OMEPRAZOL SANDOZ 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Sandoz 40 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol sodic echivalent la
omeprazole 40 mg
După reconstituire (vezi pct. 6.6) fiecare 1 ml conține omeprazol 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Pulberea pentru soluție perfuzabilă este o pulbere de culoare albă până la aproape albă.
Soluția reconstituită are un pH de aproximativ 9-10,5.
Osmolaritatea soluției reconstituite cu 100 ml soluție de glucoză 5 % este de aproximativ
0,297Osmol/kg.
Osmolaritatea soluției reconstituite cu soluție de de clorură de sodiu 0,9% este de aproximativ
0282 Osmol/kg
4 DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă este indicat ca un tratament alternativ la
tratamentul oral pentru următoarele indicații:
Adulți
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recidivei ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recidivei ulcerelor duodenale gastrice
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
2
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Alternativă la tratamentul pe cale orală
La pacienţii la care nu este adecvată administrarea medicaţiei pe cale orală, se recomandă Omeprazol
Sandoz 40 mg intravenos o dată pe zi. La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, doza iniţială
recomandată de Omeprazol Sandoz administrat intravenos este de 60 mg pe zi. Pot fi necesare doze
zilnice mai mari iar doza trebuie ajustată individual. Când dozele depăşesc 60 mg pe zi, doza trebuie
divizată şi administrată de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Experienţa cu Omeprazol Sandoz pentru administrare intravenoasă la copii și adolescenți este limitată.
Mod de administrare
Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă timp
de 20-30 minute.
După reconstituire soluția este incoloră, clară, practic fără particule vizibile.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
3
Nu se recomandată administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate
fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu o
creştere a dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Omeprazol, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină),
din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă
durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A
fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța clinică a acestei
interacțiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la o ușoară creștere a riscului de infecții
gastrointestinale ca de exemplu infecții cu Salmonella și Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
cum este omeprazolul, pentru cel puţin 3 luni şi în majoritatea cazurilor, până la 1 an. Manifestările
grave de hipomagneziemie cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară pot apărea insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienților afectați,
hipomagneziemia poate fi ameliorată prin terapia cu magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care se anticipează administrarea de lungă durată sau cei care utilizează concomitent
IPP cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu, diureticele),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei plasmatice de
magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1
an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în
special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează
că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creşteri se pot datora altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde
îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente
care conţin vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă. Apariţia LECS după tratamentul
anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor
inhibitori de pompă de protoni.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea concentraţiei plasmatice de Cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru
tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu Omeprazol Sandoz trebuie
oprit temporar, cu cinci zile înainte de măsurătorile CgA (vezi pct.5.1). Dacă CgA și valorile gastrinei
nu revin la normal după măsurătorile inițiale, acestea trebuie repetate la 14 zile după întreruperea
tratamentului cu inhibitori de pompă de protoni.
4
Similar tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Acest medicament practic „nu conţine sodiu”. Cantitatea totală de sodiu (Na
+) în soluția reconstituită
este de mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doza de 40 mg.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir
la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la o scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea
cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rar. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Trebuie luată
în considerare monitorizarea tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(PK)/farmacodinamie (PD) între clopidogrel (300 mg doza de inițiere/75 mg doza de menținere pe zi)
și omeprazol (80 mg pe zi administrat pe cale orală) care a dus la o scădere a expunerii la metabolitul
activ al clopidogrelului cu o medie de 46% și la o scădere a inhibării maxime cu o medie de 16%.
Atât în studii observaționale cât și în studii clinice au fost raportate date inconsecvențe privind
implicațiile clinice le interacțiunii PK/PD a omeprazolului în ceea ce privește evenimentele
cardiovasculare majore. Ca măsură de precauție, trebuie descurajată folosirea concomitentă a
omeprazolului și clopidogrelului (vezi 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi influențată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
5
Omeprazol este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către
CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de
astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii
săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o ajustare ulterioară a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii cu
infecție HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi dacă este necesar trebuie ajustată
doza de tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care a fost administrat concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, la unii pacienţi s-au
raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexat. În cazul utilizării de metotrexat în doze
mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efecte ale altor substanțe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin de 2 ori a expunerii la
omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente,
în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi
luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat
tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau a ambelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea sarcina şi alăptarea
Sarcina
6
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există evenimente adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazol se excretă în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului
în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile efectuate la animale cu un amestec racemic de omeprazol, nu au indicat efecte în ceea ce
privește fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puțin probabil ca Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă să afecteze capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de
vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt afectați, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista reacțiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în conformitate cu următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și ≤ 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și ≤ 1/100), rare (≥
1/10000 și ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe/ frecvență Reacții adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi
reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvență necunoscută: Hipomagneziemie. Hipomagneziemia severă poate duce la
hipocalcemie.
Hipomagneziemia poate fi de asemenea asociată cu hipokalemia.
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
7
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puțin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puțin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături,
polipi (benigni) ai glandelor fundice
Rare: Uscăciunea cavităţii bucale, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvență necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puțin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică
preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică
(NET)
Cu frecvență necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Fractură la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului sau coloanei
vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Transpirație excesivă
A fost raportată afectarea ireversibilă a vederii în cazuri izolate de pacienţi în stare critică la care s-a
administrat omeprazol sub formă de injecţie intravenoasă, mai ales în cazul dozelor mari, însă relaţia
de cauzalitate nu a fost stabilită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
8
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură au fost descrise cazuri de administrare de doze de până la 560 mg şi există raportări
ocazionale de doze orale unice care au atins până la 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată
uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi
cefalee. De asemenea, s-au raportat cazuri unice de apatie, depresie și confuzie.
Simptomele descrise au fost trecătoare, fără consecinţe severe. Rata eliminării nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
În studiile clinice au fost administrate intravenos doze de până la 270 mg într-o singură zi şi de până la
650 mg pe o perioadă de trei zile, fără vreo reacţie adversă legată de doză.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări ale acidității, inhibitori ai pompei de protoni,
codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazol, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism
de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune
rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată
pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasă a omeprazolului produce o inhibare dependentă de doză a secreţiei
gastrice acide. Pentru a obţine imediat o reducere a acidităţii intragastrice, similară cu cea obţinută
după administrarea repetată pe cale orală a unei doze de 20 mg, se recomandă o doză iniţială de 40 mg
intravenos. Aceasta duce la o scădere imediată a acidităţii intragastrice şi o scădere medie pe 24 de ore
de aproximativ 90%, atât pentru injecţia intravenoasă cât şi pentru perfuzia intravenoasă.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţie plasmatice în funcţie de timp
(ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În timpul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
9
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei ulcerului peptic. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu
un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiunea
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal. Tratamentul
cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte, ca
reacţie la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigaţiile pentru tumori neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul
cu inhibitorii pompei de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările
CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la
valorile din intervalul de referință.
În timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol, la unii pacienți (atât copii cât și adulți) s-a
observat un număr crescut de celule ECL, posibil asociat cu concentrațiile serice de gastrină crescute.
Aceste observații sunt considerate a nu avea nici o semnificație clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimat polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Partea care rămâne este dependentă de o altă
izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii
crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, sunt posibile o inhibare competitivă şi interacţiuni
metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii
scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
funcţională a CYP2C19, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La
astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4.
După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai
mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă
CYP2C19 funcţională (metabolizatorii cu activitate enzimatică mare). De asemenea, media
concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nici o importanţă
pentru stabilirea dozei de omeprazol.
10
Eliminare
După o doză unică, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/h. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât după
administrare repetată o dată pe zi. Între două administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă,
fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de
omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
Linearitate/non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Această creştere este dependentă de doză
şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp
şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi de clearance-ului sistemic,
determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau de către metaboliţii săi
(de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice
acide.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este influențată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea aceste modificări nu sunt un efectul direct al vreunui medicament în sine.
6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Edetat disodic
6.2 Incompatibilități
Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu
excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă: 2 ani.
Soluţia reconstituită:
11
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru un interval de 12 ore, atunci
când pulberea este dizolvată într-o soluție NaCl 0,9% și pentru 6 ore atunci când pulberea este
dizolvată în soluție de glucoză 5%, atunci când reconstituirea se face în condiții aseptice controlate și
soluția este păstrată la temperaturi sub 25°C.
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru un interval de 24 ore la
temeraturi de 2-8°C atât în soluție NaCl 0,9%, cât și în soluție de glucoză 5%.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt
responsibilitatea utilizatorului şi nu ar trebui să fie mai mult de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2 și
8 °C, decât dacă reconstituirea s- a realizat în condiţii aseptice controlate şi validate.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra flacoanele în
cutia de carton pentru a fi protejate de lumină.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră de Tip I, cu o capacitate de 10 ml, închis cu un dop din cauciuc bromobutilic
roșu și capsă detașabilă de aluminiu cu cap din polipropilenă.
Marimi de ambalaj: 1, 5, 10 sau 20 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.5 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Întregul conținutul al fiecărui flacon trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml și apoi trebuie diluat imediat
la 100 ml. Trebuie utilizată soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0.9%) sau soluție
perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%). Stabilitatea omeprazolului este influențată de pH-ul soluției
perfuzabile, de aceea pentru diluție nu trebuie utilizat alt solvent sau alte cantități.
Preparare
1. Extrageţi cu o seringă 5 ml din soluţia perfuzabilă din flaconul sau punga de perfuzie de 100 ml.
2. Adăugaţi acest volum în flaconul cu omeprazol pulbere, amestecaţi cu atenţie, asigurându-vă că s-a
dizolvat tot omeprazolul.
3. Aspiraţi soluţia de omeprazol înapoi în seringă.
4. Transferaţi soluţia în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Repetaţi paşii 1-4 pentru a vă asigura că toată cantitatea de omeprazol a fost transferată din flacon în
flaconul sau punga de perfuzie.
Preparare alternativă pentru perfuziile din recipiente flexibile
1. Utilizaţi un ac de transfer cu capete duble şi fixaţi-l la perfuzorul flaconului de perfuzie. Conectaţi
celălalt capăt al acului la flaconul cu omeprazol pulbere.
2. Dizolvaţi omeprazolul prin pomparea repetată a soluţiei perfuzabile între flaconul de perfuzie şi
flaconul cu omeprazol.
3. Asiguraţi-vă că s-a dizolvat toată cantitatea de omeprazol.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în perfuzie intravenoasă timp de 20-30 de minute.
După reconstituire soluția este incoloră, clară, practic fără particule vizibile.
12
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr. 7A
540472 Târgu Mureș
România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9622/2017/01-04
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Ianuarie 2017
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Sandoz 40 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
2 COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol sodic echivalent la
omeprazole 40 mg
După reconstituire (vezi pct. 6.6) fiecare 1 ml conține omeprazol 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
Pulberea pentru soluție perfuzabilă este o pulbere de culoare albă până la aproape albă.
Soluția reconstituită are un pH de aproximativ 9-10,5.
Osmolaritatea soluției reconstituite cu 100 ml soluție de glucoză 5 % este de aproximativ
0,297Osmol/kg.
Osmolaritatea soluției reconstituite cu soluție de de clorură de sodiu 0,9% este de aproximativ
0282 Osmol/kg
4 DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă este indicat ca un tratament alternativ la
tratamentul oral pentru următoarele indicații:
Adulți
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recidivei ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recidivei ulcerelor duodenale gastrice
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
2
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Alternativă la tratamentul pe cale orală
La pacienţii la care nu este adecvată administrarea medicaţiei pe cale orală, se recomandă Omeprazol
Sandoz 40 mg intravenos o dată pe zi. La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison, doza iniţială
recomandată de Omeprazol Sandoz administrat intravenos este de 60 mg pe zi. Pot fi necesare doze
zilnice mai mari iar doza trebuie ajustată individual. Când dozele depăşesc 60 mg pe zi, doza trebuie
divizată şi administrată de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Experienţa cu Omeprazol Sandoz pentru administrare intravenoasă la copii și adolescenți este limitată.
Mod de administrare
Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă timp
de 20-30 minute.
După reconstituire soluția este incoloră, clară, practic fără particule vizibile.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.
3
Nu se recomandată administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate
fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu o
creştere a dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Omeprazol, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină),
din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă
durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A
fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța clinică a acestei
interacțiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie descurajată.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la o ușoară creștere a riscului de infecții
gastrointestinale ca de exemplu infecții cu Salmonella și Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
cum este omeprazolul, pentru cel puţin 3 luni şi în majoritatea cazurilor, până la 1 an. Manifestările
grave de hipomagneziemie cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară pot apărea insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienților afectați,
hipomagneziemia poate fi ameliorată prin terapia cu magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care se anticipează administrarea de lungă durată sau cei care utilizează concomitent
IPP cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu, diureticele),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei plasmatice de
magneziu înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1
an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în
special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează
că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creşteri se pot datora altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde
îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente
care conţin vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă. Apariţia LECS după tratamentul
anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor
inhibitori de pompă de protoni.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea concentraţiei plasmatice de Cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru
tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu Omeprazol Sandoz trebuie
oprit temporar, cu cinci zile înainte de măsurătorile CgA (vezi pct.5.1). Dacă CgA și valorile gastrinei
nu revin la normal după măsurătorile inițiale, acestea trebuie repetate la 14 zile după întreruperea
tratamentului cu inhibitori de pompă de protoni.
4
Similar tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Acest medicament practic „nu conţine sodiu”. Cantitatea totală de sodiu (Na
+) în soluția reconstituită
este de mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doza de 40 mg.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir
la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a dus la o scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea
cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rar. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Trebuie luată
în considerare monitorizarea tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(PK)/farmacodinamie (PD) între clopidogrel (300 mg doza de inițiere/75 mg doza de menținere pe zi)
și omeprazol (80 mg pe zi administrat pe cale orală) care a dus la o scădere a expunerii la metabolitul
activ al clopidogrelului cu o medie de 46% și la o scădere a inhibării maxime cu o medie de 16%.
Atât în studii observaționale cât și în studii clinice au fost raportate date inconsecvențe privind
implicațiile clinice le interacțiunii PK/PD a omeprazolului în ceea ce privește evenimentele
cardiovasculare majore. Ca măsură de precauție, trebuie descurajată folosirea concomitentă a
omeprazolului și clopidogrelului (vezi 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi influențată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
5
Omeprazol este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către
CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de
astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii
săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o ajustare ulterioară a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii cu
infecție HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de
tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi dacă este necesar trebuie ajustată
doza de tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care a fost administrat concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, la unii pacienţi s-au
raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexat. În cazul utilizării de metotrexat în doze
mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efecte ale altor substanțe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin de 2 ori a expunerii la
omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente,
în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi
luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat
tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau a ambelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea sarcina şi alăptarea
Sarcina
6
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există evenimente adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazol se excretă în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului
în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile efectuate la animale cu un amestec racemic de omeprazol, nu au indicat efecte în ceea ce
privește fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puțin probabil ca Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă să afecteze capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de
vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt afectați, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Sumarul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista reacțiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în conformitate cu următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și ≤ 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și ≤ 1/100), rare (≥
1/10000 și ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe/ frecvență Reacții adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi
reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvență necunoscută: Hipomagneziemie. Hipomagneziemia severă poate duce la
hipocalcemie.
Hipomagneziemia poate fi de asemenea asociată cu hipokalemia.
Tulburări psihice
Mai puțin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
7
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puțin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puțin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături,
polipi (benigni) ai glandelor fundice
Rare: Uscăciunea cavităţii bucale, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvență necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puțin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică
preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică
(NET)
Cu frecvență necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente: Fractură la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului sau coloanei
vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puțin frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Transpirație excesivă
A fost raportată afectarea ireversibilă a vederii în cazuri izolate de pacienţi în stare critică la care s-a
administrat omeprazol sub formă de injecţie intravenoasă, mai ales în cazul dozelor mari, însă relaţia
de cauzalitate nu a fost stabilită.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
8
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură au fost descrise cazuri de administrare de doze de până la 560 mg şi există raportări
ocazionale de doze orale unice care au atins până la 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată
uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi
cefalee. De asemenea, s-au raportat cazuri unice de apatie, depresie și confuzie.
Simptomele descrise au fost trecătoare, fără consecinţe severe. Rata eliminării nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
În studiile clinice au fost administrate intravenos doze de până la 270 mg într-o singură zi şi de până la
650 mg pe o perioadă de trei zile, fără vreo reacţie adversă legată de doză.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări ale acidității, inhibitori ai pompei de protoni,
codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazol, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism
de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune
rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată
pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
La om, administrarea intravenoasă a omeprazolului produce o inhibare dependentă de doză a secreţiei
gastrice acide. Pentru a obţine imediat o reducere a acidităţii intragastrice, similară cu cea obţinută
după administrarea repetată pe cale orală a unei doze de 20 mg, se recomandă o doză iniţială de 40 mg
intravenos. Aceasta duce la o scădere imediată a acidităţii intragastrice şi o scădere medie pe 24 de ore
de aproximativ 90%, atât pentru injecţia intravenoasă cât şi pentru perfuzia intravenoasă.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţie plasmatice în funcţie de timp
(ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În timpul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
9
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei ulcerului peptic. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu
un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiunea
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal. Tratamentul
cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte, ca
reacţie la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigaţiile pentru tumori neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul
cu inhibitorii pompei de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările
CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la
valorile din intervalul de referință.
În timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol, la unii pacienți (atât copii cât și adulți) s-a
observat un număr crescut de celule ECL, posibil asociat cu concentrațiile serice de gastrină crescute.
Aceste observații sunt considerate a nu avea nici o semnificație clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimat polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Partea care rămâne este dependentă de o altă
izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii
crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, sunt posibile o inhibare competitivă şi interacţiuni
metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii
scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
funcţională a CYP2C19, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La
astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil în principal de CYP3A4.
După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai
mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă
CYP2C19 funcţională (metabolizatorii cu activitate enzimatică mare). De asemenea, media
concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nici o importanţă
pentru stabilirea dozei de omeprazol.
10
Eliminare
După o doză unică, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30-40 l/h. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât după
administrare repetată o dată pe zi. Între două administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă,
fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de
omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
Linearitate/non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Această creştere este dependentă de doză
şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp
şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi de clearance-ului sistemic,
determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau de către metaboliţii săi
(de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice
acide.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este influențată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea aceste modificări nu sunt un efectul direct al vreunui medicament în sine.
6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Edetat disodic
6.2 Incompatibilități
Omeprazol Sandoz pulbere pentru soluție perfuzabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu
excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă: 2 ani.
Soluţia reconstituită:
11
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru un interval de 12 ore, atunci
când pulberea este dizolvată într-o soluție NaCl 0,9% și pentru 6 ore atunci când pulberea este
dizolvată în soluție de glucoză 5%, atunci când reconstituirea se face în condiții aseptice controlate și
soluția este păstrată la temperaturi sub 25°C.
Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru un interval de 24 ore la
temeraturi de 2-8°C atât în soluție NaCl 0,9%, cât și în soluție de glucoză 5%.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt
responsibilitatea utilizatorului şi nu ar trebui să fie mai mult de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2 și
8 °C, decât dacă reconstituirea s- a realizat în condiţii aseptice controlate şi validate.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra flacoanele în
cutia de carton pentru a fi protejate de lumină.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră de Tip I, cu o capacitate de 10 ml, închis cu un dop din cauciuc bromobutilic
roșu și capsă detașabilă de aluminiu cu cap din polipropilenă.
Marimi de ambalaj: 1, 5, 10 sau 20 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.5 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Întregul conținutul al fiecărui flacon trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml și apoi trebuie diluat imediat
la 100 ml. Trebuie utilizată soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0.9%) sau soluție
perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%). Stabilitatea omeprazolului este influențată de pH-ul soluției
perfuzabile, de aceea pentru diluție nu trebuie utilizat alt solvent sau alte cantități.
Preparare
1. Extrageţi cu o seringă 5 ml din soluţia perfuzabilă din flaconul sau punga de perfuzie de 100 ml.
2. Adăugaţi acest volum în flaconul cu omeprazol pulbere, amestecaţi cu atenţie, asigurându-vă că s-a
dizolvat tot omeprazolul.
3. Aspiraţi soluţia de omeprazol înapoi în seringă.
4. Transferaţi soluţia în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Repetaţi paşii 1-4 pentru a vă asigura că toată cantitatea de omeprazol a fost transferată din flacon în
flaconul sau punga de perfuzie.
Preparare alternativă pentru perfuziile din recipiente flexibile
1. Utilizaţi un ac de transfer cu capete duble şi fixaţi-l la perfuzorul flaconului de perfuzie. Conectaţi
celălalt capăt al acului la flaconul cu omeprazol pulbere.
2. Dizolvaţi omeprazolul prin pomparea repetată a soluţiei perfuzabile între flaconul de perfuzie şi
flaconul cu omeprazol.
3. Asiguraţi-vă că s-a dizolvat toată cantitatea de omeprazol.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată în perfuzie intravenoasă timp de 20-30 de minute.
După reconstituire soluția este incoloră, clară, practic fără particule vizibile.
12
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr. 7A
540472 Târgu Mureș
România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9622/2017/01-04
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Ianuarie 2017
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2017
