DICLOREUM 150 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare prelungită conţine diclofenac sodic 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 114,970 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită
Capsule de culoare albastru transparent, nr.1, ce conţin pelete de culoare albă până la alb-gălbuie,
transparente sau uşor opace, cu un slab miros aromatic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Boli reumatice articulare: artrită reumatoidă, artrită degenerativă.
Boli reumatice extra-articulare: periartrită, bursită, tendinită, miozită şi lombalgie cu sciatalgie.
Inflamaţii şi edem post-traumatic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
O capsulă de 150 mg pe zi, administrată oral după micul dejun.
Copii
Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită este contraindicat la copii cu vârsta mai mică de 14 ani
(vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Pentru pacienţii vârstnici, dozajul va fi stabilit cu atenţie de către medic ţinând cont că efectele adverse la
AINS sunt mai frecvente şi mai grave la această categorie de vârstă (vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
2
Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragic sau perforat
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legată de tratamente anterioare cu AINS
Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragic (două sau mai multe episoade separate de hemoragie
sau perforaţie demonstrată)
Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct.4.4)
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
Pacienţi cu vârsta mai mică de 14 ani
Ca şi alte medicamente antiinflamatorii nesteroidine (AINS), diclofenacul este de asemenea
contraindicat la pacienţii care au suferit atacuri de astm, angioedem, urticarie sau rinită acută după
administrarea de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
periferică şi/sau boală cerebrovasculară.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Utilizarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2, ar trebui să fie evitată datorită riscului potenţial de cumulare a reacţiilor adverse în
condiţiile absenţei oricăror dovezi care să demonstreze beneficii suplimentare ca urmare a acţiunii sinergice.
Se recomandă prudenţă în administrarea la vârstnici datorită unor posibile afecţiuni concomitente și mai ales
la pacienţii vârstnici cu afecţiuni consumptive sau la cei cu o greutate corporală redusă.
Ca şi în cazul altor AINS, și după administrarea de diclofenac pot apărea rareori reacţii alergice, inclusiv
reacţii anafilactice/anafilactoide, chiar şi în absența expunerii anterioare la medicament.
Datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, diclofenacul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate
masca semnele şi simptomele unei infecţii.
Deoarece acest medicament conține zahăr, administrarea sa nu este recomandată la pacienții cu intoleranță
ereditară la fructoză, la cei cu sindrom de malabsorbție a glucozei-galactozei sau la cei cu deficit de sucroză-
izomaltază.
Efectele gastro-intestinale
Hemoragii gastro-intestinale (hematemeză, melenă), ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale cu evoluţie
potențial letală au fost raportate pe parcursul tratamentului cu oricare AINS, inclusiv diclofenac, în orice
moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alertă sau antecedente de tulburări gastro-intestinale
severe. Ele au, în general, consecinţe mult mai grave la vârstnici. Dacă sângerarea gastro-intestinală sau
ulceraţiile apar la pacienţii trataţi cu diclofenac, administrarea medicamentului la acești pacienți trebuie
întreruptă.
În timpul tratamentului cu diclofenac, la fel ca şi pentru alte AINS, este necesară o atentă supraveghere
medicală. Se impune o prudenţă specială atunci când se prescrie diclofenac la pacienţii cu simptome gastro-
intestinale (GI) sau la cei cu antecedente sugestive de ulcerație, sângerare sau perforație gastro-intestinală
(vezi pct. 4.8). Riscul de sângerare gastro-intestinală este mai mare la dozele crescute de AINS, precum şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie. Pacienţii
vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerări şi perforaţii gastro-
intestinale care pot fi letale.
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii care iau doze mici de a
cid acetilsalicilic/aspirină sau alte medicamente
capabile să crească riscul de afecţiuni gastro-intestinale ar trebui luată în considerare utilizarea concomitentă
a unor agenţi protectori cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau misoprostolul (vezi în continuare şi pct.
4.5).
Pacienţii, în special vârstnicii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, trebuie să raporteze orice
simptome neobişnuite abdominale (în special sângerările gastro-intestinale). Se recomandă precauţie la
pacienţii care folosesc concomitent agenţi ce pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum ar fi
3
corticosteroizii sistemici, anticoagulantele, antiagregantele plachetare sau inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei (vezi pct. 4.5).
Se impune precauţie şi supraveghere medicală atentă dacă se administrează la pacienţii cu colită ulcerativă
sau boala Crohn deoarece există posibilitatea exacerbării acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efecte hepatice
Este necesară o supraveghere medicală atentă când se prescrie diclofenac la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, deoarece starea lor se poate agrava.
În timpul tratamentului cu diclofenac, la fel ca şi în cazul altor AINS, valorile uneia sau mai multor enzime
hepatice pot creşte.
Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, este indicată monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice. Dacă parametrii anormali ai funcţiei hepatice persistă sau se înrăutăţesc, dacă
apar semne clinice sau simptome de boală hepatică sau dacă apar alte manifestări precum eozinofilie/erupţii
cutanate, atunci tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt.
În timpul utilizării de diclofenac poate apărea hepatită fără simptome prodromale.
O atenţie specială ar trebui acordată pacienţilor cu porfirie hepatică, pentru că diclofenacul poate declanşa un
atac.
Efecte renale
Deoarece retenţia hidrică şi edemele au fost asociate terapiei cu AINS, inclusiv diclofenac, se impune o
atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală, cu antecedente de hipertensiune arterială, la
vârstnici, la pacienţii care primesc tratament concomitent cu diuretice sau medicamente care pot modifica
semnificativ funcţia renală, precum şi la acei pacienţi cu scăderea substanţială a volumului extracelular
indiferent de cauză, de exemplu înainte sau după intervenţii chirurgicale majore (vezi pct. 4.3).
Monitorizarea funcţiei renale se recomandă ca măsură de precauţie atunci când se utilizează diclofenac în
astfel de cazuri. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de revenirea la starea anterioară inițierii
tratamentului.
Efecte la nivelul pielii
Reacţii severe ale pielii, dintre care unele letale, cum ar fi dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză toxică epidermică au fost raportate foarte rar după consumul de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par
a avea un risc mai mare în primele stadii ale tratamentului: reacţiile apar cel mai frecvent în prima lună de
tratament. Opriţi administrarea de diclofenac la apariţia unei leziuni cutanate, a unei leziuni muco-
membranoase sau la alte semne de hipersensibilitate.
LES (lupus eritematos sistemic) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv, poate exista un risc
crescut de meningită aseptică, cu simptome cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau
dezorientare (vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie
de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de
4
timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la
tratament.
Efecte hematologice
În timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, ca şi în cazul altor AINS, este recomandată monitorizarea
hemoleucogramei.
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii
cu tulburări ale hemostazei, diateze hemoragice sau anormalități hematologice trebuie atent monitorizaţi.
Astm pre-existent
Comparativ cu alţi pacienţi, reacţiile la AINS precum exacerbarea astmului (aşa-numita intoleranţă la
analgezice/astmul indus de analgezice), apariția edemului Quincke sau a urticariei sunt mai frecvente la
pacienţii cu astm, rinită alergică sezonieră, inflamarea mucoasei nazale (eg. polipi nazali), boli pulmonare
cronice obstructive sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt însoţite de simptome
asemănătoare rinitei alergice). Prin urmare, se recomandă o precauţie deosebită la aceşti pacienţi, fiind
pregătite totodată și măsurile de intervenție în caz de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi în situașia
pacienţilor alergici la alte substanţe, la care apar de exemplu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.
La fel ca în cazul altor medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine, diclofenacul, precum şi alte
AINS, pot precipita apariția bronhospasmului dacă se administrează la pacienți care au sau au avut astm
bronşic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni sunt cele observate atât la Dicloreum capsule gastro-rezistente cu eliberare
prelungită, cât şi/sau la alte forme farmaceutice de diclofenac.
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de litiu. Este recomandată
monitorizarea nivelului seric al litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţia plasmatică a digoxinei. Este
recomandată monitorizarea nivelului seric al digoxinei.
Glicozide cardiace
Administrarea concomitentă a AINS cu glicozide cardiace poate exacerba insuficienţă cardiacă, poate reduce
rata filtrării glomerulare şi poate crește nivelul de glicozide din plasmă.
Diuretice şi agenţi antihipertensivi
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau cu
medicamente antihipertensive [de exemplu: beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei
(IECA)] poate determina o scădere a efectului lor antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine
vasodilatatoare. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu precauţie, iar pacienţii, în special vârstnicii,
ar trebui să aibă tensiunea arterială periodic monitorizată. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar funcţia
renală ar trebui atent monitorizată după iniţierea terapiei concomitente şi apoi periodic, în special pentru
IECA şi diuretice care la acești pacienți prezintă un risc crescut de nefrotoxicitate.
Medicamente care produc hiperkalemie
Tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc potasiu, precum diuretice economisitoare de
potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau trimetoprim, poate fi asociat cu creşterea concentraţiei plasmatice a
potasiului, motiv pentru care aceasta ar trebui monitorizată frecvent (vezi pct. 4.4).
5
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi de
ciclooxigenază-2 sau corticosteroizi poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale severe precum
ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). A se evita utilizarea concomitentă a două sau mai
multe AINS.
Anticoagulante şi antiagregante plachetare
Se recomandă precauție, întrucât administrarea concomitentă poate mări riscul de hemoragii (vezi pct. 4.4).
Deși investigațiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influențează acțiunea anticoagulantelor, la
pacienții la care se administrează concomitent diclofenac și anticoagulante există raportări privind riscul
mărit de hemoragie. De aceea, la acești pacienți se recomandă monitorizare atentă.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea sistemică concomitentă de AINS, inclusiv diclofenac şi ISRS poate creşte riscul de sângerare
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu antidiabetice orale fără a influenţa
efectul lor clinic. Totuşi, au fost raportate cazuri rare de efecte hipoglicemice sau hiperglicemice care au
necesitat ajustarea dozei de antidiabetice în timpul tratamentului cu diclofenac. Din acest motiv,
monitorizarea nivelului glucozei din sânge este recomandată drept o măsură de precauţie, în timpul
tratamentului concomitent.
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului având ca efect creşterea nivelului
plasmatic de metotrexat. Se recomandă prudenţă atunci când AINS, inclusiv diclofenacul, sunt administrate
la mai puţin de 24 de ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece poate creşte concentraţia
sanguină de metotrexat şi o dată cu ea toxicitatea acestei substanţe.
Ciclosporină
Diclofenacul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită
efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui să fie ajustată frecvența administrării dozelor
de Dicloreum comparativ cu cea utilizată la pacienţii care nu primesc ciclosporină.
Chinolone antibacteriene
Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care ar putea fi cauzate de utilizarea concomitentă de chinolone
şi AINS. Acestea pot apărea la pacienţi cu sau fără antecedente de convulsii sau epilepsie.
Fenitoină
Când se utilizează concomitent cu diclofenac, este recomandată monitorizarea concentraţiei plasmatice a
acesteia, datorită creşterii expunerii la fenitoină.
Colestipol şi colestiramină
Aceste medicamente pot induce o întârziere sau scădere a absorbţiei de diclofenac. Prin urmare, este
recomandat să se administreze diclofenac cel puţin cu o oră înainte sau cu 4 până la 6 ore după administrarea
de colestipol/colestiramină.
Inhibitori puternici de CYP2C9
Se recomandă prudenţă în prescrierea concomitentă de diclofenac cu inhibitori puternici de CYP2C9 (cum ar
fi sulfinpirazonă şi voriconazol), care ar putea conduce la depăşirea semnificativă a concentraţiei plasmatice
maxime a diclofenacului şi creşterea expunerii la diclofenac datorită inhibării metabolizării acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă nedorită asupra sarcinii şi dezvoltării
fetale/embrionare. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avorturi şi de malformaţii
6
cardiace după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul
creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului. A fost demonstrat la animale că administrarea de
inhibitori ai sintezei de prostaglandine duce la creşterea pierderilor pre-şi post-implantare (nidare) şi
mortalitate fetală/embrionară. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv a celor
cardiovasculare, au fost raportate după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale în
timpul perioadei de organogeneză.
Un inhibitor al sintezei de prostaglandine nu ar trebui să fie administrat în timpul primului şi celui de-al
doilea trimestru de sarcină, decât dacă este absolut necesar.
Dacă un inhibitor al sintezei de prostaglandine este administrat la femeile care plănuiesc să rămână gravide
sau care sunt în timpul primului sau al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza ar trebui să fie cât mai
mică şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
Administrarea oricărui inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină
expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară)
- disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios
expune mama la sfârşitul sarcinii şi nou-născutul la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care rezultă din întârzierea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, diclofenacul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul trece în laptele matern în cantităţi mici. Prin urmare,
diclofenac nu ar trebui să fie administrat în timpul alăptării, pentru a evita efectele adverse la sugar.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea de diclofenac poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandat
femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au probleme de fertilitate sau fac teste de
fertilitate, ar trebui să fie luată în considerare oprirea administrării de diclofenac.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care suferă de tulburări de vedere, ameţeli, vertij, somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului
nervos central în timpul tratamentului cu diclofenac, ar trebui să evite să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul cu reacţiilor adverse
Reacţiile adverse la acest medicament raportate din studiile clinice şi/sau rapoarte sau literatura de
specialitate (Tabelul 1), sunt enumerate în funcţie de Baza de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. În
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. În
plus, categoria de frecvenţă corespunzătoare, utilizând următoarea convenţie (CIOMS III) este, de asemenea,
prevăzut pentru fiecare reacţie adversă:foarte frecvente (> 1/10), frecvente (≥ 1/100, <1/10); mai puţin
frecvente (≥ 1 / 1000, <1/100), rare (≥ 1/10, 000, <1/1, 000); foarte rare (<1/10, 000).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi
insuficienţa cardiacă.
Următoarele reacţii adverse includ pe cele raportate cu diclofenac comprimate gastro-rezistente, formă orală,
supozitoare şi/sau alte forme farmaceutice de diclofenac, fie cu utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung.
Tabel 1- Reacţii adverse
7
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare
Trombocitopenie, leucopenie, anemie
(incluzând anemia hemolitică şi aplastică),
agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare
Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi
anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială
şi şoc).
Foarte rare
Angioedem (incluzând edemul feţei).
Tulburări psihice
Foarte rare
Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri,
iritabilitate, tulburări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Cefalee, ameţeală.
Rare
Somnolenţă.
Foarte rare
Parestezie, tulburări de memorie, convulsii,
anxietate, tremor, meningită aseptică,
disgeuzie, accident cerebrovascular.
Tulburări oculare
Foarte rare
Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente
Vertij.
Foarte rare
Tinitus, hipoacuzie.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente*
Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă,
palpitaţii, durere precordială.
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Rare
Astm (incluzând dispnee).
Foarte rare
Pneumonie.
Tulburări gastrointestinale
8
Frecvente
Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere
abdominală, meteorism, apetit scăzut.
Rare
Gastrită, hemoragie gastro-intestinală,
hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă,
ulcer gastro-intestinal (cu sau fără hemoragie
sau perforare).
Foarte rare
Colită (incluzând colită hemoragică şi
agravarea colitei ulcerative sau bolii Crohn),
constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită
ulcerativă), glosită, afecţiuni esofagiene,
stricturi intestinale asemănătoare unei
diafragme (tip diafragm-like), pancreatită.
Cu frecvență necunoscută Colită ischemică
Tulburări hepatobiliare
Frecvente
Transaminaze crescute.
Rare
Hepatită, icter, boală hepatică.
Foarte rare
Hepatită fulminantă, necroză hepatică,
insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente
Erupţie cutanată.
Rare
Urticarie.
Foarte rare
Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem
multiform, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză toxică epidermică (sindrom Lyell),
dermatită exfoliativă, alopecie, reacţie de
fotosensibilitate, purpură Henoch-Schonlein,
purpură, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare
Insuficienţă renală acută, hematurie,
proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită
tubulointerstiţială, necroză renală papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Rare
Edem.
* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Evenimente aterotrombotice
Datele din meta-analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a
9
evenimentelor aterotrombotice (de exemplu, infarctul miocardic) asociate cu administrarea
diclofenac, mai ales la o doză mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi
pct. 4.4).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze
mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular
cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale
a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există niciun profil clinic tipic al supradozării cu diclofenac. Supradozajul poate provoca simptome cum
ar fi vărsături, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeli, tinitus sau convulsii. În caz de intoxicaţie
semnificativă, este posibilă apariția insuficienţei renale acute şi afectarea ficatului.
Măsuri terapeutice
Conduita terapeutică în caz de intoxicaţie acută cu AINS, inclusiv cu diclofenac, în esenţă, constă din măsuri
de susţinere şi tratament simptomatic. Măsurile de susţinere şi tratamentul simptomatic ar trebui să vizeze
complicaţiile precum hipotensiunea arterială, insuficienţa renală, convulsiile, tulburările gastro-intestinale şi
deprimare respiratorie.
Măsurile specifice cum ar fi diureza forţată, dializa sau haemoperfuzia probabil nu sunt de ajutor în
eliminarea AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza legării masive a acestora de proteinele plasmatice, cât
şi a metabolismului lor extins.
După ingestia unei supradoze cu potenţial toxic poate fi utilizat cărbunele activ, iar după ingestia unei
supradoze cu potenţial letal se poate efectua decontaminarea gastrică (de exemplu vărsături, lavaj gastric).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substanţe înrudite, cod ATC: M01AB05
Diclofenacul sodic, substanţa activă a Dicloreum, este un medicament antiinflamator nesteroidian aparţinând
grupului aril-acetic.
Testele farmacodinamice au arătat:
- o acţiune antiinflamatorie,
- o acţiune analgezică,
- o acţiune antipiretică.
Dicloreum sub formă de capsule cu eliberare prelungită are caracteristici particulare. Granulele conţinute în
capsule sunt fabricate folosind o tehnologie ce permite acoperirea şi protejarea substanţei active, evitând
astfel contactul direct şi imediat al acesteia cu mucoasa gastrică şi facilitând totodată eliberarea sa lentă.
Formula capsulelor cu eliberare prelungită permite o singură administrare a dozei zilnice de diclofenac sodic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Absorbţie completă în cazul administrării orale
Timp de înjumătăţire: 5,023 ore
Excreţia urinară (medie): 5,2% după primele 24 de ore
Legarea de proteinele serice: 99,7%
Concentraţia plasmatică maximă: 240 de minute
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, genotoxicitate și potenţial carcinogenic, datele
non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om.
Dicloreum nu a evidențiat vreun efect teratogen în urma administrării sale la animale.
Dicloreum a arătat o toleranță crescută la dozele farmacologic active, atât în tratamentul acut, cât și in cel
cronic.
Toxicitate acută
Administrare: oral
Șobolan DL50 840mg/kg
Șoarece DL
50 862 mg/kg
Studiile de toxicitate cronică au confirmat toxicitatea scăzută a Dicloreum.
Dicloreum administrat oral la o doză de 50mg/kg nu a arătat modificări ale parametrilor hematochimici și
hematologici si nici modificări macroscopice sau microscopice ale organelor vitale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr conținând:
Zahăr
Amidon de porumb
Macrogol 4000
Parafină solidă
Copolimer metacrilat de amoniu tip B
Talc
Gelatină
Indigotină (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
11
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ALFASIGMA S.p.A.
Viale Sarca 223, 20126, Milano (MI), Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8293/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare prelungită conţine diclofenac sodic 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 114,970 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită
Capsule de culoare albastru transparent, nr.1, ce conţin pelete de culoare albă până la alb-gălbuie,
transparente sau uşor opace, cu un slab miros aromatic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Boli reumatice articulare: artrită reumatoidă, artrită degenerativă.
Boli reumatice extra-articulare: periartrită, bursită, tendinită, miozită şi lombalgie cu sciatalgie.
Inflamaţii şi edem post-traumatic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
O capsulă de 150 mg pe zi, administrată oral după micul dejun.
Copii
Dicloreum 150 mg capsule cu eliberare prelungită este contraindicat la copii cu vârsta mai mică de 14 ani
(vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Pentru pacienţii vârstnici, dozajul va fi stabilit cu atenţie de către medic ţinând cont că efectele adverse la
AINS sunt mai frecvente şi mai grave la această categorie de vârstă (vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
2
Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragic sau perforat
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală legată de tratamente anterioare cu AINS
Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragic (două sau mai multe episoade separate de hemoragie
sau perforaţie demonstrată)
Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct.4.4)
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
Pacienţi cu vârsta mai mică de 14 ani
Ca şi alte medicamente antiinflamatorii nesteroidine (AINS), diclofenacul este de asemenea
contraindicat la pacienţii care au suferit atacuri de astm, angioedem, urticarie sau rinită acută după
administrarea de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
periferică şi/sau boală cerebrovasculară.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Utilizarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2, ar trebui să fie evitată datorită riscului potenţial de cumulare a reacţiilor adverse în
condiţiile absenţei oricăror dovezi care să demonstreze beneficii suplimentare ca urmare a acţiunii sinergice.
Se recomandă prudenţă în administrarea la vârstnici datorită unor posibile afecţiuni concomitente și mai ales
la pacienţii vârstnici cu afecţiuni consumptive sau la cei cu o greutate corporală redusă.
Ca şi în cazul altor AINS, și după administrarea de diclofenac pot apărea rareori reacţii alergice, inclusiv
reacţii anafilactice/anafilactoide, chiar şi în absența expunerii anterioare la medicament.
Datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, diclofenacul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate
masca semnele şi simptomele unei infecţii.
Deoarece acest medicament conține zahăr, administrarea sa nu este recomandată la pacienții cu intoleranță
ereditară la fructoză, la cei cu sindrom de malabsorbție a glucozei-galactozei sau la cei cu deficit de sucroză-
izomaltază.
Efectele gastro-intestinale
Hemoragii gastro-intestinale (hematemeză, melenă), ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale cu evoluţie
potențial letală au fost raportate pe parcursul tratamentului cu oricare AINS, inclusiv diclofenac, în orice
moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alertă sau antecedente de tulburări gastro-intestinale
severe. Ele au, în general, consecinţe mult mai grave la vârstnici. Dacă sângerarea gastro-intestinală sau
ulceraţiile apar la pacienţii trataţi cu diclofenac, administrarea medicamentului la acești pacienți trebuie
întreruptă.
În timpul tratamentului cu diclofenac, la fel ca şi pentru alte AINS, este necesară o atentă supraveghere
medicală. Se impune o prudenţă specială atunci când se prescrie diclofenac la pacienţii cu simptome gastro-
intestinale (GI) sau la cei cu antecedente sugestive de ulcerație, sângerare sau perforație gastro-intestinală
(vezi pct. 4.8). Riscul de sângerare gastro-intestinală este mai mare la dozele crescute de AINS, precum şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie. Pacienţii
vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerări şi perforaţii gastro-
intestinale care pot fi letale.
La pacienţii vârstnici sau la pacienţii care iau doze mici de a
cid acetilsalicilic/aspirină sau alte medicamente
capabile să crească riscul de afecţiuni gastro-intestinale ar trebui luată în considerare utilizarea concomitentă
a unor agenţi protectori cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau misoprostolul (vezi în continuare şi pct.
4.5).
Pacienţii, în special vârstnicii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, trebuie să raporteze orice
simptome neobişnuite abdominale (în special sângerările gastro-intestinale). Se recomandă precauţie la
pacienţii care folosesc concomitent agenţi ce pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum ar fi
3
corticosteroizii sistemici, anticoagulantele, antiagregantele plachetare sau inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei (vezi pct. 4.5).
Se impune precauţie şi supraveghere medicală atentă dacă se administrează la pacienţii cu colită ulcerativă
sau boala Crohn deoarece există posibilitatea exacerbării acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Efecte hepatice
Este necesară o supraveghere medicală atentă când se prescrie diclofenac la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, deoarece starea lor se poate agrava.
În timpul tratamentului cu diclofenac, la fel ca şi în cazul altor AINS, valorile uneia sau mai multor enzime
hepatice pot creşte.
Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, este indicată monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice. Dacă parametrii anormali ai funcţiei hepatice persistă sau se înrăutăţesc, dacă
apar semne clinice sau simptome de boală hepatică sau dacă apar alte manifestări precum eozinofilie/erupţii
cutanate, atunci tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt.
În timpul utilizării de diclofenac poate apărea hepatită fără simptome prodromale.
O atenţie specială ar trebui acordată pacienţilor cu porfirie hepatică, pentru că diclofenacul poate declanşa un
atac.
Efecte renale
Deoarece retenţia hidrică şi edemele au fost asociate terapiei cu AINS, inclusiv diclofenac, se impune o
atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală, cu antecedente de hipertensiune arterială, la
vârstnici, la pacienţii care primesc tratament concomitent cu diuretice sau medicamente care pot modifica
semnificativ funcţia renală, precum şi la acei pacienţi cu scăderea substanţială a volumului extracelular
indiferent de cauză, de exemplu înainte sau după intervenţii chirurgicale majore (vezi pct. 4.3).
Monitorizarea funcţiei renale se recomandă ca măsură de precauţie atunci când se utilizează diclofenac în
astfel de cazuri. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de revenirea la starea anterioară inițierii
tratamentului.
Efecte la nivelul pielii
Reacţii severe ale pielii, dintre care unele letale, cum ar fi dermatita exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză toxică epidermică au fost raportate foarte rar după consumul de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par
a avea un risc mai mare în primele stadii ale tratamentului: reacţiile apar cel mai frecvent în prima lună de
tratament. Opriţi administrarea de diclofenac la apariţia unei leziuni cutanate, a unei leziuni muco-
membranoase sau la alte semne de hipersensibilitate.
LES (lupus eritematos sistemic) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv, poate exista un risc
crescut de meningită aseptică, cu simptome cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau
dezorientare (vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie
de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de
4
timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la
tratament.
Efecte hematologice
În timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, ca şi în cazul altor AINS, este recomandată monitorizarea
hemoleucogramei.
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii
cu tulburări ale hemostazei, diateze hemoragice sau anormalități hematologice trebuie atent monitorizaţi.
Astm pre-existent
Comparativ cu alţi pacienţi, reacţiile la AINS precum exacerbarea astmului (aşa-numita intoleranţă la
analgezice/astmul indus de analgezice), apariția edemului Quincke sau a urticariei sunt mai frecvente la
pacienţii cu astm, rinită alergică sezonieră, inflamarea mucoasei nazale (eg. polipi nazali), boli pulmonare
cronice obstructive sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt însoţite de simptome
asemănătoare rinitei alergice). Prin urmare, se recomandă o precauţie deosebită la aceşti pacienţi, fiind
pregătite totodată și măsurile de intervenție în caz de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi în situașia
pacienţilor alergici la alte substanţe, la care apar de exemplu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.
La fel ca în cazul altor medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine, diclofenacul, precum şi alte
AINS, pot precipita apariția bronhospasmului dacă se administrează la pacienți care au sau au avut astm
bronşic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni sunt cele observate atât la Dicloreum capsule gastro-rezistente cu eliberare
prelungită, cât şi/sau la alte forme farmaceutice de diclofenac.
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de litiu. Este recomandată
monitorizarea nivelului seric al litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţia plasmatică a digoxinei. Este
recomandată monitorizarea nivelului seric al digoxinei.
Glicozide cardiace
Administrarea concomitentă a AINS cu glicozide cardiace poate exacerba insuficienţă cardiacă, poate reduce
rata filtrării glomerulare şi poate crește nivelul de glicozide din plasmă.
Diuretice şi agenţi antihipertensivi
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau cu
medicamente antihipertensive [de exemplu: beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei
(IECA)] poate determina o scădere a efectului lor antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine
vasodilatatoare. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu precauţie, iar pacienţii, în special vârstnicii,
ar trebui să aibă tensiunea arterială periodic monitorizată. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar funcţia
renală ar trebui atent monitorizată după iniţierea terapiei concomitente şi apoi periodic, în special pentru
IECA şi diuretice care la acești pacienți prezintă un risc crescut de nefrotoxicitate.
Medicamente care produc hiperkalemie
Tratamentul concomitent cu medicamente care economisesc potasiu, precum diuretice economisitoare de
potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau trimetoprim, poate fi asociat cu creşterea concentraţiei plasmatice a
potasiului, motiv pentru care aceasta ar trebui monitorizată frecvent (vezi pct. 4.4).
5
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi de
ciclooxigenază-2 sau corticosteroizi poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale severe precum
ulceraţie sau sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). A se evita utilizarea concomitentă a două sau mai
multe AINS.
Anticoagulante şi antiagregante plachetare
Se recomandă precauție, întrucât administrarea concomitentă poate mări riscul de hemoragii (vezi pct. 4.4).
Deși investigațiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influențează acțiunea anticoagulantelor, la
pacienții la care se administrează concomitent diclofenac și anticoagulante există raportări privind riscul
mărit de hemoragie. De aceea, la acești pacienți se recomandă monitorizare atentă.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea sistemică concomitentă de AINS, inclusiv diclofenac şi ISRS poate creşte riscul de sângerare
gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu antidiabetice orale fără a influenţa
efectul lor clinic. Totuşi, au fost raportate cazuri rare de efecte hipoglicemice sau hiperglicemice care au
necesitat ajustarea dozei de antidiabetice în timpul tratamentului cu diclofenac. Din acest motiv,
monitorizarea nivelului glucozei din sânge este recomandată drept o măsură de precauţie, în timpul
tratamentului concomitent.
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului având ca efect creşterea nivelului
plasmatic de metotrexat. Se recomandă prudenţă atunci când AINS, inclusiv diclofenacul, sunt administrate
la mai puţin de 24 de ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece poate creşte concentraţia
sanguină de metotrexat şi o dată cu ea toxicitatea acestei substanţe.
Ciclosporină
Diclofenacul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită
efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui să fie ajustată frecvența administrării dozelor
de Dicloreum comparativ cu cea utilizată la pacienţii care nu primesc ciclosporină.
Chinolone antibacteriene
Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care ar putea fi cauzate de utilizarea concomitentă de chinolone
şi AINS. Acestea pot apărea la pacienţi cu sau fără antecedente de convulsii sau epilepsie.
Fenitoină
Când se utilizează concomitent cu diclofenac, este recomandată monitorizarea concentraţiei plasmatice a
acesteia, datorită creşterii expunerii la fenitoină.
Colestipol şi colestiramină
Aceste medicamente pot induce o întârziere sau scădere a absorbţiei de diclofenac. Prin urmare, este
recomandat să se administreze diclofenac cel puţin cu o oră înainte sau cu 4 până la 6 ore după administrarea
de colestipol/colestiramină.
Inhibitori puternici de CYP2C9
Se recomandă prudenţă în prescrierea concomitentă de diclofenac cu inhibitori puternici de CYP2C9 (cum ar
fi sulfinpirazonă şi voriconazol), care ar putea conduce la depăşirea semnificativă a concentraţiei plasmatice
maxime a diclofenacului şi creşterea expunerii la diclofenac datorită inhibării metabolizării acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă nedorită asupra sarcinii şi dezvoltării
fetale/embrionare. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avorturi şi de malformaţii
6
cardiace după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul
creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului. A fost demonstrat la animale că administrarea de
inhibitori ai sintezei de prostaglandine duce la creşterea pierderilor pre-şi post-implantare (nidare) şi
mortalitate fetală/embrionară. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv a celor
cardiovasculare, au fost raportate după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale în
timpul perioadei de organogeneză.
Un inhibitor al sintezei de prostaglandine nu ar trebui să fie administrat în timpul primului şi celui de-al
doilea trimestru de sarcină, decât dacă este absolut necesar.
Dacă un inhibitor al sintezei de prostaglandine este administrat la femeile care plănuiesc să rămână gravide
sau care sunt în timpul primului sau al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza ar trebui să fie cât mai
mică şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
Administrarea oricărui inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină
expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară)
- disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios
expune mama la sfârşitul sarcinii şi nou-născutul la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care rezultă din întârzierea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, diclofenacul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenacul trece în laptele matern în cantităţi mici. Prin urmare,
diclofenac nu ar trebui să fie administrat în timpul alăptării, pentru a evita efectele adverse la sugar.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea de diclofenac poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este recomandat
femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au probleme de fertilitate sau fac teste de
fertilitate, ar trebui să fie luată în considerare oprirea administrării de diclofenac.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care suferă de tulburări de vedere, ameţeli, vertij, somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului
nervos central în timpul tratamentului cu diclofenac, ar trebui să evite să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul cu reacţiilor adverse
Reacţiile adverse la acest medicament raportate din studiile clinice şi/sau rapoarte sau literatura de
specialitate (Tabelul 1), sunt enumerate în funcţie de Baza de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. În
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. În
plus, categoria de frecvenţă corespunzătoare, utilizând următoarea convenţie (CIOMS III) este, de asemenea,
prevăzut pentru fiecare reacţie adversă:foarte frecvente (> 1/10), frecvente (≥ 1/100, <1/10); mai puţin
frecvente (≥ 1 / 1000, <1/100), rare (≥ 1/10, 000, <1/1, 000); foarte rare (<1/10, 000).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi
insuficienţa cardiacă.
Următoarele reacţii adverse includ pe cele raportate cu diclofenac comprimate gastro-rezistente, formă orală,
supozitoare şi/sau alte forme farmaceutice de diclofenac, fie cu utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung.
Tabel 1- Reacţii adverse
7
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare
Trombocitopenie, leucopenie, anemie
(incluzând anemia hemolitică şi aplastică),
agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare
Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi
anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială
şi şoc).
Foarte rare
Angioedem (incluzând edemul feţei).
Tulburări psihice
Foarte rare
Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri,
iritabilitate, tulburări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Cefalee, ameţeală.
Rare
Somnolenţă.
Foarte rare
Parestezie, tulburări de memorie, convulsii,
anxietate, tremor, meningită aseptică,
disgeuzie, accident cerebrovascular.
Tulburări oculare
Foarte rare
Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente
Vertij.
Foarte rare
Tinitus, hipoacuzie.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente*
Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă,
palpitaţii, durere precordială.
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Rare
Astm (incluzând dispnee).
Foarte rare
Pneumonie.
Tulburări gastrointestinale
8
Frecvente
Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere
abdominală, meteorism, apetit scăzut.
Rare
Gastrită, hemoragie gastro-intestinală,
hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă,
ulcer gastro-intestinal (cu sau fără hemoragie
sau perforare).
Foarte rare
Colită (incluzând colită hemoragică şi
agravarea colitei ulcerative sau bolii Crohn),
constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită
ulcerativă), glosită, afecţiuni esofagiene,
stricturi intestinale asemănătoare unei
diafragme (tip diafragm-like), pancreatită.
Cu frecvență necunoscută Colită ischemică
Tulburări hepatobiliare
Frecvente
Transaminaze crescute.
Rare
Hepatită, icter, boală hepatică.
Foarte rare
Hepatită fulminantă, necroză hepatică,
insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente
Erupţie cutanată.
Rare
Urticarie.
Foarte rare
Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem
multiform, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză toxică epidermică (sindrom Lyell),
dermatită exfoliativă, alopecie, reacţie de
fotosensibilitate, purpură Henoch-Schonlein,
purpură, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare
Insuficienţă renală acută, hematurie,
proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită
tubulointerstiţială, necroză renală papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Rare
Edem.
* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Evenimente aterotrombotice
Datele din meta-analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a
9
evenimentelor aterotrombotice (de exemplu, infarctul miocardic) asociate cu administrarea
diclofenac, mai ales la o doză mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi
pct. 4.4).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze
mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular
cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale
a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există niciun profil clinic tipic al supradozării cu diclofenac. Supradozajul poate provoca simptome cum
ar fi vărsături, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeli, tinitus sau convulsii. În caz de intoxicaţie
semnificativă, este posibilă apariția insuficienţei renale acute şi afectarea ficatului.
Măsuri terapeutice
Conduita terapeutică în caz de intoxicaţie acută cu AINS, inclusiv cu diclofenac, în esenţă, constă din măsuri
de susţinere şi tratament simptomatic. Măsurile de susţinere şi tratamentul simptomatic ar trebui să vizeze
complicaţiile precum hipotensiunea arterială, insuficienţa renală, convulsiile, tulburările gastro-intestinale şi
deprimare respiratorie.
Măsurile specifice cum ar fi diureza forţată, dializa sau haemoperfuzia probabil nu sunt de ajutor în
eliminarea AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza legării masive a acestora de proteinele plasmatice, cât
şi a metabolismului lor extins.
După ingestia unei supradoze cu potenţial toxic poate fi utilizat cărbunele activ, iar după ingestia unei
supradoze cu potenţial letal se poate efectua decontaminarea gastrică (de exemplu vărsături, lavaj gastric).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substanţe înrudite, cod ATC: M01AB05
Diclofenacul sodic, substanţa activă a Dicloreum, este un medicament antiinflamator nesteroidian aparţinând
grupului aril-acetic.
Testele farmacodinamice au arătat:
- o acţiune antiinflamatorie,
- o acţiune analgezică,
- o acţiune antipiretică.
Dicloreum sub formă de capsule cu eliberare prelungită are caracteristici particulare. Granulele conţinute în
capsule sunt fabricate folosind o tehnologie ce permite acoperirea şi protejarea substanţei active, evitând
astfel contactul direct şi imediat al acesteia cu mucoasa gastrică şi facilitând totodată eliberarea sa lentă.
Formula capsulelor cu eliberare prelungită permite o singură administrare a dozei zilnice de diclofenac sodic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Absorbţie completă în cazul administrării orale
Timp de înjumătăţire: 5,023 ore
Excreţia urinară (medie): 5,2% după primele 24 de ore
Legarea de proteinele serice: 99,7%
Concentraţia plasmatică maximă: 240 de minute
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, genotoxicitate și potenţial carcinogenic, datele
non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om.
Dicloreum nu a evidențiat vreun efect teratogen în urma administrării sale la animale.
Dicloreum a arătat o toleranță crescută la dozele farmacologic active, atât în tratamentul acut, cât și in cel
cronic.
Toxicitate acută
Administrare: oral
Șobolan DL50 840mg/kg
Șoarece DL
50 862 mg/kg
Studiile de toxicitate cronică au confirmat toxicitatea scăzută a Dicloreum.
Dicloreum administrat oral la o doză de 50mg/kg nu a arătat modificări ale parametrilor hematochimici și
hematologici si nici modificări macroscopice sau microscopice ale organelor vitale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr conținând:
Zahăr
Amidon de porumb
Macrogol 4000
Parafină solidă
Copolimer metacrilat de amoniu tip B
Talc
Gelatină
Indigotină (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
11
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ALFASIGMA S.p.A.
Viale Sarca 223, 20126, Milano (MI), Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8293/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
