MAXITROL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MAXITROL picături oftalmice suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml suspensie conţine dexametazonă 1 mg, neomicină 3500 UI sub formă de sulfat de neomicină şi
polimixină B 6000 UI sub formă de sulfat de polimixină B.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,04 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Afecţiuni inflamatorii oculare ce răspund la tratamentul cu glucocorticoizi, în cazul în care există
indicaţie terapeutică pentru administrarea acestora, asociate cu infecţii oculare bacteriene superficiale sau
cu stări patologice cu risc de producere a infecţiilor oculare (precum afecţiuni inflamatorii ale
conjunctivei palpebrale şi bulbare, ale corneei şi segmentului anterior al globului ocular, uveite anterioare
cronice şi leziuni corneene datorate arsurilor chimice sau termice, radiaţiilor sau pătrunderii unor corpi
străini).
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamnetul este destinat uzului oftalmic.
Doze
Adolescenţi şi adulţi, inclusiv vârstnici
În afecţiunile moderate, doza recomandată este de 1-2 picături instilate în fiecare sac conjunctival de 4-6
ori pe zi. Frecvenţa administrărilor trebuie scăzută treptat odată cu ameliorarea semnelor clinice.
Tratamentul nu trebuie întrerupt prematur.
În afecţiunile severe, doza recomandată este de 1-2 picături instilate în fiecare sac conjunctival la
intervale de 1 oră, frecvenţa administrărilor scăzând treptat odată cu ameliorarea semnelor clinice.
Se recomandă ca după administrare să se închidă cu grijă pleoapele şi să se efectueze ocluzia canalelor
nazo-lacrimale. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate pe cale oftalmică
ceea ce are ca efect scăderea frecvenţei de apariţie a reacţiilor adverse sistemice.
2
În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele
administrate.
Copii
Nu a fost stabilit profilul de siguranţă şi eficacitate a administrării acestui medicament.
Pacienţi cu afectare hepatică şi renală
Nu a fost studiată administrarea Maxitrol la aceste grupuri de pacienţi. Totuşi, datorită absorbţiei
sistemice scăzute a substanţelor active după administrarea oftalmică a acestui medicament, nu este
necesară ajustarea dozei administrate.
Mod de administrare
Uz oftalmic.
Flaconul trebuie bine agitat înaintea fiecărei utilizări.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurătorului şi a suspensiei, trebuie avută grijă să nu se atingă
pleoapele, zonele adiacente sau alte suprafeţe cu vârful picurătorului.
Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1..
Keratită cu virusul Herpes simplex
Virusul vaccinei, varicelă şi alte afecţiuni virale ale corneei şi conjunctivei.
Infecţii oculare cu micobacterii produse de, dar nu numai, bacili acid-alcolo rezistenţi precum
Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae sau Mycobacterium avium.
Infecţii oculare purulente netratate.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea îndelungată a corticosteroizilor cu administrare topică oftalmică poate avea ca efect
hipertensiune intraoculară și/sau glaucom cu afectarea nervului optic, scăderea acuităţii vizuale şi defecte
ale câmpurilor vizuale, şi apariţia cataractei subcapsulare posterioare. În cazul pacienților cărora li se
administrează oftalmic corticosteroizi se recomandă ca presiunea intraoculară să fie verificată constant și
frecvent. Acest lucru este important mai ales la copii şi adolescenţi, deoarece riscul de hipertensiune
oculară indusă de corticosteroizi poate fi mai mare la copii şi poate să apară mai devreme decât la adulţi.
Riscul de hipertensiune oculară indusă de corticosteroizi și/sau de formare a cataractei este mai mare la
pacienții predispuși (de ex. diabetici)..
Dacă acest medicament este administrat la pacienţi cu glaucom, tratamentul poate fi efectuat timp de
maximum 2 săptămâni, dacă nu există o indicaţie ce face necesară administrarea sa pe o perioadă mai
îndelungată; în această situaţie, la aceşti pacienţi trebuie monitorizată presiunea intraoculară.
Apariţia infecţiei secundare a fost observată după utilizarea asocierii de glucocorticoizi şi antibiotice.
Infecţiile fungice corneene apar frecvent în cazul administrării locale de glucocorticoizi pe o perioadă
îndelungată. Trebuie avută în vederea posibilitatea diseminării fungice în cazul existenţei unei ulceraţii
corneene persistente atunci când se utilizează tratament cu glucocorticoizi. În cazul în care apare o
infecție micotică, administrarea corticosteroizilor trebuie întreruptă. De asemenea pot să apară infecţii
bacteriene oculare secundare supresiei răspunsului imun. Infecţiile acute purulente oculare pot să fie
mascate sau exacerbate prin administrarea de medicamente ce conţin glucocorticoizi. În cazul
administrării locale de glucocorticoizi la pacienţii cu boli ce produc subţierea corneei sau sclerei s-a
observat producerea perforaţiei acestora.
Ca în cazul tuturor medicamentelor anti-infecțioase, utilizarea prelungită a antibioticelor precum
neomicina şi polimixina poate determina supradezvoltarea organismelor nesusceptibile, inclusiv fungi. În
caz de suprainfecție, întrerupeți administrarea și recurgeți la un tratament alternativ.
3
Corticosteroizii administraţi topic oftalmic pot întârzia procesul de vindecare a leziunilor corneene. AINS
administrate topic au de asemenea ca efect încetinirea sau întârzierea procesului de vindecare. Utilizarea
concomitentă a AINS administrate topic și a steroizilor administrați topic poate crește riscul de probleme
la vindecare. (vezi pct. 4.5).
La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor, precum
neomicina. Dacă apare o reacţie de hipersensibilitate în timpul administrării acestui medicament,
tratamentul trebuie întrerupt.
De asemenea, administrarea topică a neomicinei poate avea ca rezultat sensibilizarea pielii.
Poate apărea de asemenea sensibilitatea încrucișată la alte aminoglicozide. De asemenea, trebuie luată în
considerare posibilitatea ca pacienții care devin sensibili la neomicină administrată topic să fie sensibili și
la alte aminoglicozide administrate topic și/sau sistemic.
În cazul pacienților cărora li s-a administrat neomicină sistemic sau topic pe răni deschise sau piele rănită
au fost raportate reacții adverse severe, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate. Reacții
nefrotoxice și neurotoxice au fost de asemenea raportate în cazul administrării sistemice de polimixină B.
Cu toate că aceste reacții nu au fost raportate în cazul administrării topice oculare a acestui produs,
utilizarea concomitentă cu aminoglicozide administrate sistemic sau polimixină B trebuie realizată cu
precauție.
Corticosteroizii pot reduce rezistența la infecţii, pot favoriza apariția infecțiilor bacteriene, virale sau
micotice nesusceptibile, și pot masca semnele clinice ale infecției.
.
Purtarea lentilelor de contact nu este recomandată în condiţiile existenţei unei inflamații sau infecţii
oculare. Maxitrol conţine clorură de benzalconiu, ce poate determina iritaţie oculară şi modificarea culorii
lentilelor de contact moi. Evitați contactul cu lentilele de contact moi. În cazul în care pacienților le este
permisă purtarea lentilelor de contact, aceștia trebuie instruiţi să îndepărteze lentilele de contact înainte de
a utiliza Maxitrol şi să aştepte 15 minute înainte de a le aplica din nou.
4.5 Interacţiuni cu altemedicamnete şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a steroizilor administrați topic și a AINS administrate topic poate crește riscul de
probleme la vindecarea leziunilor corneene.
Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu Maxitrol.
În cazul administrării sistemice a fiecărei substanţe active în parte au fost semnalate interacţiuni. Totuşi,
în cazul administrării locale, absorbţia sistemică a substanţelor active este redusă astfel încât riscul de
producere a interacţiunilor este minim.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Nu există date privind modul în care utilizarea acestui medicament afectează fertilitatea femeilor sau
bărbaților.
Nu a fost stabilit profilul de siguranţă a administrării Maxitrol la om în perioada de sarcină sau alăptare.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate referitoare la administrarea Maxitrol la gravide. Nu
există date sau există doar date limitate privind utilizarea dexametazonei, neomicinei sau polimixinei B la
gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate reproductivă. Un studiu de administrare la gravide a
aminoglicozidelor, pe cale orală şi parenterală nu a demonstrat vreun risc detectabil pentru făt. Totuşi,
aminoglicozidele traversează placenta şi trebuie avută în vedere posibilitatea producerii efectelor la făt
sau nou-născut în cazul administrării aminoglicozidelor în perioada de sarcină. Deşi nu există date certe
conform cărora aminoglicozidele ar determina efecte teratogene, ototoxice sau nefrotoxice la făt, trebuie
4
avută în vedere posibilitatea producerii acestora. Maxitrol poate fi utilizat în perioada de sarcină doar
dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul potenţial fetal.
Alăptare
În urma administrării sistemice, aminoglicozidele sunt excretate în laptele matern în cantităţi ce prezintă
risc pentru copil. Glucocorticoizii administraţi sistemic sunt excretaţi în laptele matern şi pot determina la
copil afectarea creşterii, a sintezei endogene de glucocorticoizi sau alte reacţii adverse. Nu se ştie dacă în
urma administrării topice oftalmice dexametazona, neomicina sau polimixina B se excretă în laptele
matern. Însă, având în vedere că aminoglicozidele și corticosteroizii administrați sistemic pot fi excretați
în lapte, existența unui risc de afectare a sugarului nu poate fi exclusă. În urma administrării locale,
expunerea sistemică este redusă, de aceea şi riscul asociat utilizării Maxitrol este redus, dar trebuie avut în
vedere atunci când medicamentul este prescris femeilor care alăptează.
Maxitrol poate fi prescris la femeile care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul
potenţial la copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
MAXITROL nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Vederea temporar neclară sau alte tulburări vizuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Dacă în urma instilării vederea pacientului este neclară, acesta trebuie să aştepte până la
dispariţia acestora înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
În studiile clinice cu Maxitrol, cele mai frecvente reacţii adverse au fost disconfortul ocular, keratita și
iritația oculară, raportate la 0,7%-0,9% dintre pacienți.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice cu Tobradex, picături oftalmice,
suspensie, acestea fiind clasificate conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare
(<1/10000). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravității. Aceste reacții adverse au fost raportate în cadrul studiilor clinice și după
punerea pe piață a Maxitrol.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente: hipersensibilitate
Tulburări oculare Mai puţin frecvente: keratită, creşterea presiunii
intraoculare, vedere neclară, fotofobie, midriază,
ptoză palpebrală, durere oculară, edem ocular,
prurit ocular, disconfort ocular, senzație de corp
străin în ochi, iritație oculară, hiperemie oculară,
hiperlacrimaţie
După punerea pe piaţă a produsului, datele obţinute în urma evaluării tuturor efectelor farmacologice
oculare şi sistemice nu au modificat profilul de siguranţă a administrării acestuia.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor. De
asemenea, administrarea topică a neomicinei poate avea ca rezultat sensibilizarea pielii.
Utilizarea îndelungată a corticosteroizilor cu administrare topică oftalmică poate duce la hipertensiune
intraoculară cu afectarea nervului optic, scăderea acuităţii vizuale şi defecte ale câmpului vizual, la
formarea cataractei posterioare subcapsulare și întârzierea procesului de vindecare a leziunilor corneene
(vezi pct. 4.4).
5
După utilizarea combinaţiilor conţinând steroizi şi antimicrobiene pot să se dezvolte infecţii secundare
(vezi pct. 4.4).
Din cauza corticosteroizilor din componență, în acele afecţiuni care produc subţierea corneei sau a sclerei,
riscul apariției perforaţiilor este mai mare (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semnele şi simptomele evidente clinic ale supradozajului cu Maxitrol (keratită punctiformă, eritem,
hiperlacrimaţie, edem şi prurit palpebral) pot fi similare reacţiilor adverse observate la unii dintre
pacienţi.
În cazul administrării locale a unei doze prea mari de Maxitrol se recomandă clătirea abundentă a ochilor
cu apă călduţă.
Datorită caracteristicilor acestui preparat, cu utilizare topică. nu se preconizează efecte toxice în cazul
unui supradozaj ocular sau în cazul ingerării accidentale a conținutului flaconului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antiinfecţioase în combinaţie, corticosteroizi şi
antiinfecţioase în combinaţie
Codul ATC: S01C A01
Eficacitatea glucocorticoizilor în tratamentul afecţiunilor oculare inflamatorii este bine stabilită.
Glucocorticoizii îşi exercită efectele antiinflamatorii prin supresia expresiei moleculelor de aderare de la
nivelul celulelor endoteliale, a ciclooxigenazelor I şi II şi a citokinelor. Aceste efecte determină reducerea
sintezei mediatorilor proinflamatori şi a inhibării aderării leucocitelor circulante la endoteliul vascular,
prevenind efectul agresiv al acestora la nivelul ţesutului ocular inflamat. Dexametazona posedă acţiune
antiinflamatoare crescută şi activitate mineralocorticoidă redusă comparativ cu alţi glucocorticoizi, şi este
unul dintre agenţii antiinflamatori cu efect puternic.
Maxitrol conţine şi o asociere de sulfat de neomicină şi polimixină B, activă împotriva următorilor agenţi
patogeni oculari:
- Gram pozitiv: Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis
- Gram negativ: Eschericia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella/Enterobacter spp., Proteus
mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens.
Studiile au indicat că asocierea sulfatului de neomicină şi a sulfatului de polimixină B are efect sinergic in
vitro împotriva unor tulpini de Enterococcus, inclusiv Enterococcus faecalis.
Maxitrol nu este eficace împotriva tuturor tulpinilor de streptococi, inclusiv Streptococcus pneumoniae.
Sulfatul de neomicină are spectru larg bacterian. Este activ împotriva multor bacterii Gram-pozitive şi a
unor bacterii Gram-negative, riscul de selecţia a mutantelor rezistente fiind redus. Totuşi, majoritatea
streptococilor şi multe tulpini de Pseudomonas sunt rezistente la neomicină.
Sulfatul de polimixină B este un antibiotic selectiv ce acţionează în principal împotriva
microorganismelor Gram-negative, inclusiv Pseudomonas aeruginosa.
6
Poate să se manifeste sensibilitatea încrucişată faţă de alte aminoglicozide; administrarea medicamentului
trebuie întreruptă în cazul apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate şi trebuie luate măsurile terapeutice
adecvate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Biodisponibilitatea oculară a dexametazonei, după administrarea locală a suspensiei ce conţine
dexametazonă în concentraţie de 0,1% a fost studiată la pacienţii cărora li s-a efectuat tratament
chirurgical al cataractei. Valoarea medie a concentraţiei maxime atinse în umoarea apoasă a fost de
aproximativ 30 ng/ml în decurs de 2 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire a valorii acestei
concentraţii a fost de 3 ore.
Dexametazona este eliminată prin eliminare. Aproximativ 60% din doza administrată este decelată în
urină sub formă de 6-β-hidroxidexametazonă. Nu este decelată în urină dexametazonă sub formă
nemodificată. Timpul de înjumătăţire prin eliminare a valorii concentraţiei plasmatice este relativ scurt,
de 3-4 ore. Dexametazona se leagă de albuminele plasmatice în proporţie de aproximativ 77-84%.
Valorile clearance-ului sunt cuprinse în intervalul 0,111-0,225 l/oră şi kg, iar cele ale volumului aparent
de distribuţie în intervalul 0,576-1,15 l/kg. Biodisponibilitatea dexametazonei, după administrarea orală,
este de aproximativ 70%.
Profilul farmacocinetic al neomicinei este similar cu cel al celorlalte aminoglicozide. Nu au fost decelate
în plasmă sau în urină cantităţi de neomicină după administrarea unor doze de până la 47,4 g unguent ce
conţinea sulfat de neomicină în concentraţie de 0,5% pe o suprafaţă indemnă de piele la bărbaţi sănătoşi,
prelevarea probelor fiind făcută după 6 ore de la administrare.
Intensitatea absorbţiei polimixinei B la nivelul mucoasei este variabilă putând fi slabă, foarte slabă sau
nulă. Polimixina B nu a fost decelată în plasmă sau urină după administrare la nivelul zonelor mari de
arsură, conjunctivelor şi sinusurilor maxilare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate la animale studii pe termen îndelungat pentru a evalua potenţialul carcinogen sau de
afectare a funcţiei de reproducere a Maxitrol.
În urma unui studiu de administrare orală a neomicinei la şoareci, desfăşurat pe o perioadă pe doi ani s-a
raportat lipsa de potenţial carcinogen a neomicinei. Pentru celelalte substanţe active nu au fost efectuate
studii de evaluare a potenţialului carcinogen. De asemenea, nu au fost efectuate alte tipuri de studii pentru
dexametazonă sau polimixină B.
Expunerea sistemică la doze toxice de aminoglicozide, cu valori cu mult mai mari decât cele utilizate
pentru administrare locală, poate fi asociată cu apariţia nefrotoxicităţii şi ototoxicităţii. Expunerea
sistemică la dexametazonă poate fi asociată cu efecte legate de dezechilibrul glucocorticoizilor.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate, efectuate la iepuri, în care au fost utilizate picături oftalmice ce
conţineau dexametazonă, au evidenţiat apariţia efectelor sistemice ale glucocorticoizilor, dar aceste efecte
au apărut în cazul utilizării unor doze cu mult mai mari decât cele utilizate la om. Este puţin probabil să
apară astfel de efecte în cazul utilizării Maxitrol aşa cum a fost recomandat.
Mutagenitate: Studiile in vitro şi in vivo efectuate cu dexametazonă nu au evidenţiat vreun potențial
mutagen.
În urma efectuării testelor standard in vitro şi in vivo
, neomicina a fost considerată ca fiind lipsită de
potenţial mutagen.
Nu există date referitoare la potenţialul mutagen al polimixinei B.
Teratogenitate: Studiile efectuate la animale au evidenţiat potenţialul teratogen al glucocorticoizilor.
Administrarea oftalmică a medicamentelor ce conţin dexametazonă în concentraţie de 0,1% la femelele
de iepure gestante a avut ca efect creşterea incidenţei anomaliilor fetale şi a întârzierii creşterii
intrauterine. Administrarea cronică a dexametazonei a avut ca efect întârzierea creşterii fetale şi creşterea
valorilor ratei mortalităţii la şobolani. Studiile efectuate la animale în care a fost administrată neomicina
nu au demonstrat apariţia efectelor la făt. Nu au fost efectuate studii referitoare la polimixina B.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
7
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Polisorbat 20
Clorură de benzalconiu
Hipromeloză
Acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu au fost efectuate studii specifice de incompatibilitate.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Cel mult 28 de zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, după prima deschidere a flaconului.
A nu se păstra la frigider.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din polietilenă de joasă densitate prevăzut cu picurător a 5 ml picături oftalmice,
suspensie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.A. Alcon-Couvreur N.V.
Rijksweg 14, 2870 Puurs,
Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5730/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare, Septembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MAXITROL picături oftalmice suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml suspensie conţine dexametazonă 1 mg, neomicină 3500 UI sub formă de sulfat de neomicină şi
polimixină B 6000 UI sub formă de sulfat de polimixină B.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,04 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Afecţiuni inflamatorii oculare ce răspund la tratamentul cu glucocorticoizi, în cazul în care există
indicaţie terapeutică pentru administrarea acestora, asociate cu infecţii oculare bacteriene superficiale sau
cu stări patologice cu risc de producere a infecţiilor oculare (precum afecţiuni inflamatorii ale
conjunctivei palpebrale şi bulbare, ale corneei şi segmentului anterior al globului ocular, uveite anterioare
cronice şi leziuni corneene datorate arsurilor chimice sau termice, radiaţiilor sau pătrunderii unor corpi
străini).
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamnetul este destinat uzului oftalmic.
Doze
Adolescenţi şi adulţi, inclusiv vârstnici
În afecţiunile moderate, doza recomandată este de 1-2 picături instilate în fiecare sac conjunctival de 4-6
ori pe zi. Frecvenţa administrărilor trebuie scăzută treptat odată cu ameliorarea semnelor clinice.
Tratamentul nu trebuie întrerupt prematur.
În afecţiunile severe, doza recomandată este de 1-2 picături instilate în fiecare sac conjunctival la
intervale de 1 oră, frecvenţa administrărilor scăzând treptat odată cu ameliorarea semnelor clinice.
Se recomandă ca după administrare să se închidă cu grijă pleoapele şi să se efectueze ocluzia canalelor
nazo-lacrimale. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate pe cale oftalmică
ceea ce are ca efect scăderea frecvenţei de apariţie a reacţiilor adverse sistemice.
2
În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele
administrate.
Copii
Nu a fost stabilit profilul de siguranţă şi eficacitate a administrării acestui medicament.
Pacienţi cu afectare hepatică şi renală
Nu a fost studiată administrarea Maxitrol la aceste grupuri de pacienţi. Totuşi, datorită absorbţiei
sistemice scăzute a substanţelor active după administrarea oftalmică a acestui medicament, nu este
necesară ajustarea dozei administrate.
Mod de administrare
Uz oftalmic.
Flaconul trebuie bine agitat înaintea fiecărei utilizări.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurătorului şi a suspensiei, trebuie avută grijă să nu se atingă
pleoapele, zonele adiacente sau alte suprafeţe cu vârful picurătorului.
Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1..
Keratită cu virusul Herpes simplex
Virusul vaccinei, varicelă şi alte afecţiuni virale ale corneei şi conjunctivei.
Infecţii oculare cu micobacterii produse de, dar nu numai, bacili acid-alcolo rezistenţi precum
Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae sau Mycobacterium avium.
Infecţii oculare purulente netratate.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea îndelungată a corticosteroizilor cu administrare topică oftalmică poate avea ca efect
hipertensiune intraoculară și/sau glaucom cu afectarea nervului optic, scăderea acuităţii vizuale şi defecte
ale câmpurilor vizuale, şi apariţia cataractei subcapsulare posterioare. În cazul pacienților cărora li se
administrează oftalmic corticosteroizi se recomandă ca presiunea intraoculară să fie verificată constant și
frecvent. Acest lucru este important mai ales la copii şi adolescenţi, deoarece riscul de hipertensiune
oculară indusă de corticosteroizi poate fi mai mare la copii şi poate să apară mai devreme decât la adulţi.
Riscul de hipertensiune oculară indusă de corticosteroizi și/sau de formare a cataractei este mai mare la
pacienții predispuși (de ex. diabetici)..
Dacă acest medicament este administrat la pacienţi cu glaucom, tratamentul poate fi efectuat timp de
maximum 2 săptămâni, dacă nu există o indicaţie ce face necesară administrarea sa pe o perioadă mai
îndelungată; în această situaţie, la aceşti pacienţi trebuie monitorizată presiunea intraoculară.
Apariţia infecţiei secundare a fost observată după utilizarea asocierii de glucocorticoizi şi antibiotice.
Infecţiile fungice corneene apar frecvent în cazul administrării locale de glucocorticoizi pe o perioadă
îndelungată. Trebuie avută în vederea posibilitatea diseminării fungice în cazul existenţei unei ulceraţii
corneene persistente atunci când se utilizează tratament cu glucocorticoizi. În cazul în care apare o
infecție micotică, administrarea corticosteroizilor trebuie întreruptă. De asemenea pot să apară infecţii
bacteriene oculare secundare supresiei răspunsului imun. Infecţiile acute purulente oculare pot să fie
mascate sau exacerbate prin administrarea de medicamente ce conţin glucocorticoizi. În cazul
administrării locale de glucocorticoizi la pacienţii cu boli ce produc subţierea corneei sau sclerei s-a
observat producerea perforaţiei acestora.
Ca în cazul tuturor medicamentelor anti-infecțioase, utilizarea prelungită a antibioticelor precum
neomicina şi polimixina poate determina supradezvoltarea organismelor nesusceptibile, inclusiv fungi. În
caz de suprainfecție, întrerupeți administrarea și recurgeți la un tratament alternativ.
3
Corticosteroizii administraţi topic oftalmic pot întârzia procesul de vindecare a leziunilor corneene. AINS
administrate topic au de asemenea ca efect încetinirea sau întârzierea procesului de vindecare. Utilizarea
concomitentă a AINS administrate topic și a steroizilor administrați topic poate crește riscul de probleme
la vindecare. (vezi pct. 4.5).
La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor, precum
neomicina. Dacă apare o reacţie de hipersensibilitate în timpul administrării acestui medicament,
tratamentul trebuie întrerupt.
De asemenea, administrarea topică a neomicinei poate avea ca rezultat sensibilizarea pielii.
Poate apărea de asemenea sensibilitatea încrucișată la alte aminoglicozide. De asemenea, trebuie luată în
considerare posibilitatea ca pacienții care devin sensibili la neomicină administrată topic să fie sensibili și
la alte aminoglicozide administrate topic și/sau sistemic.
În cazul pacienților cărora li s-a administrat neomicină sistemic sau topic pe răni deschise sau piele rănită
au fost raportate reacții adverse severe, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate. Reacții
nefrotoxice și neurotoxice au fost de asemenea raportate în cazul administrării sistemice de polimixină B.
Cu toate că aceste reacții nu au fost raportate în cazul administrării topice oculare a acestui produs,
utilizarea concomitentă cu aminoglicozide administrate sistemic sau polimixină B trebuie realizată cu
precauție.
Corticosteroizii pot reduce rezistența la infecţii, pot favoriza apariția infecțiilor bacteriene, virale sau
micotice nesusceptibile, și pot masca semnele clinice ale infecției.
.
Purtarea lentilelor de contact nu este recomandată în condiţiile existenţei unei inflamații sau infecţii
oculare. Maxitrol conţine clorură de benzalconiu, ce poate determina iritaţie oculară şi modificarea culorii
lentilelor de contact moi. Evitați contactul cu lentilele de contact moi. În cazul în care pacienților le este
permisă purtarea lentilelor de contact, aceștia trebuie instruiţi să îndepărteze lentilele de contact înainte de
a utiliza Maxitrol şi să aştepte 15 minute înainte de a le aplica din nou.
4.5 Interacţiuni cu altemedicamnete şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a steroizilor administrați topic și a AINS administrate topic poate crește riscul de
probleme la vindecarea leziunilor corneene.
Nu au fost efectuate studii de interacţiune cu Maxitrol.
În cazul administrării sistemice a fiecărei substanţe active în parte au fost semnalate interacţiuni. Totuşi,
în cazul administrării locale, absorbţia sistemică a substanţelor active este redusă astfel încât riscul de
producere a interacţiunilor este minim.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Nu există date privind modul în care utilizarea acestui medicament afectează fertilitatea femeilor sau
bărbaților.
Nu a fost stabilit profilul de siguranţă a administrării Maxitrol la om în perioada de sarcină sau alăptare.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate referitoare la administrarea Maxitrol la gravide. Nu
există date sau există doar date limitate privind utilizarea dexametazonei, neomicinei sau polimixinei B la
gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate reproductivă. Un studiu de administrare la gravide a
aminoglicozidelor, pe cale orală şi parenterală nu a demonstrat vreun risc detectabil pentru făt. Totuşi,
aminoglicozidele traversează placenta şi trebuie avută în vedere posibilitatea producerii efectelor la făt
sau nou-născut în cazul administrării aminoglicozidelor în perioada de sarcină. Deşi nu există date certe
conform cărora aminoglicozidele ar determina efecte teratogene, ototoxice sau nefrotoxice la făt, trebuie
4
avută în vedere posibilitatea producerii acestora. Maxitrol poate fi utilizat în perioada de sarcină doar
dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul potenţial fetal.
Alăptare
În urma administrării sistemice, aminoglicozidele sunt excretate în laptele matern în cantităţi ce prezintă
risc pentru copil. Glucocorticoizii administraţi sistemic sunt excretaţi în laptele matern şi pot determina la
copil afectarea creşterii, a sintezei endogene de glucocorticoizi sau alte reacţii adverse. Nu se ştie dacă în
urma administrării topice oftalmice dexametazona, neomicina sau polimixina B se excretă în laptele
matern. Însă, având în vedere că aminoglicozidele și corticosteroizii administrați sistemic pot fi excretați
în lapte, existența unui risc de afectare a sugarului nu poate fi exclusă. În urma administrării locale,
expunerea sistemică este redusă, de aceea şi riscul asociat utilizării Maxitrol este redus, dar trebuie avut în
vedere atunci când medicamentul este prescris femeilor care alăptează.
Maxitrol poate fi prescris la femeile care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul
potenţial la copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
MAXITROL nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Vederea temporar neclară sau alte tulburări vizuale pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Dacă în urma instilării vederea pacientului este neclară, acesta trebuie să aştepte până la
dispariţia acestora înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
În studiile clinice cu Maxitrol, cele mai frecvente reacţii adverse au fost disconfortul ocular, keratita și
iritația oculară, raportate la 0,7%-0,9% dintre pacienți.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice cu Tobradex, picături oftalmice,
suspensie, acestea fiind clasificate conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare
(<1/10000). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravității. Aceste reacții adverse au fost raportate în cadrul studiilor clinice și după
punerea pe piață a Maxitrol.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente: hipersensibilitate
Tulburări oculare Mai puţin frecvente: keratită, creşterea presiunii
intraoculare, vedere neclară, fotofobie, midriază,
ptoză palpebrală, durere oculară, edem ocular,
prurit ocular, disconfort ocular, senzație de corp
străin în ochi, iritație oculară, hiperemie oculară,
hiperlacrimaţie
După punerea pe piaţă a produsului, datele obţinute în urma evaluării tuturor efectelor farmacologice
oculare şi sistemice nu au modificat profilul de siguranţă a administrării acestuia.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor. De
asemenea, administrarea topică a neomicinei poate avea ca rezultat sensibilizarea pielii.
Utilizarea îndelungată a corticosteroizilor cu administrare topică oftalmică poate duce la hipertensiune
intraoculară cu afectarea nervului optic, scăderea acuităţii vizuale şi defecte ale câmpului vizual, la
formarea cataractei posterioare subcapsulare și întârzierea procesului de vindecare a leziunilor corneene
(vezi pct. 4.4).
5
După utilizarea combinaţiilor conţinând steroizi şi antimicrobiene pot să se dezvolte infecţii secundare
(vezi pct. 4.4).
Din cauza corticosteroizilor din componență, în acele afecţiuni care produc subţierea corneei sau a sclerei,
riscul apariției perforaţiilor este mai mare (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semnele şi simptomele evidente clinic ale supradozajului cu Maxitrol (keratită punctiformă, eritem,
hiperlacrimaţie, edem şi prurit palpebral) pot fi similare reacţiilor adverse observate la unii dintre
pacienţi.
În cazul administrării locale a unei doze prea mari de Maxitrol se recomandă clătirea abundentă a ochilor
cu apă călduţă.
Datorită caracteristicilor acestui preparat, cu utilizare topică. nu se preconizează efecte toxice în cazul
unui supradozaj ocular sau în cazul ingerării accidentale a conținutului flaconului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antiinfecţioase în combinaţie, corticosteroizi şi
antiinfecţioase în combinaţie
Codul ATC: S01C A01
Eficacitatea glucocorticoizilor în tratamentul afecţiunilor oculare inflamatorii este bine stabilită.
Glucocorticoizii îşi exercită efectele antiinflamatorii prin supresia expresiei moleculelor de aderare de la
nivelul celulelor endoteliale, a ciclooxigenazelor I şi II şi a citokinelor. Aceste efecte determină reducerea
sintezei mediatorilor proinflamatori şi a inhibării aderării leucocitelor circulante la endoteliul vascular,
prevenind efectul agresiv al acestora la nivelul ţesutului ocular inflamat. Dexametazona posedă acţiune
antiinflamatoare crescută şi activitate mineralocorticoidă redusă comparativ cu alţi glucocorticoizi, şi este
unul dintre agenţii antiinflamatori cu efect puternic.
Maxitrol conţine şi o asociere de sulfat de neomicină şi polimixină B, activă împotriva următorilor agenţi
patogeni oculari:
- Gram pozitiv: Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis
- Gram negativ: Eschericia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella/Enterobacter spp., Proteus
mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens.
Studiile au indicat că asocierea sulfatului de neomicină şi a sulfatului de polimixină B are efect sinergic in
vitro împotriva unor tulpini de Enterococcus, inclusiv Enterococcus faecalis.
Maxitrol nu este eficace împotriva tuturor tulpinilor de streptococi, inclusiv Streptococcus pneumoniae.
Sulfatul de neomicină are spectru larg bacterian. Este activ împotriva multor bacterii Gram-pozitive şi a
unor bacterii Gram-negative, riscul de selecţia a mutantelor rezistente fiind redus. Totuşi, majoritatea
streptococilor şi multe tulpini de Pseudomonas sunt rezistente la neomicină.
Sulfatul de polimixină B este un antibiotic selectiv ce acţionează în principal împotriva
microorganismelor Gram-negative, inclusiv Pseudomonas aeruginosa.
6
Poate să se manifeste sensibilitatea încrucişată faţă de alte aminoglicozide; administrarea medicamentului
trebuie întreruptă în cazul apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate şi trebuie luate măsurile terapeutice
adecvate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Biodisponibilitatea oculară a dexametazonei, după administrarea locală a suspensiei ce conţine
dexametazonă în concentraţie de 0,1% a fost studiată la pacienţii cărora li s-a efectuat tratament
chirurgical al cataractei. Valoarea medie a concentraţiei maxime atinse în umoarea apoasă a fost de
aproximativ 30 ng/ml în decurs de 2 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire a valorii acestei
concentraţii a fost de 3 ore.
Dexametazona este eliminată prin eliminare. Aproximativ 60% din doza administrată este decelată în
urină sub formă de 6-β-hidroxidexametazonă. Nu este decelată în urină dexametazonă sub formă
nemodificată. Timpul de înjumătăţire prin eliminare a valorii concentraţiei plasmatice este relativ scurt,
de 3-4 ore. Dexametazona se leagă de albuminele plasmatice în proporţie de aproximativ 77-84%.
Valorile clearance-ului sunt cuprinse în intervalul 0,111-0,225 l/oră şi kg, iar cele ale volumului aparent
de distribuţie în intervalul 0,576-1,15 l/kg. Biodisponibilitatea dexametazonei, după administrarea orală,
este de aproximativ 70%.
Profilul farmacocinetic al neomicinei este similar cu cel al celorlalte aminoglicozide. Nu au fost decelate
în plasmă sau în urină cantităţi de neomicină după administrarea unor doze de până la 47,4 g unguent ce
conţinea sulfat de neomicină în concentraţie de 0,5% pe o suprafaţă indemnă de piele la bărbaţi sănătoşi,
prelevarea probelor fiind făcută după 6 ore de la administrare.
Intensitatea absorbţiei polimixinei B la nivelul mucoasei este variabilă putând fi slabă, foarte slabă sau
nulă. Polimixina B nu a fost decelată în plasmă sau urină după administrare la nivelul zonelor mari de
arsură, conjunctivelor şi sinusurilor maxilare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate la animale studii pe termen îndelungat pentru a evalua potenţialul carcinogen sau de
afectare a funcţiei de reproducere a Maxitrol.
În urma unui studiu de administrare orală a neomicinei la şoareci, desfăşurat pe o perioadă pe doi ani s-a
raportat lipsa de potenţial carcinogen a neomicinei. Pentru celelalte substanţe active nu au fost efectuate
studii de evaluare a potenţialului carcinogen. De asemenea, nu au fost efectuate alte tipuri de studii pentru
dexametazonă sau polimixină B.
Expunerea sistemică la doze toxice de aminoglicozide, cu valori cu mult mai mari decât cele utilizate
pentru administrare locală, poate fi asociată cu apariţia nefrotoxicităţii şi ototoxicităţii. Expunerea
sistemică la dexametazonă poate fi asociată cu efecte legate de dezechilibrul glucocorticoizilor.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate, efectuate la iepuri, în care au fost utilizate picături oftalmice ce
conţineau dexametazonă, au evidenţiat apariţia efectelor sistemice ale glucocorticoizilor, dar aceste efecte
au apărut în cazul utilizării unor doze cu mult mai mari decât cele utilizate la om. Este puţin probabil să
apară astfel de efecte în cazul utilizării Maxitrol aşa cum a fost recomandat.
Mutagenitate: Studiile in vitro şi in vivo efectuate cu dexametazonă nu au evidenţiat vreun potențial
mutagen.
În urma efectuării testelor standard in vitro şi in vivo
, neomicina a fost considerată ca fiind lipsită de
potenţial mutagen.
Nu există date referitoare la potenţialul mutagen al polimixinei B.
Teratogenitate: Studiile efectuate la animale au evidenţiat potenţialul teratogen al glucocorticoizilor.
Administrarea oftalmică a medicamentelor ce conţin dexametazonă în concentraţie de 0,1% la femelele
de iepure gestante a avut ca efect creşterea incidenţei anomaliilor fetale şi a întârzierii creşterii
intrauterine. Administrarea cronică a dexametazonei a avut ca efect întârzierea creşterii fetale şi creşterea
valorilor ratei mortalităţii la şobolani. Studiile efectuate la animale în care a fost administrată neomicina
nu au demonstrat apariţia efectelor la făt. Nu au fost efectuate studii referitoare la polimixina B.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
7
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Polisorbat 20
Clorură de benzalconiu
Hipromeloză
Acid clorhidric şi/sau hidroxid de sodiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu au fost efectuate studii specifice de incompatibilitate.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Cel mult 28 de zile după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, după prima deschidere a flaconului.
A nu se păstra la frigider.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din polietilenă de joasă densitate prevăzut cu picurător a 5 ml picături oftalmice,
suspensie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.A. Alcon-Couvreur N.V.
Rijksweg 14, 2870 Puurs,
Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5730/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare, Septembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
