mucoasei nazale, reducând în acest fel rinoreea şi congestia nazală; are efecte
minore şi nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC. Este un stereoizomer dextrogir al efedrinei, cu
13
proprietăţi vasoconstrictoare, bronhodilatatoare şi decongestionante asupra membranelor hiperemice ale
căilor respiratorii superioare şi efecte nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC.
Instalarea efectului decongestiv se observă la 30 minute după administrarea orală şi durează aproximativ
4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi este absorbit complet în
intestinul subţire.
După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxilare), metaboliţii inactivi din punct de vedere
farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi pe cale biliară. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare la indivizii sănătoşi şi la cei cu boli hepatice şi renale este de 1,8 –
3,5 ore, iar legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Pseudoefedrină
După administrare orală, clorhidratul de pseudoefedrină se absoarbe rapid şi aproape complet din tractul
gastro-intestinal. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5-8 ore. Pseudoefedrina se
distribuie în toate ţesuturile şi fluidele organismului (inclusiv în laptele matern). Între 50 şi 75% din doza
ingerată se excretă sub formă nemodificată în urină, restul se metabolizează în ficat prin demetilare,
parahidroxilare şi deaminare oxidativă, rezultând compuşi inactivi.
Antiacidele (de exemplu hidroxidul de aluminiu) favorizează absorbţia după administrarea orală (caolinul,
din contră, o reduce); excreţia urinară este diminuată de alcalinizarea urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat, în principal, leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene ale
ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofenului.
Ibuprofenul a determinatinhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, la puii de şobolani a
apărut un număr mare de malformaţii (defecte septale ventriculare).
Rezultatele studiilor preclinice nu adaugă nimic relevant privind utilizarea pseudoefedrinei care să nu fie
incluse deja în Rezumatul caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb parțial pregelatiniza
Hipromeloză 5 cP
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Ulei hidrogenat din semințe de bumbac
14
Stearat de magneziu
Film
Opadry fx Yellow:
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Talc
Macrogol 3350
Pigment sidef pe suport MICA: silicat de potasiu și aluminiu dioxid de titan (E 171) și oxid roșu
de fer (E 172)
Polisorbat 80
Galben de chinolină lac de aluminiu (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Adresa: Șos. Alba Iulia nr. 156, 550052,
Sibiu, Jud. Sibiu
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9937/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUVALEN FLU 200 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg şi clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, de culoare galben sidefat, de formă rotundă, cu suprafețe biconvexe și netede,
diametru 12,1 ± 0,1 mm și înălțime 5,3 ± 0,2 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
IBUVALEN FLU este indicat pentru ameliorarea simptomelor asociate gripei şi răcelii: congestie nazală
şi sinuzală, cefalee, febră, dureri în gât, dureri musculare şi articulare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥ 40 kg)
Doza iniţială este de 1-2 comprimate filmate; ulterior, dacă este cazul, pot fi utilizate doze suplimentare
de 1-2 comprimate filmate la fiecare 4-6 ore. Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în
funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică maximă recomandată. Nu trebuie depăşită o doză
zilnică maximă de 6 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen).
Copii cu vârsta sub 12 ani
2
IBUVALEN FLU nu este recomandat pentru administrare la copiii cu vârsta sub 12 ani.
La pacienţii cu hipersensibilitate gastrică se recomandă administrarea IBUVALEN FLU în timpul mesei.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu este necesară scăderea dozei.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii vârstnici, care sunt mult mai predispuşi la apariţia
reacţiilor adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro-intestinale potenţial letale, ulceraţii sau
perforaţii (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2.)
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar de apă şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat.
Dacă este necesară administrarea acestui medicament pe o durată mai mare de 3 zile pentru febră sau mai
mult de 4 zile pentru calmarea durerilor sau dacă simptomele se agravează, pacientul trebuie avertizat să
se adreseze unui medic pentru reevaluarea diagnosticului şi tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), clorhidrat de pseudoefedrină
sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA) sau a altor medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Ulcer gastro-duodenal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal/hemoragie recurentă
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legate de tratamentul anterior cu AINS.
- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau insuficienţă
cardiacă severă (vezi şi pct. 4.4).
- Tulburări hematopoietice de etiologie neprecizată.
- Hemoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
- Hipertensiune arterială severă sau necontrolată terapeutic.
- Angină pectorală.
- Diabet zaharat.
- Feocromocitom.
- Hipertiroidie.
- Glaucom cu unghi închis.
- Hiperplazie de prostată.
- Lupus eritematos sistemic.
- Administrare în asociere cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) sau într-un interval de două
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
3
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată administrarea ibuprofenului în asociere cu AINS, incluzând inhibitori selectivi de
2-ciclooxigenază.
Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai jos).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice, tratamentul cu ibuprofen poate
precipita bronhospasmul.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical periodic în vederea monitorizării
reacţiilor adverse.
Ibuprofen trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv - risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8);
- tulburare congenitală de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- alcoolism
- obstrucţie piloro-duodenală,
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri:
- tulburări gastro-intestinale şi boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă, boală Crohn) (vezi
pct. 4.8);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- afectare renală (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8);
- tulburări de hematopoieză;
- deficite de coagulare a sângelui;
- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie
obstructivă cronică sau astm bronşic;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore;
- posibilitatea mascării semnelor sau simptomelor unei infecţii.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastro-intestinală (care poate fi letale) au fost raportate pentru toate
AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
La pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi
pct. 4.3) şi la vârstnici riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare o dată
cu creşterea dozelor de AINS. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.
La aceşti pacienţi şi de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea în asociere cu doze mici de acid
acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro-intestinale, trebuie luată în
4
considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de
protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale
tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament în asociere cu medicamente care
pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul
warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante
antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt când apare hemoragia sau ulceraţia gastro-intestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe
zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen
numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson
şi necroza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza iniţială a terapiei,
debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament. Tratamentul cu
ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor leziuni mucoase sau
a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi,
acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.
5
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială
acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s-au observat cazuri de
toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei
renale. La aceşti pacienţi, administrarea AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării
prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală
manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă
cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii.
Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de revenirea la starea anterioară
tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a
analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina leziuni
renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice). Acest risc poate
creşte în condiţii de solicitare fizică, asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul
eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului conjunctiv) au fost observate anumite cazuri cu simptome de
meningită aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu deficite de coagulare sau cei cărora li se administrează anticoagulante trebuie să fie
atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie
sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţia cutanată
tranzitorie, creşterea în greutate sau edemul.
Datorită pseudoefedrinei din compoziţia sa, medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care
suferă de hipertensiune arterială uşoară sau moderată, afecţiuni cardiace, tensiune intraoculară crescută.
Administrarea trebuie făcută cu precauţie în cazul afectării renale uşoare sau moderate (în special în cazul
asocierii cu afecţiuni cardiovasculare).
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor trataţi simultan cu simpatomimetice de tipul derivaţilor de
ergotamină, antidepresive triciclice, unii ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) şi
medicamente cu efect supresor asupra activităţii SNC.
Afectarea fertilităţii la femei
6
Există anumite dovezi conform cărora medicamentele care inhibă sinteza de ciclo-
oxigenază/prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei, prin efectul pe care îl au asupra ovulaţiei. Acest
efect este reversibil la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Atenţionare pentru sportivi
Sportivii de performanţă trebuie avertizaţi că pseudoefedrina poate determina pozitivarea testelor
antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pentru ibuprofen
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanţe trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic, doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt
administrate în asociere. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex
vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării
regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării
ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul
apariţiei ulcerelor gastro-intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea ibuprofenului în asociere cu
alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării
funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi metabolic pot apărea anumite
interacţiuni, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului în
decurs de 24 ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate conduce la o concentraţie crescută
de metotrexat şi la creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea AINS în asociere cu
doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată,
trebuie evaluat riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de metotrexat,. În tratamentul
înasociere, trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca şi alte AINS) în asociere cu următoarele substanţe trebuie administrat cu prudenţă:
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea ibuprofen în asociere cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi
ale fenitoinei.
Glicozide tonicardiace (de exemplu, digoxina): AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor tonicardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
7
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La
pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie
renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II
cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la
insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, în special la pacienţii
vârstnici, o astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă. Pacienţii vor fi instruiţi să consume o
cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei asociate, trebuie luată în
considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administrarea ibuprofen în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate
determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea în asociere a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi
redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de
celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu
hemofilie și HIV + care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării zidovudinei în asociere cu AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă
efectuarea hemogramei după 1-2 săptămâni de la iniţierea tratamentului în asociere.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate
reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a acestor
substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prez
enta risc crescut de
a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament în
asociere, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
8
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină): pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale şi
riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Pentru pseudoefedrină
Asocieri contraindicate:
IMAO non-selective (iproniazida): interacţiunea este posibilă până la 14 zile de la întreruperea unui astfel
de tratament; risc de hipertensiune arterială paroxistică şi hipertermie cu potenţial letal.
Asocieri nerecomandate:
Simpatomimetice: clorhidratul de pseudoefedrină poate suprima parţial acţiunea hipotensivă a
medicamentelor care interferează cu acţiunea simpatomimetică: bretilium, betanidină, guanetidină,
debrisoquină, metildopa, beta-blocante adrenergice şi alfa-blocante adrenergice.
Asocieri care necesită precauţie:
Anestezice volatile halogenate: risc de puseu hipertensiv. În cazul unei intervenţii chirurgicale programate
este de preferat să se întrerupă tratamentul cu câteva zile anterior acesteia.
IMAO selective: în lipsa datelor clinice, asocierea cu amine alfa simpatomimetice se face numai dacă este
absolut necesar.
Glicozide digitalice, chinidină: pseudoefedrina poate creşte riscul de apariţie a aritmiilor la pacienţii
cărora li se administrează glicozide digitalice sau chinidină.
Antidepresive triciclice: administrarea în asociere cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune
arterială, aritmie şi tahicardie sau poate potenţa manifestările activităţii anticolinergice (pericol de apariţie
a ocluziilor intestinale, retenţie urinară, glaucom). Dacă este necesară utilizarea acestei asocieri de
medicamente, se recomandă reducerea dozei de antidepresive şi monitorizarea atentă a stării clinice a
pacientului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor la
începutul sarcinii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai puţin de
1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi durata tratamentului. La
animale, administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat creşterea
incidenţei pierderii sarcinii pre- şi post- implantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele
cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei a fost raportată
creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi a celui de al
doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă
ibuprofenul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de
al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă
posibil.
9
În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune:
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în tratamentul de scurtă durată riscul de
afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă
durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării la sân.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate,
trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are efecte cunoscute asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum
sunt oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin
frecvente), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje ar putea fi afectată. Acest efect este
potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi
pct. 4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după
administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente
de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale depinde de doză şi de durata
tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
10
Foarte rare (<1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele
disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare
A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de
infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasceitei necrozante), care
coincide cu utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene. Este posibil ca aceasta să fie asociată cu
mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene.
Prin urmare, dacă în timpul utilizării apar semne ale unei
infecţii sau infecţia se agravează, se recomandă ca pacientul
să se adreseze imediat medicului. Consultul medical este
necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de terapie
antiinfecţioasă/antibiotică.
În cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate
simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a cefei,
cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă.
Pacienţii cu boli autoimune (LES, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări hematologice şi
limfatice Foarte rare Tulburări de hematopoieză (anemie, leocopenie,
trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză). Primele
simptome sau semne pot include: febră, durere în gât,
ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, manifestări
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie
nazală şi cutanată.
În cazul terapiei pe termen lung, se recomandă
verificarea periodică a hemoleucogramei.
Tulburări ale sistemului
imunitar Mai puţin
frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie,
prurit, purpură şi exantem, precum şi crize de
astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială).
În acest caz, pacientul va fi instruit să informeze
imediat medicul şi să nu mai utilizeze acest
medicament.
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele
pot include: edem facial, edem al limbii, edem
laringial intern cu constricţie a căilor aeriene,
dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale
până la şoc cu potenţial letal.
Dacă apare unul dintre aceste simptome, lucru ce
se poate întâmpla chiar de la prima administrare,
este necesară intervenţia imediată a unui medic.
Tulburări psihice Foarte rare Reacţii psihotice, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin
frecvente Tulburări ale sistemului nervos central, cum sunt
cefalee, ameţeli, somnolenţă, agitaţie,
iritabilitate sau oboseală
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi Rare Tinitus, tulburări auditive şi vertij.
11
vestibulare
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Manifestări la nivelul tractului gastro-intestinal,
cum sunt pirozis, dureri abdominale, greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie şi
pierderi minore de sânge gastro-intestinal care,
în cazuri excepţionale, pot cauza anemie.
Mai puţin frecvente Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu hemoragie
şi perforare. Stomatite ulcerative, exacerbare a
colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4), gastrită
Foarte rare Esofagită, pancreatită, formare a stricturilor
intestinale, cu aspect de diafragmă.
Pacientul va fi instruit să întrerupă administrarea
medicamentului şi să meargă imediat la medic,
dacă apare durere severă la nivelul abdomenului
superior, melenă sau hematemeză.
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în
special în cadrul terapiei pe termen lung,
insuficienţă hepatică, hepatită acută
Afecţiuni cutanate sau ale
ţesutului subcutanat Foarte rare Reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică. În cazuri
excepţionale, în timpul unei infecţii cu varicelă
pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii
la nivelul ţesutului moale (vezi şi „Infecţii şi
infestări”).
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Rare De asemenea, este posibil să apară rar distrugere
a ţesutului renal (necroză papilară) şi
concentraţii plasmatice mari ale acidului uric.
Foarte rare Formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu
hipertensiune arterială sau insuficienţă renală,
sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care poate
fi însoţită de insuficienţă renală acută. Prin
urmare, funcţia renală trebuie verificată periodic.
Investigaţii diagnostice Rare Creştere a uremiei, a valorilor serice ale
transaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere
a valorilor hemoglobinei şi ale hematocritului,
inhibare a agregării plachetare, timp de
sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere
a uricemiei
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj
12
Ca simptome ale unui supradozaj pot să apară tulburări la nivelul sistemului nervos central, cum sunt
cefalee, lipsă de concentrare şi inconştienţă (de asemenea, convulsii mioclonice la copii), precum şi dureri
abdominale, greaţă şi vărsături. În plus, este posibil să apară hemoragii gastro-intestinale, precum şi
tulburări ale funcţiilor hepatică şi renală. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi
cianoză, senzaţie de sete, anxietate, nelinişte, iritabilitate, febră, tahicardie sinusală, transpiraţie, insomnie,
midriază, vedere încetoşată, iluzii şi halucinaţii vizuale, astenie musculară, dificultate la micţiune, tremor,
convulsii, comă, deprimare respiratorie, hipertensiune arterială, aritmie supraventriculară şi ventriculară.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Tratamentul include lavaj gastric şi reechilibrare hidroelectrolitică, dacă este cazul.
Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Convulsiile pot fi controlate cu diazepam i.v. Clorpromazina poate fi utilă pentru tratarea agitaţiei şi
halucinaţiilor. Alfa-adrenoliticele, cum este fentolamina, pot fi necesare în caz de hipertensiune severă.
Beta-adrenoliticele pot fi necesare în cazul apariţiei aritmiei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: decongestionante nazale de uz sistemic, simpatomimetice, pseudoefedrină în
combinaţii, codul ATC: R01BA52.
ă şi antipiretică. Modelele convenţionale
de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă eficace sinteza de
prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă acesteia,
edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea
activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra agregării plachetare indusă de
ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-unul din
studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau la 30 de
minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu eliberarea
imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau a
agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor ex vivo
la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a
ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus şi
landine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de
prostaglandine care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la
pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei
de prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
Clorhidratul de pseudoefedrină este un simpatomimetic indirect, cu acţiune mixtă, predominant alfa, care
determină vasoconstricţia mucoasei nazale, reducând în acest fel rinoreea şi congestia nazală; are efecte
minore şi nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC. Este un stereoizomer dextrogir al efedrinei, cu
13
proprietăţi vasoconstrictoare, bronhodilatatoare şi decongestionante asupra membranelor hiperemice ale
căilor respiratorii superioare şi efecte nesemnificative asupra tensiunii arteriale şi SNC.
Instalarea efectului decongestiv se observă la 30 minute după administrarea orală şi durează aproximativ
4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, ibuprofenul este absorbit parţial în stomac şi apoi este absorbit complet în
intestinul subţire.
După metabolizarea hepatică (hidroxilare, carboxilare), metaboliţii inactivi din punct de vedere
farmacologic sunt eliminaţi complet, în principal pe cale renală (90%), dar şi pe cale biliară. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare la indivizii sănătoşi şi la cei cu boli hepatice şi renale este de 1,8 –
3,5 ore, iar legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 99%.
Pseudoefedrină
După administrare orală, clorhidratul de pseudoefedrină se absoarbe rapid şi aproape complet din tractul
gastro-intestinal. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5-8 ore. Pseudoefedrina se
distribuie în toate ţesuturile şi fluidele organismului (inclusiv în laptele matern). Între 50 şi 75% din doza
ingerată se excretă sub formă nemodificată în urină, restul se metabolizează în ficat prin demetilare,
parahidroxilare şi deaminare oxidativă, rezultând compuşi inactivi.
Antiacidele (de exemplu hidroxidul de aluminiu) favorizează absorbţia după administrarea orală (caolinul,
din contră, o reduce); excreţia urinară este diminuată de alcalinizarea urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofen a demonstrat, în principal, leziuni şi
ulceraţii la nivelul tractului gastro-intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au decelat indicii cu relevanţă clinică ale existenţei unor efecte mutagene ale
ibuprofenului. În studiile efectuate la şobolani şi şoareci nu au fost găsite dovezi ale unor efecte
carcinogene ale ibuprofenului.
Ibuprofenul a determinatinhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse specii
de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studiile experimentale la şobolani şi iepuri au indicat faptul că
ibuprofenul traversează placenta. După administrarea unor doze toxice pentru mamă, la puii de şobolani a
apărut un număr mare de malformaţii (defecte septale ventriculare).
Rezultatele studiilor preclinice nu adaugă nimic relevant privind utilizarea pseudoefedrinei care să nu fie
incluse deja în Rezumatul caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb parțial pregelatiniza
Hipromeloză 5 cP
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Ulei hidrogenat din semințe de bumbac
14
Stearat de magneziu
Film
Opadry fx Yellow:
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Talc
Macrogol 3350
Pigment sidef pe suport MICA: silicat de potasiu și aluminiu dioxid de titan (E 171) și oxid roșu
de fer (E 172)
Polisorbat 80
Galben de chinolină lac de aluminiu (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Adresa: Șos. Alba Iulia nr. 156, 550052,
Sibiu, Jud. Sibiu
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9937/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017.
