PROFENID 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Profenid 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ketoprofen 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 36,85 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alb-crem, inscripţionate cu “100” pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicaţiile terapeutice se bazează pe acţiunea antiinflamatoare a ketoprofenului, pe reacţiile de
intoleranţă pe care le determină medicamentul şi pe poziţia acestuia în cadrul grupei de medicamente
antiinflamatoare existente la ora actuală.
Pentru adulţi indicaţiile sunt limitate la:
Tratamentul simptomatic, pe termen lung, al următoarelor afecţiuni:
- afecţiuni reumatice inflamatorii cronice, în special, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă
(sau sindroame înrudite cum ar fi sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy şi artrita psoriazică),
- anumite forme dureroase, invalidante, de artroze.
Tratamentul simptomatic, pe termen scurt, al exacerbărilor următoarelor afecţiuni:
- reumatism abarticular (de exemplu, periartrită scapulo-humerală, tendinite, bursite);
- artrite microcristaline,
- artroze,
- lombalgii,
- radiculalgii,
- afecţiuni posttraumatice acute, benigne, ale aparatului locomotor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală recomandată pentru tratamentul simptomatic pe termen lung este de 100 – 200 mg
ketoprofen pe zi (1-2 comprimate filmate Profenid 100 mg).
2 Doza recomandată pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al exacerbărilor este de 300 mg
ketoprofen pe zi (3 comprimate filmate Profenid 100 mg).
Frecvenţa administrării
Doza zilnică se va administra fracţionat, în 1-3 prize.
Mod de administrare
Comprimatele se vor înghiţi întregi, în timpul mesei, cu un pahar mare cu apă.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi vârstnici
La aceşti pacienţi se recomandă reducerea dozei iniţiale zilnice şi administrarea dozei minime zilnice
eficace.
Se poate recomanda ajustarea dozei pentru fiecare pacient, numai după stabilirea tolerabilităţii
individuale (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Se recomandă monitorizarea pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi administrarea dozei minime zilnice
eficace (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Pacienţi cu hipovolemie
Vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu ketoprofen comprimate filmate nu au fost stabilite la copii.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
- hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipienţi,
- istoric de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită,
urticarie sau alte reacţii de tip alergic, declanşate de administrarea ketoprofenului, acidului
acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). La aceşti pacienţi
au fost raportate reacţii anafilactice severe, rareori letale (vezi pct. 4.8).
- insuficienţă cardiacă severă,
- ulcer peptic activ sau orice sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinale în antecedente
- diateză hemoragică,
- insuficienţă hepatică severă,
- insuficienţă renală severă,
- al treilea trimestru de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru durata cea mai
scurtă necesară controlării simptomelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot mări riscul de
ulceraţii sau sângerări, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum este
warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare, cum
este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
3 Trebuie evitată utilizarea ketoprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclo-
oxigenazei 2.
Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia: sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau
perforaţia, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate AINS şi poate surveni în orice moment al
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de
evenimente gastro-intestinale.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate
gastro-intestinală gravă, în raport cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.3).
La pacienţii cu istoric de boală ulceroasă, mai ales dacă a fost complicată cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici, riscul de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii gastro-
intestinale este mai mare la creşterea dozelor de AINS. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul
cu cea mai mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze mici de
acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente, care au o probabilitate mai mare de a creşte riscul gastro-
intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5), trebuie luat în considerare tratamentul asociat cu medicamente
protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).
Pacienţii cu istoric de toxicitate la nivelul tractului gastro-intestinal, în special dacă sunt vârstnici,
trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (în special hemoragie gastro-intestinală), mai
ales în etapele iniţiale ale tratamentului.
Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări gastro-
intestinale sau perforaţii care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Riscul relativ creşte la pacienţii vârstnici, debilitaţi, cu greutate mică sau cu disfuncţii plachetare.
Dacă apar sângerări gastro-intestinale, ulcer gastro-duodenal sau perforaţii gastro-intestinale la
pacienţii care primesc ketoprofen, tratamentul trebuie întrerupt imediat.
Foarte rar, au fost raportate în asociere cu administrarea AINS, reacţii cutanate grave, unele dintre ele
letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi
pct. 4.8).
Pacienţii par a prezenta un risc mai mare pentru aceste reacţii la iniţierea tratamentului, debutul acestor
reacţii având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu ketoprofen
trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor sau a oricărui
alt semn de hipersensibilitate.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari
şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.
Precauţii
AINS trebuie administrate cu precauţie şi sub strictă monitorizare pacienţilor cu antecedente de
afecţiuni gastro-intestinale (colită ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava
(vezi pct. 4.8).
Insuficienţă renală funcţională
La începutul tratamentului sau după creşterea dozei, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză
hepatică, nefropatie lupică sau sindrom nefrotic, la pacienţii sub tratament diuretic sau cu
medicamente asociate, cum sunt: inhibitori ai enzimei de conversie (IEC), sartani (vezi pct. 4.5), la
pacienţii cu hipovolemie, indiferent de cauză sau la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în special
dacă sunt vârstnici, se vor monitoriza cu atenţie funcţia renală şi diureza.
4 Administrarea de ketoprofen la aceşti pacienţi poate induce o scădere a fluxului sanguin renal, legată
de inhibarea sintezei prostaglandinelor şi poate determina decompensarea funcţiei renale prin
diminuarea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză.
La pacienţii cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare precauţie, monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat
că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ketoprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului pe termen lung la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
A fost raportat un risc crescut de apariţie a fibrilaţiei atriale în asociere cu utilizarea AINS.
Dacă apar tulburări vizuale, de exemplu vedere înceţoşată, tratamentul trebuie oprit.
Similar altor AINS, în prezenţa unei infecţii, trebuie luat în considerare faptul că efectele
antiinflamatoare, antipiretice şi analgezice ale ketoprofenului pot masca semnele obişnuite de
progresie ale unei infecţii, cum este febra.
La pacienţii cu rezultate anormale la testele funcţiei hepatice sau cu istoric de afecţiuni hepatice, se
recomandă monitorizarea periodică a transaminazelor, în special în cursul tratamentului pe termen
lung.
Au fost descrise rare cazuri de icter şi hepatită în timpul administrării de ketoprofen.
Când se prescrie acest medicament, trebuie să se ia în considerare cazurile de infertilitate secundară
anovulatorie determinată de neruperea foliculului de Graaf (reversibilă după întreruperea
tratamentului), descrise la paciente aflate sub tratament pe termen lung cu anumiţi inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor.
Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor care intenţionează
să rămână gravide. La femeile care au tulburări de fertilitate sau care sunt în curs de investigare pentru
infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării AINS.
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai
expuşi la reacţii alergice decât populaţia generală atunci când fac tratament cu acid acetilsalicilic şi/sau
cu AINS. Administrarea acestor medicamente poate declanşa o criză de astm bronşic sau
bronhospasm, mai ales la pacienţii alergici la AINS sau acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.3).
Pacienţii cu antecedente de reacţii de fotosensibilitate sau de fototoxicitate trebuie monitorizaţi cu
atenţie.
În cazul tratamentelor pe termen lung, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei şi a funcţiilor
renală şi hepatică.
Deoarece Profenid 100 mg conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă de ketoprofen cu următoarele medicamente necesită o strictă monitorizare
clinică şi paraclinică a pacientului.
Asocieri nerecomandate
5 Alte AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2) şi dozele mari de salicilaţi: risc crescut
de ulceraţii şi sângerări gastro-intestinale prin sinergism de adiţie.
Administrarea AINS împreună cu medicamente anticoagulante (heparina şi warfarina) şi inhibitori ai
agregării plachetare (de exemplu ticlopidina, clopidrogelul, abciximabul, eptifibatida, iloprostul,
tirofibanul): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4).
Dacă asocierea nu poate fi evitată se recomandă atentă monitorizare clinică şi paraclinică.
Litiu:
Risc de creştere a valorilor plasmatice ale litiului, cu posibilitatea atingerii nivelelor toxice prin
scăderea excreţiei renale a litiului. Dacă asocierea nu poate fi evitată, se va monitoriza cu atenţie
concentraţia plasmatică a litiului şi se va ajusta doza de litiu în timpul administrării concomitente şi
după întreruperea administrării de AINS.
Metotrexat (în doze mai mari de 15 mg/săptămână):
Creşterea riscului toxicităţii hematologice a metotrexatului, mai ales dacă este administrat în doze mari
(15 mg/săptămână), posibil prin deplasarea metotrexatului de pe situsurile lui de legare de proteinele
plasmatice şi prin scăderea clearance-ului renal al acestuia.
Pemetrexed (la pacienţii cu funcţia renală afectată uşor sau moderat: clearence-ul creatininei cuprins
între 45 ml/min şi 80 ml/min): risc de creştere a toxicităţii pemetrexedului (scăderea clearence-ului
renal al acestuia de către AINS).
Asocieri care necesită precauţii
Glucocorticoizi:
Creşterea riscului de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Diuretice:
Pacienţii, mai ales cei deshidrataţi, aflaţi în tratament cu diuretice, prezintă un risc crescut de a
dezvolta insuficienţă renală, secundar scăderii fluxului sanguin renal, determinată de inhibarea sintezei
prostaglandinelor. Înainte de iniţierea tratamentului asociat, se va rehidrata pacientul şi se va
monitoriza funcţia renală (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi antagoniştii receptorilor angiotensinei II:
La pacienţii cu funcţie renală afectată (de exemplu, pacienţi vârstnici şi/sau deshidrataţi) administrarea
concomitentă de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau antagonişti ai receptorilor
pentru angiotensina II cu inhibitori de ciclooxigenază poate determina alterarea suplimentară a funcţiei
renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute.
Metotrexat (în doze mai mici de 15 mg/săptămână):
Se va efectua numărătoarea celulelor sanguine săptămânal, în cursul primelor săpămâni de tratament
asociat. Monitorizarea va fi efectuată mai frecvent în cazul afectării funcţiei renale sau în cazul
pacienţilor vârstnici.
Pentoxifilină: risc crescut de sângerare. Este necesară o monitorizare clinică mai frecventă şi a
timpului de sângerare.
Tenofovir: administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi AINS poate să crească
riscul de insuficienţă renală.
Pemetrexed (la pacienţii cu funcţia renală normală): risc de creştere a toxicităţii pemetrexedului
(scăderea clearence-ului renal al acestuia de către AINS). Este necesară supravegherea paraclinică a
funcţiei renale.
Asocieri de avut în vedere
6 Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
diuretice):
Risc de scădere a efectului antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine vasodilatatoare de
către AINS.
Trombolitice: creşterea riscului de sângerare.
Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul
plasmatic al ketoprofenului.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): creşterea riscului de sângerări gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4).
Dispozitive intrauterine anticoncepţionale: eficacitatea dispozitivului poate fi redusă, ducând la
apariţia sarcinii.
Ciclosporină, tacrolimus: risc de efecte nefrotoxice cumulative, mai ales la vârstnici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte adverse asupra sarcinii şi/sau dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi de
apariţie a malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea de inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor în perioada iniţială a sarcinii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiace a
crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata
tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi pre- şi postimplantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animale cărora în
perioada de organogeneză li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, s-a raportat
creşterea incidenţelor diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină nu trebuie administrat ketoprofen decât
dacă este strict necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână
gravidă sau se află în primul sau cel de-al doilea trimestru de sarcină, trebuie să fie menţinută o doză
cât mai mică posibil pe o perioadă cât mai scurtă.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- afectarea funcţiei renale, care poate evolua către insuficienţă renală cu oligoamnios.
Pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate apărea chiar şi la
doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea ketoprofenului este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru
de sarcină.
Alăptarea
Nu există date disponibile privind excreţia ketoprofenului în laptele uman. Nu este recomandată
administrarea ketoprofenului la mamele care alăptează.
7 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor, somnolenţei, convulsiilor sau a
tulburărilor vizuale. Se recomandă să nu se conducă vehicule şi să nu se folosească utilaje dacă apar
astfel de simptome.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct.
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost
raportate după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului cu ketoprofen la adulţi şi sunt
clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare
(<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate,
sisteme și
organe
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
Tulburări
hematologice și
limfatice
Anemie prin
hemoragie
Agranulocitoză,
trombocitopenie,
insuficienţă
medulară, anemie
hemolitică,
leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii
anafilactice
(inclusiv şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice și
de nutriție
Hiponatriemie
Tulburări
psihice
Depresie,
halucinații,
confuzie, tulburări
ale dispoziției
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
amețeli,
somnolență,
Parestezie Meningită
aseptică,
convulsii,
disgeuzie
Tulburări
oculare
Vedere
încețoșată (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
acustice și
vestibulare
Tinitus
8
Clasificare pe
aparate,
sisteme și
organe
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
Tulburări
cardiace
Insuficiență
cardiacă, fibrilaţie
atrială
Tulburări
vasculare*
Hipertensiune
arterială,
vasodilataţie,
vasculită
(incluzând
vasculita
leucocitoclastică)
Tulburări
respiratorii,
toracice și
mediastinale
Astm Bronhospasm
(mai ales la
pacienţii cu
hipersensibilitate
cunoscută la acid
acetilsalicilic şi la
alte AINS), rinită
Tulburări
gastro-
intestinale**
Dispepsie,
greață, durere
abdominală,
vărsături
Constipație,
diaree,
flatulență,
gastrite
Stomatite, ulcer
gastro-duodenal
Exacerbări de
colită şi de boală
Crohn, hemoragie
şi perforaţie
gastro-intestinale,
pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creșterea
valorilor
transaminazelor,
hepatită
Afecțiuni
cutanate și ale
țesutului
subcutanat
Erupție
cutanată, prurit
Reacţie de
fotosensibilitate,
alopecie, eritem
cutanat, urticarie,
angioedem şi
erupţii cutanate
buloase, inclusiv
sindrom Stevens-
Johnson, necroliză
toxică epidermică,
pustuloză
exantematoasă
acută generalizată
Tulburări
renale și ale
căilor urinare
Insuficienţă renală
acută, mai ales în
caz de
antecedente de
afectare renală
şi/sau
hipovolemie,
nefrită
tubulointerstiţială,
sindrom nefritic,
9
Clasificare pe
aparate,
sisteme și
organe
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
rezultate anormale
la testele funcţiei
renale
Tulburări
generale și la
nivelul locului
de
administrare
Edem,
fatigabilitate
Investigaţii
diagnostice
Creştere în
greutate
* Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
** La doze de 200 mg/zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul
tractului gastro-intestinal: sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai
grave reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia
intestinală. Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj cu doze de până la 2,5 g de ketoprofen. În majoritatea
situaţiilor, simptomele observate au fost benigne şi limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi
dureri epigastrice.
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul în care se suspectează un
supradozaj cu doze mari, se recomandă lavaj gastric şi trebuie instituit tratament simptomatic şi de
susţinere pentru a compensa deshidratarea, pentru a monitoriza excreţia urinară şi pentru a corecta
acidoza, dacă este prezentă.
În cazul în care pacientul are insuficienţă renală, hemodializa poate fi utilă pentru a elimina
medicamentul din circulaţia sanguină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de
acid propionic, codul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian. Este un derivat de acid arilcarboxilic, aparţinând
grupului acidului propionic. Are următoarele proprietăţi:
- acţiune analgezică periferică şi centrală
- acţiune antipiretică
10 - acţiune antiinflamatorie
- acţiune inhibitorie de scurtă durată a agregării plachetare.
Toate aceste proprietăţi sunt legate de inhibarea sintezei de prostaglandine.
În mai multe modele experimentale ketoprofenul, ca şi alte AINS, a dovedit că are acţiune analgezică
centrală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Măsurarea succesivă a concentraţiilor plasmatice după administrarea unei doze terapeutice de
ketoprofen, au arătat că este foarte rapid absorbit. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după
60-90 de minute după administrarea orală.
Distribuţie
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1,5-2 ore pentru administrarea orală.
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99 %.
Ketoprofenul pătrunde în lichidul sinovial şi persistă la nivele superioare concentraţiei plasmatice timp
de 4 ore după administrarea unei doze orale.
Traversează, de asemenea, bariera feto-placentară şi bariera hematoencefalică.
Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 7 l.
Metabolizare
Ketoprofenul este biotransformat prin două procese: unul minor (hidroxilare) şi altul major (conjugare
cu acidul glucuronic). Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte nemodificată
în urină, în timp ce metabolitul glucuronoconjugat reprezintă aproximativ 65-75 % din doza
administrată.
Eliminare
În primele 5 zile după administrarea orală, 75-90% din doză este eliminată pe cale urinară şi 1-8% prin
fecale.
Excreţia, predominant urinară, este foarte rapidă, 50 % din doză fiind eliminată în curs de 6 ore de la
administrare, indiferent de calea de administrare.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici: la pacienţii vârstnici timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit (3 ore).
Insuficienţă renală: la aceşti pacienţi, clearance-ul total este prelungit proporţional cu gradul
insuficienţei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Au fost efectuate studii toxicologice la şoarece, şobolan, câine şi primate non-umane, pe perioade de
timp de până la 18 luni. La doze mai mari de 4,5 mg/kg şi zi administrate la şobolan, la doze de
aproximativ 3 mg/kg şi zi administrate la câine şi la doze de 9 mg/kg şi zi administrate la primate non-
umane, au fost observate modificări gastrointestinale (eroziuni, ulceraţii şi ulcere care au condus la
perforaţii), mai accentuate şi mai frecvente la dozele mai mari. La şobolan, modificările tubulare
renale cu necroză papilară renală au fost observate la cea mai mare doză administrată, de 24 mg/kg şi
zi.
Studiile de carcinogenitate şi mutagenitate au relevat faptul că medicamentul nu prezintă potenţial
carcinogen sau mutagen.
Studiile embriofetale efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu au arătat nicio dovadă de teratogenitate.
La iepure, la doze de 6 mg/kg şi zi şi mai mari, a fost observată embriotoxicitate redusă.
11 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal
Hipromeloză
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoire Aventis
46, quai de la Rapée, 75012 Paris Cedex 12, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6448/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Profenid 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ketoprofen 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 36,85 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare alb-crem, inscripţionate cu “100” pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicaţiile terapeutice se bazează pe acţiunea antiinflamatoare a ketoprofenului, pe reacţiile de
intoleranţă pe care le determină medicamentul şi pe poziţia acestuia în cadrul grupei de medicamente
antiinflamatoare existente la ora actuală.
Pentru adulţi indicaţiile sunt limitate la:
Tratamentul simptomatic, pe termen lung, al următoarelor afecţiuni:
- afecţiuni reumatice inflamatorii cronice, în special, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă
(sau sindroame înrudite cum ar fi sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy şi artrita psoriazică),
- anumite forme dureroase, invalidante, de artroze.
Tratamentul simptomatic, pe termen scurt, al exacerbărilor următoarelor afecţiuni:
- reumatism abarticular (de exemplu, periartrită scapulo-humerală, tendinite, bursite);
- artrite microcristaline,
- artroze,
- lombalgii,
- radiculalgii,
- afecţiuni posttraumatice acute, benigne, ale aparatului locomotor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală recomandată pentru tratamentul simptomatic pe termen lung este de 100 – 200 mg
ketoprofen pe zi (1-2 comprimate filmate Profenid 100 mg).
2 Doza recomandată pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al exacerbărilor este de 300 mg
ketoprofen pe zi (3 comprimate filmate Profenid 100 mg).
Frecvenţa administrării
Doza zilnică se va administra fracţionat, în 1-3 prize.
Mod de administrare
Comprimatele se vor înghiţi întregi, în timpul mesei, cu un pahar mare cu apă.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi vârstnici
La aceşti pacienţi se recomandă reducerea dozei iniţiale zilnice şi administrarea dozei minime zilnice
eficace.
Se poate recomanda ajustarea dozei pentru fiecare pacient, numai după stabilirea tolerabilităţii
individuale (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Se recomandă monitorizarea pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi administrarea dozei minime zilnice
eficace (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Pacienţi cu hipovolemie
Vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu ketoprofen comprimate filmate nu au fost stabilite la copii.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
- hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipienţi,
- istoric de reacţii de hipersensibilitate, cum sunt bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită,
urticarie sau alte reacţii de tip alergic, declanşate de administrarea ketoprofenului, acidului
acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). La aceşti pacienţi
au fost raportate reacţii anafilactice severe, rareori letale (vezi pct. 4.8).
- insuficienţă cardiacă severă,
- ulcer peptic activ sau orice sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinale în antecedente
- diateză hemoragică,
- insuficienţă hepatică severă,
- insuficienţă renală severă,
- al treilea trimestru de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru durata cea mai
scurtă necesară controlării simptomelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot mări riscul de
ulceraţii sau sângerări, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum este
warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare, cum
este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
3 Trebuie evitată utilizarea ketoprofenului concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclo-
oxigenazei 2.
Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia: sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau
perforaţia, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate AINS şi poate surveni în orice moment al
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de
evenimente gastro-intestinale.
Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate
gastro-intestinală gravă, în raport cu alte AINS, în special la doze mari (vezi, de asemenea, pct. 4.3).
La pacienţii cu istoric de boală ulceroasă, mai ales dacă a fost complicată cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici, riscul de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii gastro-
intestinale este mai mare la creşterea dozelor de AINS. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul
cu cea mai mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze mici de
acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente, care au o probabilitate mai mare de a creşte riscul gastro-
intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5), trebuie luat în considerare tratamentul asociat cu medicamente
protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).
Pacienţii cu istoric de toxicitate la nivelul tractului gastro-intestinal, în special dacă sunt vârstnici,
trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (în special hemoragie gastro-intestinală), mai
ales în etapele iniţiale ale tratamentului.
Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări gastro-
intestinale sau perforaţii care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Riscul relativ creşte la pacienţii vârstnici, debilitaţi, cu greutate mică sau cu disfuncţii plachetare.
Dacă apar sângerări gastro-intestinale, ulcer gastro-duodenal sau perforaţii gastro-intestinale la
pacienţii care primesc ketoprofen, tratamentul trebuie întrerupt imediat.
Foarte rar, au fost raportate în asociere cu administrarea AINS, reacţii cutanate grave, unele dintre ele
letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi
pct. 4.8).
Pacienţii par a prezenta un risc mai mare pentru aceste reacţii la iniţierea tratamentului, debutul acestor
reacţii având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu ketoprofen
trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor sau a oricărui
alt semn de hipersensibilitate.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari
şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.
Precauţii
AINS trebuie administrate cu precauţie şi sub strictă monitorizare pacienţilor cu antecedente de
afecţiuni gastro-intestinale (colită ulceroasă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava
(vezi pct. 4.8).
Insuficienţă renală funcţională
La începutul tratamentului sau după creşterea dozei, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză
hepatică, nefropatie lupică sau sindrom nefrotic, la pacienţii sub tratament diuretic sau cu
medicamente asociate, cum sunt: inhibitori ai enzimei de conversie (IEC), sartani (vezi pct. 4.5), la
pacienţii cu hipovolemie, indiferent de cauză sau la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, în special
dacă sunt vârstnici, se vor monitoriza cu atenţie funcţia renală şi diureza.
4 Administrarea de ketoprofen la aceşti pacienţi poate induce o scădere a fluxului sanguin renal, legată
de inhibarea sintezei prostaglandinelor şi poate determina decompensarea funcţiei renale prin
diminuarea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză.
La pacienţii cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare precauţie, monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat
că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ketoprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului pe termen lung la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
A fost raportat un risc crescut de apariţie a fibrilaţiei atriale în asociere cu utilizarea AINS.
Dacă apar tulburări vizuale, de exemplu vedere înceţoşată, tratamentul trebuie oprit.
Similar altor AINS, în prezenţa unei infecţii, trebuie luat în considerare faptul că efectele
antiinflamatoare, antipiretice şi analgezice ale ketoprofenului pot masca semnele obişnuite de
progresie ale unei infecţii, cum este febra.
La pacienţii cu rezultate anormale la testele funcţiei hepatice sau cu istoric de afecţiuni hepatice, se
recomandă monitorizarea periodică a transaminazelor, în special în cursul tratamentului pe termen
lung.
Au fost descrise rare cazuri de icter şi hepatită în timpul administrării de ketoprofen.
Când se prescrie acest medicament, trebuie să se ia în considerare cazurile de infertilitate secundară
anovulatorie determinată de neruperea foliculului de Graaf (reversibilă după întreruperea
tratamentului), descrise la paciente aflate sub tratament pe termen lung cu anumiţi inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor.
Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor care intenţionează
să rămână gravide. La femeile care au tulburări de fertilitate sau care sunt în curs de investigare pentru
infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării AINS.
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai
expuşi la reacţii alergice decât populaţia generală atunci când fac tratament cu acid acetilsalicilic şi/sau
cu AINS. Administrarea acestor medicamente poate declanşa o criză de astm bronşic sau
bronhospasm, mai ales la pacienţii alergici la AINS sau acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.3).
Pacienţii cu antecedente de reacţii de fotosensibilitate sau de fototoxicitate trebuie monitorizaţi cu
atenţie.
În cazul tratamentelor pe termen lung, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei şi a funcţiilor
renală şi hepatică.
Deoarece Profenid 100 mg conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă de ketoprofen cu următoarele medicamente necesită o strictă monitorizare
clinică şi paraclinică a pacientului.
Asocieri nerecomandate
5 Alte AINS (inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2) şi dozele mari de salicilaţi: risc crescut
de ulceraţii şi sângerări gastro-intestinale prin sinergism de adiţie.
Administrarea AINS împreună cu medicamente anticoagulante (heparina şi warfarina) şi inhibitori ai
agregării plachetare (de exemplu ticlopidina, clopidrogelul, abciximabul, eptifibatida, iloprostul,
tirofibanul): risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4).
Dacă asocierea nu poate fi evitată se recomandă atentă monitorizare clinică şi paraclinică.
Litiu:
Risc de creştere a valorilor plasmatice ale litiului, cu posibilitatea atingerii nivelelor toxice prin
scăderea excreţiei renale a litiului. Dacă asocierea nu poate fi evitată, se va monitoriza cu atenţie
concentraţia plasmatică a litiului şi se va ajusta doza de litiu în timpul administrării concomitente şi
după întreruperea administrării de AINS.
Metotrexat (în doze mai mari de 15 mg/săptămână):
Creşterea riscului toxicităţii hematologice a metotrexatului, mai ales dacă este administrat în doze mari
(15 mg/săptămână), posibil prin deplasarea metotrexatului de pe situsurile lui de legare de proteinele
plasmatice şi prin scăderea clearance-ului renal al acestuia.
Pemetrexed (la pacienţii cu funcţia renală afectată uşor sau moderat: clearence-ul creatininei cuprins
între 45 ml/min şi 80 ml/min): risc de creştere a toxicităţii pemetrexedului (scăderea clearence-ului
renal al acestuia de către AINS).
Asocieri care necesită precauţii
Glucocorticoizi:
Creşterea riscului de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Diuretice:
Pacienţii, mai ales cei deshidrataţi, aflaţi în tratament cu diuretice, prezintă un risc crescut de a
dezvolta insuficienţă renală, secundar scăderii fluxului sanguin renal, determinată de inhibarea sintezei
prostaglandinelor. Înainte de iniţierea tratamentului asociat, se va rehidrata pacientul şi se va
monitoriza funcţia renală (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi antagoniştii receptorilor angiotensinei II:
La pacienţii cu funcţie renală afectată (de exemplu, pacienţi vârstnici şi/sau deshidrataţi) administrarea
concomitentă de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau antagonişti ai receptorilor
pentru angiotensina II cu inhibitori de ciclooxigenază poate determina alterarea suplimentară a funcţiei
renale, cu posibilitatea apariţiei insuficienţei renale acute.
Metotrexat (în doze mai mici de 15 mg/săptămână):
Se va efectua numărătoarea celulelor sanguine săptămânal, în cursul primelor săpămâni de tratament
asociat. Monitorizarea va fi efectuată mai frecvent în cazul afectării funcţiei renale sau în cazul
pacienţilor vârstnici.
Pentoxifilină: risc crescut de sângerare. Este necesară o monitorizare clinică mai frecventă şi a
timpului de sângerare.
Tenofovir: administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil şi AINS poate să crească
riscul de insuficienţă renală.
Pemetrexed (la pacienţii cu funcţia renală normală): risc de creştere a toxicităţii pemetrexedului
(scăderea clearence-ului renal al acestuia de către AINS). Este necesară supravegherea paraclinică a
funcţiei renale.
Asocieri de avut în vedere
6 Medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
diuretice):
Risc de scădere a efectului antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine vasodilatatoare de
către AINS.
Trombolitice: creşterea riscului de sângerare.
Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul
plasmatic al ketoprofenului.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): creşterea riscului de sângerări gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4).
Dispozitive intrauterine anticoncepţionale: eficacitatea dispozitivului poate fi redusă, ducând la
apariţia sarcinii.
Ciclosporină, tacrolimus: risc de efecte nefrotoxice cumulative, mai ales la vârstnici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea efecte adverse asupra sarcinii şi/sau dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi de
apariţie a malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea de inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor în perioada iniţială a sarcinii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiace a
crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata
tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi pre- şi postimplantare şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animale cărora în
perioada de organogeneză li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, s-a raportat
creşterea incidenţelor diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină nu trebuie administrat ketoprofen decât
dacă este strict necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână
gravidă sau se află în primul sau cel de-al doilea trimestru de sarcină, trebuie să fie menţinută o doză
cât mai mică posibil pe o perioadă cât mai scurtă.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- afectarea funcţiei renale, care poate evolua către insuficienţă renală cu oligoamnios.
Pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate apărea chiar şi la
doze foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea ketoprofenului este contraindicată în timpul celui de-al treilea trimestru
de sarcină.
Alăptarea
Nu există date disponibile privind excreţia ketoprofenului în laptele uman. Nu este recomandată
administrarea ketoprofenului la mamele care alăptează.
7 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor, somnolenţei, convulsiilor sau a
tulburărilor vizuale. Se recomandă să nu se conducă vehicule şi să nu se folosească utilaje dacă apar
astfel de simptome.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct.
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost
raportate după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului cu ketoprofen la adulţi şi sunt
clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare
(<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate,
sisteme și
organe
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
Tulburări
hematologice și
limfatice
Anemie prin
hemoragie
Agranulocitoză,
trombocitopenie,
insuficienţă
medulară, anemie
hemolitică,
leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii
anafilactice
(inclusiv şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice și
de nutriție
Hiponatriemie
Tulburări
psihice
Depresie,
halucinații,
confuzie, tulburări
ale dispoziției
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee,
amețeli,
somnolență,
Parestezie Meningită
aseptică,
convulsii,
disgeuzie
Tulburări
oculare
Vedere
încețoșată (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
acustice și
vestibulare
Tinitus
8
Clasificare pe
aparate,
sisteme și
organe
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
Tulburări
cardiace
Insuficiență
cardiacă, fibrilaţie
atrială
Tulburări
vasculare*
Hipertensiune
arterială,
vasodilataţie,
vasculită
(incluzând
vasculita
leucocitoclastică)
Tulburări
respiratorii,
toracice și
mediastinale
Astm Bronhospasm
(mai ales la
pacienţii cu
hipersensibilitate
cunoscută la acid
acetilsalicilic şi la
alte AINS), rinită
Tulburări
gastro-
intestinale**
Dispepsie,
greață, durere
abdominală,
vărsături
Constipație,
diaree,
flatulență,
gastrite
Stomatite, ulcer
gastro-duodenal
Exacerbări de
colită şi de boală
Crohn, hemoragie
şi perforaţie
gastro-intestinale,
pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creșterea
valorilor
transaminazelor,
hepatită
Afecțiuni
cutanate și ale
țesutului
subcutanat
Erupție
cutanată, prurit
Reacţie de
fotosensibilitate,
alopecie, eritem
cutanat, urticarie,
angioedem şi
erupţii cutanate
buloase, inclusiv
sindrom Stevens-
Johnson, necroliză
toxică epidermică,
pustuloză
exantematoasă
acută generalizată
Tulburări
renale și ale
căilor urinare
Insuficienţă renală
acută, mai ales în
caz de
antecedente de
afectare renală
şi/sau
hipovolemie,
nefrită
tubulointerstiţială,
sindrom nefritic,
9
Clasificare pe
aparate,
sisteme și
organe
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Cu frecvență
necunoscută
rezultate anormale
la testele funcţiei
renale
Tulburări
generale și la
nivelul locului
de
administrare
Edem,
fatigabilitate
Investigaţii
diagnostice
Creştere în
greutate
* Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
** La doze de 200 mg/zi pe cale orală, ketoprofenul accentuează sângerările oculte de la nivelul
tractului gastro-intestinal: sângerările sunt cu atât mai frecvente cu cât doza este mai mare. Cele mai
grave reacţii adverse sunt ulcerul gastro-duodenal, hemoragia gastro-intestinală şi perforaţia
intestinală. Acestea pot fi letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate cazuri de supradozaj cu doze de până la 2,5 g de ketoprofen. În majoritatea
situaţiilor, simptomele observate au fost benigne şi limitate la letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi
dureri epigastrice.
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul în care se suspectează un
supradozaj cu doze mari, se recomandă lavaj gastric şi trebuie instituit tratament simptomatic şi de
susţinere pentru a compensa deshidratarea, pentru a monitoriza excreţia urinară şi pentru a corecta
acidoza, dacă este prezentă.
În cazul în care pacientul are insuficienţă renală, hemodializa poate fi utilă pentru a elimina
medicamentul din circulaţia sanguină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de
acid propionic, codul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian. Este un derivat de acid arilcarboxilic, aparţinând
grupului acidului propionic. Are următoarele proprietăţi:
- acţiune analgezică periferică şi centrală
- acţiune antipiretică
10 - acţiune antiinflamatorie
- acţiune inhibitorie de scurtă durată a agregării plachetare.
Toate aceste proprietăţi sunt legate de inhibarea sintezei de prostaglandine.
În mai multe modele experimentale ketoprofenul, ca şi alte AINS, a dovedit că are acţiune analgezică
centrală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Măsurarea succesivă a concentraţiilor plasmatice după administrarea unei doze terapeutice de
ketoprofen, au arătat că este foarte rapid absorbit. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după
60-90 de minute după administrarea orală.
Distribuţie
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1,5-2 ore pentru administrarea orală.
Ketoprofenul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99 %.
Ketoprofenul pătrunde în lichidul sinovial şi persistă la nivele superioare concentraţiei plasmatice timp
de 4 ore după administrarea unei doze orale.
Traversează, de asemenea, bariera feto-placentară şi bariera hematoencefalică.
Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 7 l.
Metabolizare
Ketoprofenul este biotransformat prin două procese: unul minor (hidroxilare) şi altul major (conjugare
cu acidul glucuronic). Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte nemodificată
în urină, în timp ce metabolitul glucuronoconjugat reprezintă aproximativ 65-75 % din doza
administrată.
Eliminare
În primele 5 zile după administrarea orală, 75-90% din doză este eliminată pe cale urinară şi 1-8% prin
fecale.
Excreţia, predominant urinară, este foarte rapidă, 50 % din doză fiind eliminată în curs de 6 ore de la
administrare, indiferent de calea de administrare.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici: la pacienţii vârstnici timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit (3 ore).
Insuficienţă renală: la aceşti pacienţi, clearance-ul total este prelungit proporţional cu gradul
insuficienţei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Au fost efectuate studii toxicologice la şoarece, şobolan, câine şi primate non-umane, pe perioade de
timp de până la 18 luni. La doze mai mari de 4,5 mg/kg şi zi administrate la şobolan, la doze de
aproximativ 3 mg/kg şi zi administrate la câine şi la doze de 9 mg/kg şi zi administrate la primate non-
umane, au fost observate modificări gastrointestinale (eroziuni, ulceraţii şi ulcere care au condus la
perforaţii), mai accentuate şi mai frecvente la dozele mai mari. La şobolan, modificările tubulare
renale cu necroză papilară renală au fost observate la cea mai mare doză administrată, de 24 mg/kg şi
zi.
Studiile de carcinogenitate şi mutagenitate au relevat faptul că medicamentul nu prezintă potenţial
carcinogen sau mutagen.
Studiile embriofetale efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu au arătat nicio dovadă de teratogenitate.
La iepure, la doze de 6 mg/kg şi zi şi mai mari, a fost observată embriotoxicitate redusă.
11 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal
Hipromeloză
Macrogol 6000
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoire Aventis
46, quai de la Rapée, 75012 Paris Cedex 12, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6448/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
