MEPIDENTAL 30 mg/ml
Substanta activa: MEPIVACAINUMClasa ATC: N01BB03Forma farmaceutica: SOL. INJ.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 5 blist. PVC/hartie a cate 10 cartuse din sticla incolora x 1,8 ml sol. inj., prevazute cu dop din caucuiuc bromobutilic, sigilate cu capsa Al si avand un disc din cauciuc bromobutilic
Producator: LABORATORIOS INIBSA, S.A. - SPANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de mepivacaină 30,0 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: parahidroxibenzoat de metil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie transparentă şi incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anestezie locală (infiltraţie şi anestezie prin blocarea traiectului nervos) în stomatologie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mepidental 30 mg/ml nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 4 ani.
Trebuie administrată doza cea mai redusă care poate produce efectul anestezic dorit. Doza trebuie ajustată
individual, în funcţie de vârsta, greutatea şi starea generală de sănătate a fiecărui pacient.
Doze:
Dozele recomandate, precum şi dozele maxime pentru adulţi şi copii sunt detaliate în tabelul următor:
ADULŢI COPII
Copil cu
greutatea de
20 kg Copil cu greutatea de 40
kg
Doză
recomandată în cartuşe de 1,8 ml 1 cartuş ¼ cartuş ½ cartuş
în ml de soluţie 0,5 – 2 0,5 – 1
2
în mg de clorhidrat de
mepivacaină 15 – 60 15 – 30
Doză maximă în cartuşe de 1,8 ml 5,5 cartuşe 1,5 cartuşe 3 cartuşe în mg/kg 5 5
în mg de clorhidrat de
mepivacaină 300 mg 88 mg 176 mg
Pentru infiltraţie şi blocarea traiectului nervos al maxilarului superior sau inferior, o doză de 1,8 ml este, de
regulă, suficientă în utilizarea la adulţi.
Doza trebuie redusă în cazul pacienţilor cu boli subiacente (angină pectorală, arterioscleroză) (vezi pct. 4.4
„Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).
Mod de administrare:
Injecţie locală (blocaj sau infiltraţie).
A se utiliza numai în anestezia dentară.
Pentru a evita injectarea intravasculară accidentală rapidă, care ar putea cauza reacţii toxice, injecţiile trebuie
efectuate întotdeauna lent, în urma aspiraţiei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Contraindicaţii datorate conţinutului de mepivacaină:
- Hipersensibilitate cunoscută la anestezicele locale de tip amidă.
- Pacienţi cu tulburări severe de conducere atrioventriculară necompensate printr-un stimulator cardiac.
- Pacienţi cu boli degenerative ale sistemului nervos.
- Pacienţi cu defecte de coagulare.
- Epilepsie necontrolată.
- Porfirie acută intermitentă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
Pacientul trebuie înştiinţat de faptul că anestezia poate mări riscul traumatismelor buzelor, limbii, membranei
mucoase sau palatului moale. Ingerarea de alimente trebuie evitată până la trecerea efectului anesteziei.
Mepidental 30 mg/ml nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 4 ani.
Evitaţi injectarea anestezicelor locale în regiuni infectate.
Măsuri de precauţie
Administrarea unui anestezic local impune ca echipamentul complet pentru resuscitare, inclusiv sistemul de
ventilaţie asistată şi de oxigenare, şi medicamentele corespunzătoare pentru tratamentul posibilelor reacţii
toxice să fie disponibile pentru utilizare.
Anestezicele stomatologice locale conţin concentraţii ridicate de substanţă activă. Aceasta înseamnă că
injectarea rapidă la presiune înaltă poate duce la complicaţii chiar şi după administrarea unor volume mici
(vezi pct. 4.9). Riscul este crescut mai ales în cazul injecţiilor intravasculare accidentale, deoarece
medicamentul injectat se poate transfera în sens invers. Injectarea intraarterială în zona capului şi a gâtului
3
poate avea ca rezultat creşterea concentraţiilor medicamentului, care ajunge la creier într-o cantitate mai
mare decât în cazul injectării intravenoase. Pentru a reduce riscul de injecţie intravasculară, este recomandată
aspiraţia atentă înainte de injectare.
În cazul injecţiei la nivel interneural, există riscul ca, din cauza presiunii înalte, să se realizeze transferul
medicamentului în sens invers de-a lungul nervului. Pentru a evita injecţia interneurală şi a preveni
deteriorarea nervilor asociaţi cu blocurile nervoase, acul trebuie retras întotdeauna cu grijă în cazul în care în
timpul injecţiei survine parestezia.
Produsul trebuie utilizat cu atenţie, chiar şi în cazul anesteziei stomatologice cu doze reduse, la subiecţi cu
anumite afecţiuni, cum ar fi:
- Pacienţi cu bloc cardiac parţial sau complet, deoarece anestezicele locale pot duce la scăderea conducerii
miocardice.
- Pacienţi cu boli hepatice severe sau insuficienţă renală.
- Pacienţi vârstnici şi slăbiţi.
Anestezicele locale trebuie, de asemenea, administrate cu grijă pacienţilor cu hipertensiune severă netratată,
afecţiuni cardiace severe, anemie, insuficienţă circulatorie sau afecţiuni cardiovasculare severe.
Monitorizarea trebuie sporită la pacienţii cu tulburări de coagulare a sângelui sau cărora li se administrează
agenţi anticoagulanţi (monitorizarea INR).
Utilizarea mepivacainei necesită o consultaţie în vederea evaluării dosarului medical şi a medicaţiilor
concomitente, precum şi efectuarea unei injecţii de probă de 5 până la 10% din doză, în eventualitatea unui
risc alergic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Mepivacaină se va utiliza cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente cu
structură asemănătoare anestezicelor locale (de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa Ib), deoarece
efectele toxice sunt cumulative.
Tratamentele îndelungate sau susţinute cu medicamente antiaritmice, medicamente psihofarmacologice sau
anticonvulsive şi consumul de alcool pot scădea sensibilitatea la anestezice. Creşterea dozei de anestezic sau
a timpului de aşteptare a efectului înainte de intervenţie ar trebui să fie suficiente.
Trebuie acordată o atenţie specială dozei în cazul utilizării concomitente a antidepresivelor pentru sistemul
nervos central, deoarece acestea pot avea efecte cumulative.
Anestezicele locale pot elibera ioni metalici grei din anumite soluţii dezinfectante. Înainte de administrarea
anestezicului, trebuie luate măsuri speciale la utilizarea acestui tip de produse dezinfectante. Aceşti ioni
eliberaţi pot cauza iritaţii, inflamaţii şi edeme locale.
Administrarea de heparină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau înlocuitori de plasmă (dextran)
pot creşte tendinţa de sângerare după injectarea anestezicului local.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele obţinute de la un număr limitat de femei gravide nu evidenţiază efecte adverse ale mepivacainei în
timpul sarcinii sau asupra sănătăţii fătului sau a nou-născutului. Până în prezent nu sunt disponibile alte date
epidemiologice relevante. Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Alăptarea
Mepivacaină se excretă în laptele matern. Totuşi, luând în considerare dozele terapeutice de Mepidental 30
mg/ml soluţie injectabilă, nu se aşteaptă efecte asupra fătului, iar medicamentul poate fi folosit pe toată
durata alăptării.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Influenţa Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje poate fi considerată redusă sau moderată. În funcţie de doza de anestezic local, poate avea un efect
trecător asupra mobilităţii şi coordonării.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate în ordinea descrescătoare a gravităţii în cadrul fiecărui interval de
frecvenţă.
Reacţiile adverse atribuite strict anestezicului local sunt limitate. Totuşi, reacţiile fiziologice la blocarea
traiectului nervos sunt frecvente, însă acestea variază considerabil în funcţie de tipul de blocaj administrat.
Efectele injecţiilor intravasculare accidentale sau ale supradozei pot fi grave şi trebuie reţinute (vezi şi pct.
4.9. Supradozaj).
Datorită ingredientului mepivacaină din anestezicul local, pot apărea următoarele reacţii adverse:
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000):
Tulburări ale sistemului nervos: Pierderea cunoştinţei şi atacuri convulsive (în cazul
supradozajului absolut sau relativ).
S-au observat efecte neurologice (de ex. senzaţie de amorţeală, parestezie reziduală şi
alte tulburări senzoriale). Nu a fost stabilită cu certitudine măsura în care aceste
simptome depind de factorii tehnici (de ex. injecţie interneurală) sau de anestezic.
Tulburări cardiace: Depresie miocardică şi stop cardiac (la pacienţii cu supradozaj
absolut sau relativ).
Tulburări generale: Reacţii alergice (iritaţii, eritem, prurit, edemul limbii, gurii, buzelor
sau gâtului) şi, în cele mai grave cazuri, şoc anafilactic. Metemoglobinemie.
Datorită conţinutului de parahidroxibenzoat de metil ca excipient, pot apărea următoarele reacţii adverse:
Foarte rare (<1/10000):
Reacţii alergice (iritaţii, eritem, prurit, edemul limbii, gurii, buzelor sau gâtului)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
4.9.1. Toxicitate
Reacţiile adverse toxice pot apărea la concentraţii plasmatice de 5-6 mg/ml sau mai mari. Acestea pot fi
cauzate de supradozaj, absorbţia rapidă sau injectarea intravasculară accidentală, sau de hipersensibilitatea,
idiosincrazia sau toleranţa scăzută a pacientului.
Sistemul nervos central
Toxicitatea sistemului nervos central se produce treptat, cu simptome şi reacţii de severitate gradată. Iniţial,
simptomele includ agitaţia, senzaţia de intoxicare, senzaţia de amorţeală a buzelor şi limbii, parestezii
periorale, ameţeală, tulburări de văz şi auz şi zgomot în urechi. Dacă se observă aceste efecte în timpul
injectării, acestea trebuie considerate un semnal de avertizare şi, prin urmare, injectarea trebuie întreruptă
imediat. Tulburările de pronunţie, rigiditatea şi spasmele musculare reprezintă simptome mai grave şi preced
5
atacurile convulsive generalizate. Aceste simptome nu trebuie interpretate greşit ca un comportament
nevrotic. Pierderea cunoştinţei şi crizele epileptice pot surveni şi persista de la câteva secunde până la câteva
minute. Deficitul de oxigen şi hipercapnia au loc în timpul atacurilor convulsive datorită activităţii musculare
crescute şi ventilării insuficiente. În cazuri grave poate apărea chiar stopul respirator. Acidoza sporeşte
efectele toxice ale anestezicelor locale.
Recuperarea depinde de metabolizarea anestezicului local şi distribuirea acestuia la distanţă de sistemul
nervos central. Aceasta este rapidă, cu condiţia injectării unor cantităţi mici de medicament.
Sistemul cardiovascular
În general, efectele cardiovasculare implică o situaţie mai gravă. Scăderea tensiunii arteriale, bradicardia,
aritmia şi stopul cardiac pot apărea ca urmare a concentraţiilor sistemice ridicate ale anestezicului local.
Aceste efecte sunt, de obicei, precedate de semne de toxicitate a sistemului nervos central, cu excepţia
cazului în care pacientului i s-a administrat o anestezie generală sau acesta a fost sedat puternic cu compuşi
precum benzodiazepinele sau barbituricele. Totuşi, trebuie reţinut că blocajele centrale dau adesea naştere
unui blocaj simpatic, rezultând în scăderea tensiunii arteriale şi, posibil, bradicardie.
4.9.2. Tratament
Dacă se observă semne de toxicitate sistemică acută, injectarea anestezicului trebuie oprită imediat.
În eventualitatea unor atacuri convulsive trebuie să fie disponibile echipamente şi medicamente adecvate,
deoarece astfel de situaţii necesită tratament imediat. Tratamentul trebuie să menţină oxigenarea, să oprească
atacurile convulsive şi să menţină circulaţia.
De obicei, administrarea de oxigen este suficientă pentru remedierea simptomelor atacurilor convulsive.
Dacă este necesar, se efectuează ventilaţia asistată.
Dacă atacurile convulsive nu se opresc în mod spontan după 15-20 de secunde, trebuie folosit un agent
anticonvulsivant intravenos. O doză de 100-150 mg de tiopentonă IV va întrerupe rapid convulsiile.
Ca alternativă, poate fi folosită o doză de 5-10 mg de diazepam IV, deşi acţiunea acestuia este mai slabă.
Folosirea suxametoniului va opri rapid convulsiile musculare, dar va necesita intubaţia traheală şi ventilaţia
controlată.
Dacă depresia cardiovasculară este evidentă (hipotensiune, bradicardie), trebuie administrate 5-10 mg de
efedrină IV, cu repetarea dozei, dacă este cazul, după 2-3 minute.
În cazul insuficienţei circulatorii, trebuie efectuată imediat resuscitarea cardiopulmonară. Oxigenarea optimă,
ventilaţia şi susţinerea circulaţiei sunt esenţiale, precum şi tratamentul acidozei, deoarece atât hipoxia, cât şi
acidoza sporesc efectul toxic al anestezicelor locale.
Trebuie administrată cât mai repede posibil epinefrină (0,1-1,2 mg intravenos sau intracardiac), repetând
doza, dacă este cazul.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale: amide, codul ATC: N01BB03.
Ca şi alte anestezice locale, mepivacaină blochează în mod reversibil propagarea impulsurilor în fibrele
nervoase, împiedicând altfel mobilitatea ionilor de sodiu prin membrana neuronală.
Anestezicele locale de tip amidă acţionează asupra canalelor de sodiu ale membranei neuronale.
6
Anestezicele locale au efecte similare asupra membranelor excitabile din creier şi miocard. Dacă în circulaţia
sistemică ajung rapid cantităţi excesive de medicament, vor apărea simptome şi semne de toxicitate, în
principal în sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular.
Mepivacaină stomatologică are un debut rapid al acţiunii după infiltrare, în medie 2-3 minute. Blocajul
nervos alveolar inferior are nevoie de 5 minute sau mai mult pentru a se instala complet. Durata anesteziei
variază în funcţie de individ şi depinde de tehnica anestezică. Durata medie a anesteziei după infiltrare este
de 20 de minute.
După o anestezie locală reuşită, cum ar fi blocarea traiectului nervos alveolar inferior, anestezia durează 2
ore sau mai mult. Durata poate fi prelungită cu ajutorul soluţiilor cu epinefrină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia anestezicelor locale depinde de proprietăţile fizico-chimice (de ex. solubilitatea lipidelor),
proprietăţile farmacologice (de ex. efectul vasodilatator) şi de vascularizarea locului injectării.
Biodisponibilitatea este de 100% la locul de acţiune.
Concentraţia plasmatică maximă de mepivacaină este atinsă după aproximativ 30-60 de minute.
Legarea mepivacainei de proteinele plasmatice este de 60-78% (în principal cu alfa glicoproteine acide).
Distribuirea mepivacainei acoperă toate ţesuturile corpului. Concentraţiile maxime de mepivacaină se găsesc
în ficat, plămâni, inimă şi creier.
Mepivacaină traversează bariera placentară prin difuzie simplă. Raportul dintre concentraţiile plasmatice
materne/fetale este de 0,4-0,8.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore pentru adulţi şi 9 ore pentru nou-născuţi. Clearance-ul
amidelor depinde de fluxul sanguin hepatic. Timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit dacă pacientul
suferă de boli hepatice şi/sau uremie.
Metabolizarea se realizează în principal prin oxidarea la nivelul ficatului. Metaboliţii sunt eliminaţi în
principal prin bilă şi 99% dintre aceştia sunt glucuronidaţi. Aceştia sunt apoi reabsorbiţi rapid şi eliminaţi
prin urină. PH-ul urinei influenţează eliminarea metaboliţilor.
La adulţi, numai 3-5% din mepivacaină se elimină în formă nemodificată, iar la nou-născuţi, aproximativ
40%.
Mepivacaină se excretă în laptele matern, cantitatea eliminată fiind însă atât de mică, încât după
administrarea dozei terapeutice nu există riscuri speciale pentru sugar.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele din studiile non-clinice nu au evidenţiat riscuri speciale pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Ca şi în cazul oricărui alt anestezic local de tip amidă, substanţa activă administrată în doze mari poate
induce reacţii la nivelul sistemului nervos central şi al sistemului cardiovascular (vezi pct. 4.8).
7
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Parahidroxibenzoat de metil
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Există riscul precipitării începând cu pH>6,5. Luaţi în considerare acest aspect atunci când adăugaţi soluţii
alcaline, cum ar fi carbonaţii.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani pentru medicamentul ambalat pentru utilizare
A se utiliza imediat după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cartuşe de sticlă neutră, incoloră, de tip I.
Dop şi discuri confecţionate din cauciuc bromobutilic.
Capacul din aluminiu este confecţionat cu un disc dublu de cauciuc bromobutilic.
Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă este disponibil în pachete a câte 50 de cartuşe de 1,8 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Cartuşe de unică folosinţă.
Orice produs neutilizat sau materialele care au intrat în contact cu acesta trebuie eliminate în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
INIBSA DENTAL, S.L.U.
Ctra. Sabadell a Granollers, km. 14,5
08185 Lliçà de Vall (Barcelona), Spania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6780/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: August 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de mepivacaină 30,0 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: parahidroxibenzoat de metil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie transparentă şi incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anestezie locală (infiltraţie şi anestezie prin blocarea traiectului nervos) în stomatologie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mepidental 30 mg/ml nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 4 ani.
Trebuie administrată doza cea mai redusă care poate produce efectul anestezic dorit. Doza trebuie ajustată
individual, în funcţie de vârsta, greutatea şi starea generală de sănătate a fiecărui pacient.
Doze:
Dozele recomandate, precum şi dozele maxime pentru adulţi şi copii sunt detaliate în tabelul următor:
ADULŢI COPII
Copil cu
greutatea de
20 kg Copil cu greutatea de 40
kg
Doză
recomandată în cartuşe de 1,8 ml 1 cartuş ¼ cartuş ½ cartuş
în ml de soluţie 0,5 – 2 0,5 – 1
2
în mg de clorhidrat de
mepivacaină 15 – 60 15 – 30
Doză maximă în cartuşe de 1,8 ml 5,5 cartuşe 1,5 cartuşe 3 cartuşe în mg/kg 5 5
în mg de clorhidrat de
mepivacaină 300 mg 88 mg 176 mg
Pentru infiltraţie şi blocarea traiectului nervos al maxilarului superior sau inferior, o doză de 1,8 ml este, de
regulă, suficientă în utilizarea la adulţi.
Doza trebuie redusă în cazul pacienţilor cu boli subiacente (angină pectorală, arterioscleroză) (vezi pct. 4.4
„Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).
Mod de administrare:
Injecţie locală (blocaj sau infiltraţie).
A se utiliza numai în anestezia dentară.
Pentru a evita injectarea intravasculară accidentală rapidă, care ar putea cauza reacţii toxice, injecţiile trebuie
efectuate întotdeauna lent, în urma aspiraţiei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Contraindicaţii datorate conţinutului de mepivacaină:
- Hipersensibilitate cunoscută la anestezicele locale de tip amidă.
- Pacienţi cu tulburări severe de conducere atrioventriculară necompensate printr-un stimulator cardiac.
- Pacienţi cu boli degenerative ale sistemului nervos.
- Pacienţi cu defecte de coagulare.
- Epilepsie necontrolată.
- Porfirie acută intermitentă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări
Pacientul trebuie înştiinţat de faptul că anestezia poate mări riscul traumatismelor buzelor, limbii, membranei
mucoase sau palatului moale. Ingerarea de alimente trebuie evitată până la trecerea efectului anesteziei.
Mepidental 30 mg/ml nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 4 ani.
Evitaţi injectarea anestezicelor locale în regiuni infectate.
Măsuri de precauţie
Administrarea unui anestezic local impune ca echipamentul complet pentru resuscitare, inclusiv sistemul de
ventilaţie asistată şi de oxigenare, şi medicamentele corespunzătoare pentru tratamentul posibilelor reacţii
toxice să fie disponibile pentru utilizare.
Anestezicele stomatologice locale conţin concentraţii ridicate de substanţă activă. Aceasta înseamnă că
injectarea rapidă la presiune înaltă poate duce la complicaţii chiar şi după administrarea unor volume mici
(vezi pct. 4.9). Riscul este crescut mai ales în cazul injecţiilor intravasculare accidentale, deoarece
medicamentul injectat se poate transfera în sens invers. Injectarea intraarterială în zona capului şi a gâtului
3
poate avea ca rezultat creşterea concentraţiilor medicamentului, care ajunge la creier într-o cantitate mai
mare decât în cazul injectării intravenoase. Pentru a reduce riscul de injecţie intravasculară, este recomandată
aspiraţia atentă înainte de injectare.
În cazul injecţiei la nivel interneural, există riscul ca, din cauza presiunii înalte, să se realizeze transferul
medicamentului în sens invers de-a lungul nervului. Pentru a evita injecţia interneurală şi a preveni
deteriorarea nervilor asociaţi cu blocurile nervoase, acul trebuie retras întotdeauna cu grijă în cazul în care în
timpul injecţiei survine parestezia.
Produsul trebuie utilizat cu atenţie, chiar şi în cazul anesteziei stomatologice cu doze reduse, la subiecţi cu
anumite afecţiuni, cum ar fi:
- Pacienţi cu bloc cardiac parţial sau complet, deoarece anestezicele locale pot duce la scăderea conducerii
miocardice.
- Pacienţi cu boli hepatice severe sau insuficienţă renală.
- Pacienţi vârstnici şi slăbiţi.
Anestezicele locale trebuie, de asemenea, administrate cu grijă pacienţilor cu hipertensiune severă netratată,
afecţiuni cardiace severe, anemie, insuficienţă circulatorie sau afecţiuni cardiovasculare severe.
Monitorizarea trebuie sporită la pacienţii cu tulburări de coagulare a sângelui sau cărora li se administrează
agenţi anticoagulanţi (monitorizarea INR).
Utilizarea mepivacainei necesită o consultaţie în vederea evaluării dosarului medical şi a medicaţiilor
concomitente, precum şi efectuarea unei injecţii de probă de 5 până la 10% din doză, în eventualitatea unui
risc alergic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Mepivacaină se va utiliza cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente cu
structură asemănătoare anestezicelor locale (de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa Ib), deoarece
efectele toxice sunt cumulative.
Tratamentele îndelungate sau susţinute cu medicamente antiaritmice, medicamente psihofarmacologice sau
anticonvulsive şi consumul de alcool pot scădea sensibilitatea la anestezice. Creşterea dozei de anestezic sau
a timpului de aşteptare a efectului înainte de intervenţie ar trebui să fie suficiente.
Trebuie acordată o atenţie specială dozei în cazul utilizării concomitente a antidepresivelor pentru sistemul
nervos central, deoarece acestea pot avea efecte cumulative.
Anestezicele locale pot elibera ioni metalici grei din anumite soluţii dezinfectante. Înainte de administrarea
anestezicului, trebuie luate măsuri speciale la utilizarea acestui tip de produse dezinfectante. Aceşti ioni
eliberaţi pot cauza iritaţii, inflamaţii şi edeme locale.
Administrarea de heparină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau înlocuitori de plasmă (dextran)
pot creşte tendinţa de sângerare după injectarea anestezicului local.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele obţinute de la un număr limitat de femei gravide nu evidenţiază efecte adverse ale mepivacainei în
timpul sarcinii sau asupra sănătăţii fătului sau a nou-născutului. Până în prezent nu sunt disponibile alte date
epidemiologice relevante. Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Alăptarea
Mepivacaină se excretă în laptele matern. Totuşi, luând în considerare dozele terapeutice de Mepidental 30
mg/ml soluţie injectabilă, nu se aşteaptă efecte asupra fătului, iar medicamentul poate fi folosit pe toată
durata alăptării.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Influenţa Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje poate fi considerată redusă sau moderată. În funcţie de doza de anestezic local, poate avea un efect
trecător asupra mobilităţii şi coordonării.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate în ordinea descrescătoare a gravităţii în cadrul fiecărui interval de
frecvenţă.
Reacţiile adverse atribuite strict anestezicului local sunt limitate. Totuşi, reacţiile fiziologice la blocarea
traiectului nervos sunt frecvente, însă acestea variază considerabil în funcţie de tipul de blocaj administrat.
Efectele injecţiilor intravasculare accidentale sau ale supradozei pot fi grave şi trebuie reţinute (vezi şi pct.
4.9. Supradozaj).
Datorită ingredientului mepivacaină din anestezicul local, pot apărea următoarele reacţii adverse:
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000):
Tulburări ale sistemului nervos: Pierderea cunoştinţei şi atacuri convulsive (în cazul
supradozajului absolut sau relativ).
S-au observat efecte neurologice (de ex. senzaţie de amorţeală, parestezie reziduală şi
alte tulburări senzoriale). Nu a fost stabilită cu certitudine măsura în care aceste
simptome depind de factorii tehnici (de ex. injecţie interneurală) sau de anestezic.
Tulburări cardiace: Depresie miocardică şi stop cardiac (la pacienţii cu supradozaj
absolut sau relativ).
Tulburări generale: Reacţii alergice (iritaţii, eritem, prurit, edemul limbii, gurii, buzelor
sau gâtului) şi, în cele mai grave cazuri, şoc anafilactic. Metemoglobinemie.
Datorită conţinutului de parahidroxibenzoat de metil ca excipient, pot apărea următoarele reacţii adverse:
Foarte rare (<1/10000):
Reacţii alergice (iritaţii, eritem, prurit, edemul limbii, gurii, buzelor sau gâtului)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
4.9.1. Toxicitate
Reacţiile adverse toxice pot apărea la concentraţii plasmatice de 5-6 mg/ml sau mai mari. Acestea pot fi
cauzate de supradozaj, absorbţia rapidă sau injectarea intravasculară accidentală, sau de hipersensibilitatea,
idiosincrazia sau toleranţa scăzută a pacientului.
Sistemul nervos central
Toxicitatea sistemului nervos central se produce treptat, cu simptome şi reacţii de severitate gradată. Iniţial,
simptomele includ agitaţia, senzaţia de intoxicare, senzaţia de amorţeală a buzelor şi limbii, parestezii
periorale, ameţeală, tulburări de văz şi auz şi zgomot în urechi. Dacă se observă aceste efecte în timpul
injectării, acestea trebuie considerate un semnal de avertizare şi, prin urmare, injectarea trebuie întreruptă
imediat. Tulburările de pronunţie, rigiditatea şi spasmele musculare reprezintă simptome mai grave şi preced
5
atacurile convulsive generalizate. Aceste simptome nu trebuie interpretate greşit ca un comportament
nevrotic. Pierderea cunoştinţei şi crizele epileptice pot surveni şi persista de la câteva secunde până la câteva
minute. Deficitul de oxigen şi hipercapnia au loc în timpul atacurilor convulsive datorită activităţii musculare
crescute şi ventilării insuficiente. În cazuri grave poate apărea chiar stopul respirator. Acidoza sporeşte
efectele toxice ale anestezicelor locale.
Recuperarea depinde de metabolizarea anestezicului local şi distribuirea acestuia la distanţă de sistemul
nervos central. Aceasta este rapidă, cu condiţia injectării unor cantităţi mici de medicament.
Sistemul cardiovascular
În general, efectele cardiovasculare implică o situaţie mai gravă. Scăderea tensiunii arteriale, bradicardia,
aritmia şi stopul cardiac pot apărea ca urmare a concentraţiilor sistemice ridicate ale anestezicului local.
Aceste efecte sunt, de obicei, precedate de semne de toxicitate a sistemului nervos central, cu excepţia
cazului în care pacientului i s-a administrat o anestezie generală sau acesta a fost sedat puternic cu compuşi
precum benzodiazepinele sau barbituricele. Totuşi, trebuie reţinut că blocajele centrale dau adesea naştere
unui blocaj simpatic, rezultând în scăderea tensiunii arteriale şi, posibil, bradicardie.
4.9.2. Tratament
Dacă se observă semne de toxicitate sistemică acută, injectarea anestezicului trebuie oprită imediat.
În eventualitatea unor atacuri convulsive trebuie să fie disponibile echipamente şi medicamente adecvate,
deoarece astfel de situaţii necesită tratament imediat. Tratamentul trebuie să menţină oxigenarea, să oprească
atacurile convulsive şi să menţină circulaţia.
De obicei, administrarea de oxigen este suficientă pentru remedierea simptomelor atacurilor convulsive.
Dacă este necesar, se efectuează ventilaţia asistată.
Dacă atacurile convulsive nu se opresc în mod spontan după 15-20 de secunde, trebuie folosit un agent
anticonvulsivant intravenos. O doză de 100-150 mg de tiopentonă IV va întrerupe rapid convulsiile.
Ca alternativă, poate fi folosită o doză de 5-10 mg de diazepam IV, deşi acţiunea acestuia este mai slabă.
Folosirea suxametoniului va opri rapid convulsiile musculare, dar va necesita intubaţia traheală şi ventilaţia
controlată.
Dacă depresia cardiovasculară este evidentă (hipotensiune, bradicardie), trebuie administrate 5-10 mg de
efedrină IV, cu repetarea dozei, dacă este cazul, după 2-3 minute.
În cazul insuficienţei circulatorii, trebuie efectuată imediat resuscitarea cardiopulmonară. Oxigenarea optimă,
ventilaţia şi susţinerea circulaţiei sunt esenţiale, precum şi tratamentul acidozei, deoarece atât hipoxia, cât şi
acidoza sporesc efectul toxic al anestezicelor locale.
Trebuie administrată cât mai repede posibil epinefrină (0,1-1,2 mg intravenos sau intracardiac), repetând
doza, dacă este cazul.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale: amide, codul ATC: N01BB03.
Ca şi alte anestezice locale, mepivacaină blochează în mod reversibil propagarea impulsurilor în fibrele
nervoase, împiedicând altfel mobilitatea ionilor de sodiu prin membrana neuronală.
Anestezicele locale de tip amidă acţionează asupra canalelor de sodiu ale membranei neuronale.
6
Anestezicele locale au efecte similare asupra membranelor excitabile din creier şi miocard. Dacă în circulaţia
sistemică ajung rapid cantităţi excesive de medicament, vor apărea simptome şi semne de toxicitate, în
principal în sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular.
Mepivacaină stomatologică are un debut rapid al acţiunii după infiltrare, în medie 2-3 minute. Blocajul
nervos alveolar inferior are nevoie de 5 minute sau mai mult pentru a se instala complet. Durata anesteziei
variază în funcţie de individ şi depinde de tehnica anestezică. Durata medie a anesteziei după infiltrare este
de 20 de minute.
După o anestezie locală reuşită, cum ar fi blocarea traiectului nervos alveolar inferior, anestezia durează 2
ore sau mai mult. Durata poate fi prelungită cu ajutorul soluţiilor cu epinefrină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia anestezicelor locale depinde de proprietăţile fizico-chimice (de ex. solubilitatea lipidelor),
proprietăţile farmacologice (de ex. efectul vasodilatator) şi de vascularizarea locului injectării.
Biodisponibilitatea este de 100% la locul de acţiune.
Concentraţia plasmatică maximă de mepivacaină este atinsă după aproximativ 30-60 de minute.
Legarea mepivacainei de proteinele plasmatice este de 60-78% (în principal cu alfa glicoproteine acide).
Distribuirea mepivacainei acoperă toate ţesuturile corpului. Concentraţiile maxime de mepivacaină se găsesc
în ficat, plămâni, inimă şi creier.
Mepivacaină traversează bariera placentară prin difuzie simplă. Raportul dintre concentraţiile plasmatice
materne/fetale este de 0,4-0,8.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore pentru adulţi şi 9 ore pentru nou-născuţi. Clearance-ul
amidelor depinde de fluxul sanguin hepatic. Timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit dacă pacientul
suferă de boli hepatice şi/sau uremie.
Metabolizarea se realizează în principal prin oxidarea la nivelul ficatului. Metaboliţii sunt eliminaţi în
principal prin bilă şi 99% dintre aceştia sunt glucuronidaţi. Aceştia sunt apoi reabsorbiţi rapid şi eliminaţi
prin urină. PH-ul urinei influenţează eliminarea metaboliţilor.
La adulţi, numai 3-5% din mepivacaină se elimină în formă nemodificată, iar la nou-născuţi, aproximativ
40%.
Mepivacaină se excretă în laptele matern, cantitatea eliminată fiind însă atât de mică, încât după
administrarea dozei terapeutice nu există riscuri speciale pentru sugar.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele din studiile non-clinice nu au evidenţiat riscuri speciale pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Ca şi în cazul oricărui alt anestezic local de tip amidă, substanţa activă administrată în doze mari poate
induce reacţii la nivelul sistemului nervos central şi al sistemului cardiovascular (vezi pct. 4.8).
7
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Parahidroxibenzoat de metil
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Există riscul precipitării începând cu pH>6,5. Luaţi în considerare acest aspect atunci când adăugaţi soluţii
alcaline, cum ar fi carbonaţii.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani pentru medicamentul ambalat pentru utilizare
A se utiliza imediat după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cartuşe de sticlă neutră, incoloră, de tip I.
Dop şi discuri confecţionate din cauciuc bromobutilic.
Capacul din aluminiu este confecţionat cu un disc dublu de cauciuc bromobutilic.
Mepidental 30 mg/ml soluţie injectabilă este disponibil în pachete a câte 50 de cartuşe de 1,8 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Cartuşe de unică folosinţă.
Orice produs neutilizat sau materialele care au intrat în contact cu acesta trebuie eliminate în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
INIBSA DENTAL, S.L.U.
Ctra. Sabadell a Granollers, km. 14,5
08185 Lliçà de Vall (Barcelona), Spania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6780/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: August 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2015
