PROFAST 10 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Profast 10 mg/ml emulsie injectabila/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml emulsie injectabilă sau perfuzabilă conţine propofol 10 mg.
Fiecare flacon a 20 ml conţine propofol 200 mg
Fiecare flacon a 50 ml conţine propofol 500 mg
Fiecare sticlă a 100 ml conţine propofol 1000 mg
Excipient:
Fiecare ml emulsie injectabilă/perfuzabilă conţine: ulei de soia rafinat 50 mg
Hidroxid de sodiu 0,035 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Emulsie injectabilă/perfuzabilă.
Emulsie tip ulei în apă, de culoare albă.
Osmolalitate: 250 până la 390 mOsm/kg
pH cuprins între 6,00 şi 8,50
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Propofol este un anestezic general cu acţiune de scurtă durată, pentru administrare intravenoasă utilizat
în:
inducţia şi menţinerea anesteziei generale la adulţi şi copii cu vârsta > 1 lună;
sedarea în timpul procedurilor diagnostice şi chirurgicale, în monoterapie sau asociat cu
anestezie locală sau regională la adulţi şi copii cu vârsta > 1 lună;
sedarea pacienţilor ventilaţi cu vârsta >16 ani, în unităţile de terapie intensivă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Propofol trebuie utilizat numai în spital sau în unităţi de spitalizare ambulatorie de o zi echipate
adecvat, administrat de către medici specializaţi în anestezie sau în tratamentul pacienţilor aflaţi în
unităţi de terapie intensivă.
Trebuie monitorizate constant funcţia circulatorie si cea respiratorie (de exemplu prin ECG, puls-
oximetrie) şi trebuie să fie disponibile imediat şi în orice moment echipamente pentru menţinerea
2
permeabilităţii căilor respiratorii ale pacientului, ventilaţie artificială şi alte echipamente de
resuscitare.
Pentru sedarea în cursul procedurilor de diagnostic, propofolul nu trebuie administrat de către aceeaşi
persoană care efectuează intervenţia chirurgicală sau procedura de diagnostic.
Doza de propofol trebuie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului şi de premedicaţia
utilizată.
În general este necesară asocierea altor medicamente analgezice cu Propofol.
Doze
Adulţi
Anestezie generală la adulţi:
Inducţia anesteziei:
Pentru inducţia anesteziei, doza de Propofol trebuie stabilită treptat (aproximativ 20-40 mg propofol la
fiecare 10 secunde) în funcţie de răspunsul pacientului până când semnele clinice evidenţiază
instalarea anesteziei.
La majoritatea pacienţilor adulţi cu vârsta sub 55 ani este posibil ca doza necesară să fie de 1,5-2,5 mg
propofol/kg corp.
La pacienţii cu vârsta mai mare decât aceasta şi la pacienţii a căror patologie corespunde clasificării
ASA (Societatea Americană de Anestezie) gradul III şi IV, în special la cei cu insuficienţă cardiacă,
dozele necesare vor fi în general mai mici şi doza totală de propofol poate fi redusă până la un
minimum de 1 mg propofol/kg corp. La aceşti pacienţi, viteza de administrare trebuie să fie mai lentă
(aproximativ 2 ml (20 mg propofol), la interval de 10 secunde).
Menţinerea anesteziei
Anestezia poate fi menţinută prin administrarea propofol fie în perfuzie continuă, fie prin injectare
repetată in bolus.
Pentru menţinerea anesteziei, în general trebuie administrate doze de 4 până la 12 mg propofol/kg şi
oră. În cursul procedurilor chirurgicale mai puţin laborioase, cum sunt intervenţiile chirurgicale minim
invazive, o doză de menţinere de aproximativ 4 mg propofol/kg şi oră poate fi suficientă
La pacienţii vârstnici, la cei cu stare generală instabilă, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau
hipovolemici şi la pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi IV, doza de
propofol poate fi redusă şi mai mult în funcţie de severitatea stării pacientului şi de tehnica de
anestezie utilizată.
Pentru menţinerea anesteziei atunci când se utilizează injectarea în bolus repetată, trebuie administrate
doze de propofol crescute treptat cu câte 25 până la 50 mg (= 2,5-5 ml propofol) în funcţie de
necesităţile clinice.
Administrarea rapidă (unică sau repetată) sub formă de bolus nu trebuie utilizată la pacienţii vârstnici
deoarece aceasta poate duce la depresie cardio-pulmonară.
Sedarea pacienţilor adulţi în unităţi de terapie intensivă:
Pentru sedarea pacienţilor ventilaţi mecanic în unitaţile terapie intensivă, se recomandă administrarea
propofolului în perfuzie continuă. Doza trebuie adaptată în funcţie de profunzimea de sedare dorită.
Uzual se obţine o sedare satisfăcătoare prin administrarea a 0,3 până la 4 mg propofol/kg şi oră. Nu
este recomandată o viteză de administrare în perfuzie mai mare de 4,0 mg propofol/kg şi oră (vezi pct.
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Propofolul nu trebuie utilizat pentru sedarea copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 16 ani sau mai mică
în unităţile de terapie intensivă. (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii)
Administrarea de Profast prin sistem de perfuzie cu ţintă controlată (PTC) nu este prmisă pentru
sedarea în unităţile de terapie intensivă.
Sedarea pentru proceduri chirurgicale şi diagnostice la pacienţi adulţi
Pentru obţinerea sedării în cursul procedurilor chirurgicale şi de diagnostic, dozele şi viteza de
administrare trebuie adaptate în funcţie de răspunsul clinic. Pentru instalarea sedării, cei mai mulţi
pacienţi necesită administrarea a 0,5-1 mg propofol/kg în decurs de 1 până la 5 minute. Menţinerea
sedării poate fi obţinută prin stabilirea treptată a dozelor de propofol până la obţinerea gradului de
sedare dorit. Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de administrarea unor doze de 1,5- 4,5 mg /kg şi oră.
Dacă este necesară o sedare mai profundă şi mai rapidă, se pot administra suplimentar perfuziei 10-20
mg (1-2 ml propofol) în bolus.
Pentru pacienţii cu vârsta peste 55 ani şi cei cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi
IV pot fi necesare doze mai mici de propofol şi poate fi necesară reducerea vitezei de administrare.
Copii şi adolescenţi
Anestezie generală la copii cu vârsta peste o lună
Inducţia anesteziei
Pentru inducţia anesteziei, stabilirea treptată a dozei de Propofol Pfizer trebuie efectuată lent până
când semnele clinice evidenţiază instalarea anesteziei. Dozele trebuie adaptate în funcţie de vârstă
şi/sau greutatea corporală.
La majoritatea pacienţilor cu vârste peste 8 ani sunt necesare aproximativ 2,5 mg propofol/kg pentru
inducţia anesteziei. La pacienţii cu vârste mai mici, în special la cei cu vârste cuprinse între 1 lună şi 3
ani, doza necesară poate fi mai mare (2,5- 4 mg propofol/kg).
Menţinerea anesteziei generale
Anestezia poate fi menţinută prin administrare în perfuzie sau injectarea repetată în bolus pentru
menţinerea profunzimii necesare a anesteziei. Viteza necesară de administrare variază considerabil de
la pacient la pacient, dar o viteză de administrare cuprinsă în intervalul 9-15 mg/kg şi oră realizează în
general un grad satisfăcător de anestezie.
Copii mai mici, în special cei cu vârste sub 3 ani, pot necesita utilizarea unor doze mai mari.
Pentru pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi IV sunt recomandate doze
mai mici (vezi pct. 4.4).
In ceea ce priveşte indicaţia de sedare in unitatea de terapie intensiva , administrarea Propofol este
contraindicată copiilor cu vârsta de 16 ani sau mai mică (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).
Sedarea pentru proceduri de diagnostic şi chirurgicale la copii cu vârsta peste 1 lună
Dozele şi viteza administrării trebuie ajustate în conformitate cu profunzimea necesară a sedării şi
răspunsul clinic. Cei mai mulţi pacienţi copii necesită propofol 1-2 mg /kg pentru instalarea sedării.
Menţinerea sedării poate fi efectuată prin creşterea treptată a perfuziei cu propofol până la obţinerea
gradului de sedare dorit. Dacă este necesară o creştere rapidă a profunzimii sedării, perfuzia poate fi
suplimentată prin administrarea de propofol în bolus până la 1 mg/kg.
La pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA grad III şi IV pot fi necesare doze mai mici.
4
Mod de administrare
Pentru administrare pe cale intravenoasă
Propofol poate fi utilizat pentru perfuzie diluat sau nediluat. Pentru solvenţi şi administrarea
concomitentă a altor medicamente vă rugăm să consultaţi pct. 6.6.
Când propofol se administrează în perfuzie, se recomandă întotdeauna utilizarea echipamentelor cum
sunt biurete, pipete, seringi automate sau pompe de perfuzie volumetrice pentru controlul vitezei
perfuziei.
Flacoanele trebuie agitate înainte de utilizare. Dacă după agitare pot fi remarcate două straturi, emulsia
nu trebuie utilizată.
A se utiliza numai preparatele omogene şi flacoanele intacte.
Pentru unică utilizare. Orice cantitate de medicament rămasă după utilizare trebuie îndepărtată.
Înainte de utilizare, membrana de cauciuc trebuie curăţată utilizându-se spray cu alcool sau un tampon
îmbibat în alcool. După utilizare, flacoanele utilizate trebuie îndepărtate.
Profast este o emulsie conţinând lipide fără conservanţi antimicrobieni şi poate favoriza creşterea
rapidă a microorganismelor.
Emulsia trebuie extrasă aseptic într-o seringă sterilă sau într-un set de administrare imediat după
desigilarea flaconului. Administrarea trebuie înceapă fără întârziere.
Pe toată durata perfuzării, trebuie menţinută asepsia atât pentru propofol cât şi pentru echipamentul de
perfuzare. Pentru coadministrarea altor medicamente sau fluide adăugate la propofol, linia de perfuzie
trebuie făcută în apropiere de locul canulei, utilizând o piesă conectoare în formă de Y sau o valvă cu
trei căi.
Propofol nu trebuie administrat prin filtru microbiologic.
Propofol şi orice echipament pentru perfuzii conţinând propofol sunt pentru utilizare unică şi destinate
individual pacientului. După utilizare soluţia de propofol rămasă trebuie îndepărtată.
Perfuzarea de propofol nediluat
Când se administrează propofol nediluat prin perfuzie continuă, se reomandă utilizarea de
echipamente cu sunt biurete, pipete, seringi automate sau pompe volumetrice de perfuzie pentru
controlul vitezei perfuziei.
Aşa cum este uzual pentru emulsiile lipidice, administrarea de propofol printr-un sistem unic de
perfuzie, nu trebuie să depăşească 12 ore. După 12 ore, sistemul de perfuzie şi flaconul care conţine
propofol trebuie îndepărtate şi înlocuite dacă este necesar.
Perfuzia de Propofol diluat
Pentru administrarea perfuziei cu Propofol diluat se reomandă să fie utilizate întotdeauna biurete,
pipete, seringi automate sau pompe volumetrice de perfuzie pentru controlul vitezei perfuziei şi pentru
evitarea riscului perfuzării accidentale necontrolate a unui volum mare de propofol diluat.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Diluţia maximă nu trebuie să depăşească 1 parte de propofol la 4 părţi soluţie injectabilă de glucoză 50
mg/ml (5%), soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), soluţie injectabilă de clorură de
sodiu 1,8 mg/ml (0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4%) (concentraţie minimă de propofol 2mg/ml).
5
Amestecul trebuie preparat în condiţii aseptice (condiţii de conservare controlate şi validate), imediat
înainte de administrare şi trebuie utilizat în decurs de 12 ore de la preparare.
Pentru a reduce durerea la locul de injectare, poate fi injectată lidocaină imediat înainte de utilizarea
de propofol sau propofolul poate fi amestecat imediat înainte de administrare cu soluţie injectabilă de
lidocaină fără conservanţi (20 părţi propofol cu până la 1 parte de soluţie injectabilă de lidocaină 10
mg/ml (1%) în condiţii de asepsie controlate şi validate. Amestecul trebuie administrat în cursul a 12
ore după preparare.
Miorelaxantele cum sunt atracurium şi mivacurium trebuie administrate prin aceeaşi linie utilizată
pentru propofol numai după spălarea acesteia.
Durata administrării
Durata administrării nu trebuie să depăşească 7 zile.
4.3 Contraindicaţii
Propofol nu trebuie utilizat:
pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la propofol sau la oricare dintre excipienţii din
emulsie.
pacienţilor alergici la alune şi soia
copiilor şi adolescenţilor cu vârstă de 16 ani sau mai tineri pentru sedarea în unitatea de terapie
intensivă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, respiratorie, renală sau hepatică, la vârstnici, taraţi, hipovolemici
sau la pacienţii cu epilepsie sau cu tulburări de conştienţă, propofol trebuie administrat cu precauţii şi
cu o viteză redusă (vezi pct 4.2). Clearance-ul propofolului este dependent de fluxul sanguin, de aceea,
medicaţia concomitentă care reduce fracţia de ejecţie va reduce de asemenea clearance-ul
propofolului.
Insuficienţa cardiacă, circulatorie sau pulmonară şi hipovolemia, trebuie compensate înainte de
administrarea de propofol.
Înainte de anestezierea unui pacient epileptic, trebuie verificat dacă pacientul urmează tratament
antiepileptic. Deşi câteva studii au demonstrat eficacitatea în tratamentul statusului epileptic,
administrarea de propofol la pacienţii epileptici poate, de asemenea, să crească riscul de convulsii.
Propofol nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă cardiacă avansată sau cu alte afecţiuni
miocardice decât cu precauţii extreme sau monitorizare intensă.
Riscul unei vagotonii relative poate fi crescut din cauza lipsei acţiunii vagolitice a propofolului. Acest
risc a fost asociat cu raportări de bradicardie (ocazional profundă) şi de asemenea cu asistolie.
Administrarea intravenoasă a unui medicament anticolinergic înainte de inducţie, sau în cursul
menţinerii anesteziei trebuie luată în considerare, în special în situaţiile în care tonusul vagal pare a
predomina sau atunci când propofol este utilizat împreună cu alte medicamente care pot produce
bradicardie.
Nu este recomandată utilizarea concomitent cu terapia electroconvulsivă.
Ca şi în cazul altor medicamente sedative, atunci când propofol este administrat pentru sedare în
timpul procedurilor chirurgicale, pot să apară mişcări involuntare ale pacientului. În cursul
procedurilor care necesită imobilitate, mişcările pot fi riscante pentru locul intervenţiei chirurgicale.
Trebuie avută grijă specială la pacienţii cu tulburări ale metabolismului lipidic şi alte situaţii în care
emulsiile lipidice trebuie utilizate cu atenţie. Dacă pacienţilor li se administrează nutriţie parenterală
6
trebuie să se ia în consideraţie cantitatea de lipide perfuzată deoarece 1,0 ml propofol conţine 0,1
grame de lipide.
Lipidele trebuie monitorizate în unitatea de terapie intensivă după 2 zile.
Din cauza administrării unor doze mai mari la pacienţii cu obezitate severă, trebuie luat în considerare
riscul efectelor hemodinamice asupra sistemului cardiovascular.
O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor cu hipertensiune intracraniană şi hipotensiune arterială,
deoarece există riscul scăderii semnificative a presiunii de perfuzie intracerebrală.
Pentru a reduce durerea la locul injectării în cursul inducţiei anesteziei cu propofol, poate fi injectată
lidocaină înainte de administrarea emulsiei cu propofol.
Soluţia de lidocaină nu trebuie utilizată la pacienţii cu porfirie ereditară acută.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Propofol Pfizer la nou născuţi, deoarece administrarea la acest grup de
pacienţi nu a fost complet investigată . Datele farmacocinetice (vezi pct.5.2) evidenţiază la nou-născuţi
o reducere considerabilă a clearance-ului, cu o mare variabilitate interindividuală. Ar putea să apară un
supradozaj relativ la administrarea dozelor recomandate pentru copii mai mari ducând la depresie
cardiovasculară severă.
Administrarea de propofol prin sistem de perfuzare controlată (PTC) nu este avizată pentru menţinerea
anesteziei generale la copii.
Siguranţa administrării propofolului pentru sedarea (de fond) la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 16
ani nu a fost demonstrată.
Deşi nu a fost stabilită o legătură de cauzalitate, la pacienţii cu vârsta sub 16 ani au fost raportate
reacţii adverse grave, cu sedare (de fond) (inclusiv cazuri letale), în contextul utilizării neautorizate.
Aceste reacţii adverse au constat , in special în apariţia acidozei metabolice, hiperlipidemiei,
rabdomiolizei şi/sau insuficienţei cardiace. Aceste reacţii adverse au fost cel mai frecvent observate la
copiii cu infecţii ale căilor respiratorii cărora li s-au administrat doze excesive faţă de cele
recomandate la adulţi pentru sedare în unităţile de terapie intensivă.
În mod similar, s-au primit raportări foarte rare privind apariţia acidozei metabolice, rabdomiolizei,
hiperpotasemiei şi/sau progresia rapidă a insuficienţei cardiace (în unele cazuri finalizate cu deces) la
adulţi care au fost trataţi pentru mai mult de 58 ore cu doze de peste 5 mg propofol /kg corp şi oră.
Aceasta depăşşte doza maximă de 4 mg/kg şi oră recomandată uzual pentru sedare în unităţile de
terapie intensivă. Pacienţii afectaţi au fost în special (dar nu numai) pacienţi cu leziuni craniene grave,
cu creşterea presiunii intracraniene (PIC). În astfel de cazuri insuficienţa cardiacă nu a răspuns de
obicei la tratamentul inotrop de susţinere.
Medicii curanţi sunt avertizaţi să nu depăşească, dacă este posibil, doza de 4 mg/kg şi oră. Cei care
prescriu trebuie atenţionaţi cu privire la aceste posibile reacţii adverse şi trebuie să ia în considerare
reducerea dozelor de propofol sau trecerea la un tratament sedativ alternativ la primul semn de apariţie
a simptomelor. Pacienţilor cu presiune intracraniană crescută trebuie să li se administreze tratament
corespunzător pentru a susţine presiunea de perfuzare cerebrală în cursul acestor modificări de
tratament.
Trebuie acordată atenţie specială în cazul utilizării propofolului pentru anestezie la sugari şi copii cu
vârsta de până la 3 ani, deşi datele curente disponibile nu sugerează diferenţe semnificative în ceea ce
priveşte siguranţa administrării comparativ cu copiii cu vârsta de peste 3 ani.
În cazuri izolate pot fi perioade postoperatorii de stare de inconstienţă care pot fi însoţite de creşterea
tonusului muscular. Apariţia unui astfel de eveniment nu este în relaţie cu faptul că pacientul s-a trezit
7
sau nu. Deşi pierderea conştienţei se remite spontan, pacientul inconştient trebuie să fie ţinut sub
supraveghere atentă.
Recuperarea completă din anestezia generală trebuie să fie confirmată înainte de externare.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per 100 ml, şi poate fi considerat ca
fiind fără sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Propofol poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente pentru anestezie (premedicaţie, anestezice
inhalatorii, analgezice miorelaxante, anestezice locale). Până în prezent nu au fost raportate
interacţiuni severe cu aceste medicamente. Unele din aceste medicamente cu acţiune centrală pot
exercita un efect de deprimare circulatorie şi respiratorie, ducând astfel la creşterea efectelor atunci
când sunt utilizate concomitent cu propofol.
Dacă anestezia generală se efectuează în asociere cu anestezie regională, pot fi necesare doze mai mici
de propofol.
În cazul utilizării concomitente de benzodiazepine, parasimpatolitice sau anestezice inhalatorii s-a
raportat prelungirea anesteziei şi reducerea frecvenţei respiratorii.
După premedicaţie adiţională cu opioide, efectele sedative ale propofolului pot fi intensificate şi
prelungite şi pot apărea o frecvenţă mai mare şi o prelungire a duratei apneei.
Trebuie avut în vedere faptul că utilizarea concomitentă de propofol cu medicamente pentru
premedicaţie, medicamente inhalatorii sau analgezice, poate potenţa anestezia şi reacţiile adverse
cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a substanţelor cu efect de deprimare a sistemului nervos
central (cum sunt alcoolul etilic, anestezicele generale, analgezicele narcotice) va duce la
intensificarea efectelor lor sedative.
Atunci când propofol este administrat asociat cu medicamente cu acţiune deprimanta a sistemului
nervos central administrate parenteral, poate să apară deprimare severă respiratorie şi cardiovasculară.
După administrarea concomitentă de fentanil concentraţia sanguină de propofol poate fi crescută
temporar cu o creştere a frecvenţei apneei.
După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi stop cardiac.
A fost raportată leucoencefalopatie în cazul administrării de emulsii lipidice cum este propofolul la
pacienţii trataţi cu ciclosporină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării de propofol în cursul sarcinii nu a fost încă stabilită. De aceea, propofolul nu
trebuie administrat la femeile gravide decât dacă este absolut necesar. Propofolul traversează placenta
şi se poate asocia cu deprimare respiratorie neonatală (vezi pct. 5.3). Dozele mari (mai mari de 2,5
mg/kg corp utilizate pentru inducţie sau 6 mg/kg şi oră pentru menţinerea anesteziei) trebuie evitate.
Alăptarea
Studiiile privind femeile care alăptează au evidenţiat faptul că propofolul se elimină în cantităţi mici în
laptele maten. De aceea, mamele care alăptează trebuie să oprească alăptarea şi să îndepărteze laptele
matern timp de 24 ore după administrarea de propofol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propofol are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
8
După administrarea de propofol pacientul trebuie ţinut sub observaţie o perioadă de timp adecvată .
Pacientul trebuie instruit să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje şi să nu lucreze în condiţii
potenţial periculoase. Nu trebuie să i se permită pacientului să plece acasă neînsoţit şi trebuie informat
să evite consumul de alcool.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse remarcate la propofol sunt hipotensiunea arterială şi deprimarea
respiratorie. Aceste reacţii adverse depind nu numai de doza de propofol administrată dar şi de tipul de
premedicaţie sau altă medicaţie administrată concomitent.
Au fost remarcate în special următoarele reacţii adverse:
În această secţiune reacţiile adverse sunt definte după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente =(≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare, (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută =(care nu poate fi estimată din
datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Manifestări clinice de anafilaxie, care pot include edem Quincke, bronhospasm, eritem şi hipotensiune
arterială.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente:
Hipertrigliceridemie
Tulburări psihice
Rare:
Stare de euforie şi dezinhibare sexuală în cursul perioadei de recuperare.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
În cursul inducţiei anesteziei pot fi observate mişcări spontane şi mioclonie, excitaţie minimă
Rare:
Cefalee, vertij, frisoane şi senzaţie de frig în cursul perioadei de recuperare.
Convulsii epileptiforme incluzând opistotonus.
Foarte rare:
Episoade epileptice cu debut tardiv, perioada de apariţie variind de la câteva ore până la câteva zile.
Risc de convulsii la pacienţii epileptici după administrarea de propofol.
Cazuri de pierdere a conştienţei postoperator (vezi pct.. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Tulburări cardiace / Tulburări vasculare
Frecvente:
În cursul inducţiei anesteziei hipotensiune arterială, bradicardie, tahicardie, bufeuri
9
Mai puţin frecvente:
Hipotensiune arterială marcată. Aceasta poate necesita încetinirea vitezei administrării de propofol
şi/sau reechilibrare hidrică şi dacă este necesar administrare de medicamente vasoconstrictoare.
Trebuie avută în vedere posibilitatea unei scăderi severe a tensiunii arteriale la pacienţii cu afectarea
perfuziei coronariane sau cerebrale sau la cei cu hipovolemie.
Bradicardie în în cursul anesteziei generale cu severitate progresivă (până la asistolie). Trebuie luată în
considerare administrarea pe cale intravenoasă a unui medicament anticolinergic înainte de inducţie
sau în cursul menţinerii anesteziei (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Rare:
Aritmie cardiacă în cursul periodei de recuperare.
Tromboză şi flebită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente:
În cursul inducţiei anesteziei pot să apară hiperventilaţie, apnee tranzitorie, tuse, singultus
Mai puţin frecvente:
Tuse în cursul menţinerii anesteziei.
Rare:
Tuse în cursul perioadei de recuperare.
Foarte rare:
Edem pulmonar
Tulburări gastro-intestinale
Rare:
Greaţă sau vărsături în perioada de recuperare
Foarte rare:
Pancreatită raportată după administrarea de propofol. Totuşi nu a putut fi stabilită o relaţie cauzală
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare:
Reacţii tisulare severe după administrarea acccidentală paravenoasă
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Cazuri de modificare a culorii urinei după administrarea prelungită de propofol
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente
Dureri locale apărute după injecţia iniţială. Profilaxia şi tratamentul sunt expuse mai jos
Durerea locală care apare în cursul injecţiei iniţiale cu propofol poate fi redusă la minimum prin
administrarea concomitentă de lidocaină (vezi pct. 4.2, Mod de administrare, secţiunea Perfuzarea de
propofol diluat) precum şi prin injectarea sau perfuzarea în vene mari ale antebraţului şi din fosa
antecubitală. După coadministrarea de lidocaină pot să apară rar (≥1/10000 şi <1/1000) următoarele
reacţii adverse: ameţeli, vărsături, somnolenţă, convulsii, bradicardie, aritmii cardiace şi şoc.
Rare:
Cazuri de febră postoperatorie.
Tromboză şi flebită
Foarte rare:
10
Au fost raportări de cazuri izolate de reacţii adverse severe, manifestate ca un complex de simptome
incluzând: rabdomioliză, acidoză metabolică, hiperpotasemie şi insuficienţă cardiacă uneori finalizată
cu deces. Cele mai multe din aceste efecte au fost remarcate la pacienţii din terapie intensivă după
administrarea unor doze care au depăşit 4 mg/kg şi oră. Pentru mai multe detalii vezi pct. 4.4
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
4.9 Supradozaj
Se pare că supradozajul poate provoca deprimare cardio-respiratorie. Deprimarea respiratorie se
tratează prin ventilaţie artificială. Deprimarea cardiovasculară poate necesita menţinerea capului
pacientului într-o poziţie mai joasă decât corpul şi administrarea de substituenţi de plasmă şi de
medicamente care cresc tensiunea arterială.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Anestezice generale; Alte anestezice generale,
codul ATC: N01AX10
După injectarea de Propofol 10 mg/ml pe cale intravenoasă, instalarea efectului hipnotic apare rapid.
În funcţie de viteza de injectare, timpul până la inducţia anesteziei este cuprins între 30 şi 40 secunde.
Durata de acţiune în cazul administrării unui singur bolus este scurtă din cauza rapidităţii metabolizării
şi excreţiei (4-6 minute).
În cazul utilizării schemei de administrare recomandate, nu s-a remarcat o acumulare clinic relevantă
de propofol după administrarea repetată prin injectare în bolus sau după perfuzie. Pacienţii îşi recapătă
conştienţa rapid.
Ocazional apar bradicardie şi hipotensiune arterială în cursul inducţiei anesteziei probabil prin lipsa
acţiunii vagolitice. Statusul cardio-vascular se normalizează de obicei în cursul menţinerii anesteziei.
Copii şi adolescenţi
Studiile clinice limitate privind durata anesteziei cu propofol efectuate la copii şi adolescenţi
evidenţiază faptul că siguranţa şi eficacitatea sunt nemodificate pentru o durată de până la 4 ore.
Datele din literatură privind utilizarea la copii şi adolescenţi evidenţiază administrarea pentru
proceduri prelungite fără modificări în siguranţă şi eficacitate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare intravenoasă, aproximativ 98% din propofol se leagă de proteinele plasmatice.
După administrarea intravenoasa a unei doze unice de 3 mg/kg, clearance-ul propofolului creşte cu
vârsta după cum urmează: mediana clearance-ului a fost considerabil mai scăzut la nou-născuţi, cu
vârsta < 1 lună (n= 25) (20 ml/kg şi min) comparativ cu copiii cu vârsta mai mare (n= 36, vârsta în
intervalul 4 luni-7 ani). În plus variabilitatea individuală a fost considerabilă la nounăscuţi (în
intervalul 3,7 -78 ml/kg şi minut). Din cauza limitării datelor acestui studiu care indică o largă
variabilitate, nu pot fi oferite recomandări privind doza pentru această grupă de vârstă.
După administrarea intravenoasă sub formă de bolus concentraţia sanguină iniţială de propofol scade
rapid din cauza distribuţiei rapide în diferite compartimente (faza-α ).Timpul de înjumătăţire
plasmatică a fost calculat la 2-4 minute.
În cursul eliminării, scăderea concentraţiei sanguină este mai încetinită. Timpul de înjumătăţire în
cursul fazei – β este cuprins în intervalul a 30 până la 60 minute. Ulterior devine aparent al treilea
compartiment profund, reprezentând redistribuirea propofolului din ţesuturile slab perfuzate.
11
Clearance-ul este mai mare la copii comparativ cu adulţii.
Volumul central de distribuţie este cuprins în intervalul 0,2-0,79 l/kg corp, volumul de distribuţie la
starea de echilibru se găseşte în intervalul 1,8-5,3 l/kg. Propofolul este intens distribuit şi rapid
eliminat din organism (clearanceul total este aproximativ 1,5 până la 2 l/minute). Clearance-ul este
efectuat prin procese metabolice, în special la nivel hepatic unde este dependent de fluxul hepatic,
pentru a forma glucuronoconjugaţi ai propofolului şi glucuronoconjugaţi şi compuşi sulfat ai
metabolitului său quinol. Toţi metaboliţii sunt inactivi. Aproximativ 88% din doza administrată se
excretă în urină sub formă de metaboliţi. Numai 0,3% se excretă nemodificat prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice evidenţiază că nu există un risc specific pentru om pe baza studiilor convenţionale
pentru toxicitate cu doze repetate sau genotoxicitate. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate.
Studiile privind efectele toxice asupra funcţiei de reproducere au evidenţiat efecte legate de
proprietăţile farmacologice ale propofolului numai la doze mari. Nu a fost remarcat efect teratogen.
În studiile privind toleranţa locală, injectarea intramusculară a dus la lezarea ţesutului în jurul locului
de administrare,iar injectarea paravenoasă şi subcutanată induc reacţii histologice caracterizate prin
infiltrat inflamator şi fibroză locală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ulei de soia rafinat
Trigliceride cu lanţ mediu
Glicerol
Lecitină din ou
Oleat de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul
6.6.
Miorelaxantele, atracurium şi mivacuriumnu nu trebuie administrate prin aceeaşi linie de perfuzie cu
propofolul fără spălarea prealabilă a acesteia.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere şi/sau diluare: a fi utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 250C.
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
12
Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 20 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri. Cutii a 1,
5 şi 10 unităţi.
Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 50 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri. Cutii a 1 şi
10 unităţi.
Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 100 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri. Cutii a 1
şi 10 unităţi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Flacoanele trebuie agitate înainte de utilizare.
Propofol trebuie amestecat numai cu următoarele substanţe : soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml
(5%), soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), sau soluţie injecabilă de clorură de sodiu
1,8 mg/ml (0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4% ) şi soluţie injectabilă de lidocaină 10 mg/ml (1% ) fără
conservanţi (vezi pct. 4.2 „Doze şi mod şi durată de administrare”. Concentraţia finală de propofol nu
trebuie să fie sub 2 mg/ml.
Coadministrarea de propofol împreună cu soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), soluţie
injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (09%), sau soluţie injectabilă de clorură de sodiu 1,8 mg/ml
(0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4% este posibilă printr-un sistem conector în formă de Y în apropierea
locului de injectare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
UAB Norameda
Didzioji Vandens 7-8, Klaipeda
Lituania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4612/2012/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Mai 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Profast 10 mg/ml emulsie injectabila/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml emulsie injectabilă sau perfuzabilă conţine propofol 10 mg.
Fiecare flacon a 20 ml conţine propofol 200 mg
Fiecare flacon a 50 ml conţine propofol 500 mg
Fiecare sticlă a 100 ml conţine propofol 1000 mg
Excipient:
Fiecare ml emulsie injectabilă/perfuzabilă conţine: ulei de soia rafinat 50 mg
Hidroxid de sodiu 0,035 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Emulsie injectabilă/perfuzabilă.
Emulsie tip ulei în apă, de culoare albă.
Osmolalitate: 250 până la 390 mOsm/kg
pH cuprins între 6,00 şi 8,50
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Propofol este un anestezic general cu acţiune de scurtă durată, pentru administrare intravenoasă utilizat
în:
inducţia şi menţinerea anesteziei generale la adulţi şi copii cu vârsta > 1 lună;
sedarea în timpul procedurilor diagnostice şi chirurgicale, în monoterapie sau asociat cu
anestezie locală sau regională la adulţi şi copii cu vârsta > 1 lună;
sedarea pacienţilor ventilaţi cu vârsta >16 ani, în unităţile de terapie intensivă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Propofol trebuie utilizat numai în spital sau în unităţi de spitalizare ambulatorie de o zi echipate
adecvat, administrat de către medici specializaţi în anestezie sau în tratamentul pacienţilor aflaţi în
unităţi de terapie intensivă.
Trebuie monitorizate constant funcţia circulatorie si cea respiratorie (de exemplu prin ECG, puls-
oximetrie) şi trebuie să fie disponibile imediat şi în orice moment echipamente pentru menţinerea
2
permeabilităţii căilor respiratorii ale pacientului, ventilaţie artificială şi alte echipamente de
resuscitare.
Pentru sedarea în cursul procedurilor de diagnostic, propofolul nu trebuie administrat de către aceeaşi
persoană care efectuează intervenţia chirurgicală sau procedura de diagnostic.
Doza de propofol trebuie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului şi de premedicaţia
utilizată.
În general este necesară asocierea altor medicamente analgezice cu Propofol.
Doze
Adulţi
Anestezie generală la adulţi:
Inducţia anesteziei:
Pentru inducţia anesteziei, doza de Propofol trebuie stabilită treptat (aproximativ 20-40 mg propofol la
fiecare 10 secunde) în funcţie de răspunsul pacientului până când semnele clinice evidenţiază
instalarea anesteziei.
La majoritatea pacienţilor adulţi cu vârsta sub 55 ani este posibil ca doza necesară să fie de 1,5-2,5 mg
propofol/kg corp.
La pacienţii cu vârsta mai mare decât aceasta şi la pacienţii a căror patologie corespunde clasificării
ASA (Societatea Americană de Anestezie) gradul III şi IV, în special la cei cu insuficienţă cardiacă,
dozele necesare vor fi în general mai mici şi doza totală de propofol poate fi redusă până la un
minimum de 1 mg propofol/kg corp. La aceşti pacienţi, viteza de administrare trebuie să fie mai lentă
(aproximativ 2 ml (20 mg propofol), la interval de 10 secunde).
Menţinerea anesteziei
Anestezia poate fi menţinută prin administrarea propofol fie în perfuzie continuă, fie prin injectare
repetată in bolus.
Pentru menţinerea anesteziei, în general trebuie administrate doze de 4 până la 12 mg propofol/kg şi
oră. În cursul procedurilor chirurgicale mai puţin laborioase, cum sunt intervenţiile chirurgicale minim
invazive, o doză de menţinere de aproximativ 4 mg propofol/kg şi oră poate fi suficientă
La pacienţii vârstnici, la cei cu stare generală instabilă, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau
hipovolemici şi la pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi IV, doza de
propofol poate fi redusă şi mai mult în funcţie de severitatea stării pacientului şi de tehnica de
anestezie utilizată.
Pentru menţinerea anesteziei atunci când se utilizează injectarea în bolus repetată, trebuie administrate
doze de propofol crescute treptat cu câte 25 până la 50 mg (= 2,5-5 ml propofol) în funcţie de
necesităţile clinice.
Administrarea rapidă (unică sau repetată) sub formă de bolus nu trebuie utilizată la pacienţii vârstnici
deoarece aceasta poate duce la depresie cardio-pulmonară.
Sedarea pacienţilor adulţi în unităţi de terapie intensivă:
Pentru sedarea pacienţilor ventilaţi mecanic în unitaţile terapie intensivă, se recomandă administrarea
propofolului în perfuzie continuă. Doza trebuie adaptată în funcţie de profunzimea de sedare dorită.
Uzual se obţine o sedare satisfăcătoare prin administrarea a 0,3 până la 4 mg propofol/kg şi oră. Nu
este recomandată o viteză de administrare în perfuzie mai mare de 4,0 mg propofol/kg şi oră (vezi pct.
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Propofolul nu trebuie utilizat pentru sedarea copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 16 ani sau mai mică
în unităţile de terapie intensivă. (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii)
Administrarea de Profast prin sistem de perfuzie cu ţintă controlată (PTC) nu este prmisă pentru
sedarea în unităţile de terapie intensivă.
Sedarea pentru proceduri chirurgicale şi diagnostice la pacienţi adulţi
Pentru obţinerea sedării în cursul procedurilor chirurgicale şi de diagnostic, dozele şi viteza de
administrare trebuie adaptate în funcţie de răspunsul clinic. Pentru instalarea sedării, cei mai mulţi
pacienţi necesită administrarea a 0,5-1 mg propofol/kg în decurs de 1 până la 5 minute. Menţinerea
sedării poate fi obţinută prin stabilirea treptată a dozelor de propofol până la obţinerea gradului de
sedare dorit. Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de administrarea unor doze de 1,5- 4,5 mg /kg şi oră.
Dacă este necesară o sedare mai profundă şi mai rapidă, se pot administra suplimentar perfuziei 10-20
mg (1-2 ml propofol) în bolus.
Pentru pacienţii cu vârsta peste 55 ani şi cei cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi
IV pot fi necesare doze mai mici de propofol şi poate fi necesară reducerea vitezei de administrare.
Copii şi adolescenţi
Anestezie generală la copii cu vârsta peste o lună
Inducţia anesteziei
Pentru inducţia anesteziei, stabilirea treptată a dozei de Propofol Pfizer trebuie efectuată lent până
când semnele clinice evidenţiază instalarea anesteziei. Dozele trebuie adaptate în funcţie de vârstă
şi/sau greutatea corporală.
La majoritatea pacienţilor cu vârste peste 8 ani sunt necesare aproximativ 2,5 mg propofol/kg pentru
inducţia anesteziei. La pacienţii cu vârste mai mici, în special la cei cu vârste cuprinse între 1 lună şi 3
ani, doza necesară poate fi mai mare (2,5- 4 mg propofol/kg).
Menţinerea anesteziei generale
Anestezia poate fi menţinută prin administrare în perfuzie sau injectarea repetată în bolus pentru
menţinerea profunzimii necesare a anesteziei. Viteza necesară de administrare variază considerabil de
la pacient la pacient, dar o viteză de administrare cuprinsă în intervalul 9-15 mg/kg şi oră realizează în
general un grad satisfăcător de anestezie.
Copii mai mici, în special cei cu vârste sub 3 ani, pot necesita utilizarea unor doze mai mari.
Pentru pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA gradul III şi IV sunt recomandate doze
mai mici (vezi pct. 4.4).
In ceea ce priveşte indicaţia de sedare in unitatea de terapie intensiva , administrarea Propofol este
contraindicată copiilor cu vârsta de 16 ani sau mai mică (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).
Sedarea pentru proceduri de diagnostic şi chirurgicale la copii cu vârsta peste 1 lună
Dozele şi viteza administrării trebuie ajustate în conformitate cu profunzimea necesară a sedării şi
răspunsul clinic. Cei mai mulţi pacienţi copii necesită propofol 1-2 mg /kg pentru instalarea sedării.
Menţinerea sedării poate fi efectuată prin creşterea treptată a perfuziei cu propofol până la obţinerea
gradului de sedare dorit. Dacă este necesară o creştere rapidă a profunzimii sedării, perfuzia poate fi
suplimentată prin administrarea de propofol în bolus până la 1 mg/kg.
La pacienţii cu patologie corespunzătoare clasificării ASA grad III şi IV pot fi necesare doze mai mici.
4
Mod de administrare
Pentru administrare pe cale intravenoasă
Propofol poate fi utilizat pentru perfuzie diluat sau nediluat. Pentru solvenţi şi administrarea
concomitentă a altor medicamente vă rugăm să consultaţi pct. 6.6.
Când propofol se administrează în perfuzie, se recomandă întotdeauna utilizarea echipamentelor cum
sunt biurete, pipete, seringi automate sau pompe de perfuzie volumetrice pentru controlul vitezei
perfuziei.
Flacoanele trebuie agitate înainte de utilizare. Dacă după agitare pot fi remarcate două straturi, emulsia
nu trebuie utilizată.
A se utiliza numai preparatele omogene şi flacoanele intacte.
Pentru unică utilizare. Orice cantitate de medicament rămasă după utilizare trebuie îndepărtată.
Înainte de utilizare, membrana de cauciuc trebuie curăţată utilizându-se spray cu alcool sau un tampon
îmbibat în alcool. După utilizare, flacoanele utilizate trebuie îndepărtate.
Profast este o emulsie conţinând lipide fără conservanţi antimicrobieni şi poate favoriza creşterea
rapidă a microorganismelor.
Emulsia trebuie extrasă aseptic într-o seringă sterilă sau într-un set de administrare imediat după
desigilarea flaconului. Administrarea trebuie înceapă fără întârziere.
Pe toată durata perfuzării, trebuie menţinută asepsia atât pentru propofol cât şi pentru echipamentul de
perfuzare. Pentru coadministrarea altor medicamente sau fluide adăugate la propofol, linia de perfuzie
trebuie făcută în apropiere de locul canulei, utilizând o piesă conectoare în formă de Y sau o valvă cu
trei căi.
Propofol nu trebuie administrat prin filtru microbiologic.
Propofol şi orice echipament pentru perfuzii conţinând propofol sunt pentru utilizare unică şi destinate
individual pacientului. După utilizare soluţia de propofol rămasă trebuie îndepărtată.
Perfuzarea de propofol nediluat
Când se administrează propofol nediluat prin perfuzie continuă, se reomandă utilizarea de
echipamente cu sunt biurete, pipete, seringi automate sau pompe volumetrice de perfuzie pentru
controlul vitezei perfuziei.
Aşa cum este uzual pentru emulsiile lipidice, administrarea de propofol printr-un sistem unic de
perfuzie, nu trebuie să depăşească 12 ore. După 12 ore, sistemul de perfuzie şi flaconul care conţine
propofol trebuie îndepărtate şi înlocuite dacă este necesar.
Perfuzia de Propofol diluat
Pentru administrarea perfuziei cu Propofol diluat se reomandă să fie utilizate întotdeauna biurete,
pipete, seringi automate sau pompe volumetrice de perfuzie pentru controlul vitezei perfuziei şi pentru
evitarea riscului perfuzării accidentale necontrolate a unui volum mare de propofol diluat.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Diluţia maximă nu trebuie să depăşească 1 parte de propofol la 4 părţi soluţie injectabilă de glucoză 50
mg/ml (5%), soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), soluţie injectabilă de clorură de
sodiu 1,8 mg/ml (0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4%) (concentraţie minimă de propofol 2mg/ml).
5
Amestecul trebuie preparat în condiţii aseptice (condiţii de conservare controlate şi validate), imediat
înainte de administrare şi trebuie utilizat în decurs de 12 ore de la preparare.
Pentru a reduce durerea la locul de injectare, poate fi injectată lidocaină imediat înainte de utilizarea
de propofol sau propofolul poate fi amestecat imediat înainte de administrare cu soluţie injectabilă de
lidocaină fără conservanţi (20 părţi propofol cu până la 1 parte de soluţie injectabilă de lidocaină 10
mg/ml (1%) în condiţii de asepsie controlate şi validate. Amestecul trebuie administrat în cursul a 12
ore după preparare.
Miorelaxantele cum sunt atracurium şi mivacurium trebuie administrate prin aceeaşi linie utilizată
pentru propofol numai după spălarea acesteia.
Durata administrării
Durata administrării nu trebuie să depăşească 7 zile.
4.3 Contraindicaţii
Propofol nu trebuie utilizat:
pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la propofol sau la oricare dintre excipienţii din
emulsie.
pacienţilor alergici la alune şi soia
copiilor şi adolescenţilor cu vârstă de 16 ani sau mai tineri pentru sedarea în unitatea de terapie
intensivă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, respiratorie, renală sau hepatică, la vârstnici, taraţi, hipovolemici
sau la pacienţii cu epilepsie sau cu tulburări de conştienţă, propofol trebuie administrat cu precauţii şi
cu o viteză redusă (vezi pct 4.2). Clearance-ul propofolului este dependent de fluxul sanguin, de aceea,
medicaţia concomitentă care reduce fracţia de ejecţie va reduce de asemenea clearance-ul
propofolului.
Insuficienţa cardiacă, circulatorie sau pulmonară şi hipovolemia, trebuie compensate înainte de
administrarea de propofol.
Înainte de anestezierea unui pacient epileptic, trebuie verificat dacă pacientul urmează tratament
antiepileptic. Deşi câteva studii au demonstrat eficacitatea în tratamentul statusului epileptic,
administrarea de propofol la pacienţii epileptici poate, de asemenea, să crească riscul de convulsii.
Propofol nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă cardiacă avansată sau cu alte afecţiuni
miocardice decât cu precauţii extreme sau monitorizare intensă.
Riscul unei vagotonii relative poate fi crescut din cauza lipsei acţiunii vagolitice a propofolului. Acest
risc a fost asociat cu raportări de bradicardie (ocazional profundă) şi de asemenea cu asistolie.
Administrarea intravenoasă a unui medicament anticolinergic înainte de inducţie, sau în cursul
menţinerii anesteziei trebuie luată în considerare, în special în situaţiile în care tonusul vagal pare a
predomina sau atunci când propofol este utilizat împreună cu alte medicamente care pot produce
bradicardie.
Nu este recomandată utilizarea concomitent cu terapia electroconvulsivă.
Ca şi în cazul altor medicamente sedative, atunci când propofol este administrat pentru sedare în
timpul procedurilor chirurgicale, pot să apară mişcări involuntare ale pacientului. În cursul
procedurilor care necesită imobilitate, mişcările pot fi riscante pentru locul intervenţiei chirurgicale.
Trebuie avută grijă specială la pacienţii cu tulburări ale metabolismului lipidic şi alte situaţii în care
emulsiile lipidice trebuie utilizate cu atenţie. Dacă pacienţilor li se administrează nutriţie parenterală
6
trebuie să se ia în consideraţie cantitatea de lipide perfuzată deoarece 1,0 ml propofol conţine 0,1
grame de lipide.
Lipidele trebuie monitorizate în unitatea de terapie intensivă după 2 zile.
Din cauza administrării unor doze mai mari la pacienţii cu obezitate severă, trebuie luat în considerare
riscul efectelor hemodinamice asupra sistemului cardiovascular.
O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor cu hipertensiune intracraniană şi hipotensiune arterială,
deoarece există riscul scăderii semnificative a presiunii de perfuzie intracerebrală.
Pentru a reduce durerea la locul injectării în cursul inducţiei anesteziei cu propofol, poate fi injectată
lidocaină înainte de administrarea emulsiei cu propofol.
Soluţia de lidocaină nu trebuie utilizată la pacienţii cu porfirie ereditară acută.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Propofol Pfizer la nou născuţi, deoarece administrarea la acest grup de
pacienţi nu a fost complet investigată . Datele farmacocinetice (vezi pct.5.2) evidenţiază la nou-născuţi
o reducere considerabilă a clearance-ului, cu o mare variabilitate interindividuală. Ar putea să apară un
supradozaj relativ la administrarea dozelor recomandate pentru copii mai mari ducând la depresie
cardiovasculară severă.
Administrarea de propofol prin sistem de perfuzare controlată (PTC) nu este avizată pentru menţinerea
anesteziei generale la copii.
Siguranţa administrării propofolului pentru sedarea (de fond) la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 16
ani nu a fost demonstrată.
Deşi nu a fost stabilită o legătură de cauzalitate, la pacienţii cu vârsta sub 16 ani au fost raportate
reacţii adverse grave, cu sedare (de fond) (inclusiv cazuri letale), în contextul utilizării neautorizate.
Aceste reacţii adverse au constat , in special în apariţia acidozei metabolice, hiperlipidemiei,
rabdomiolizei şi/sau insuficienţei cardiace. Aceste reacţii adverse au fost cel mai frecvent observate la
copiii cu infecţii ale căilor respiratorii cărora li s-au administrat doze excesive faţă de cele
recomandate la adulţi pentru sedare în unităţile de terapie intensivă.
În mod similar, s-au primit raportări foarte rare privind apariţia acidozei metabolice, rabdomiolizei,
hiperpotasemiei şi/sau progresia rapidă a insuficienţei cardiace (în unele cazuri finalizate cu deces) la
adulţi care au fost trataţi pentru mai mult de 58 ore cu doze de peste 5 mg propofol /kg corp şi oră.
Aceasta depăşşte doza maximă de 4 mg/kg şi oră recomandată uzual pentru sedare în unităţile de
terapie intensivă. Pacienţii afectaţi au fost în special (dar nu numai) pacienţi cu leziuni craniene grave,
cu creşterea presiunii intracraniene (PIC). În astfel de cazuri insuficienţa cardiacă nu a răspuns de
obicei la tratamentul inotrop de susţinere.
Medicii curanţi sunt avertizaţi să nu depăşească, dacă este posibil, doza de 4 mg/kg şi oră. Cei care
prescriu trebuie atenţionaţi cu privire la aceste posibile reacţii adverse şi trebuie să ia în considerare
reducerea dozelor de propofol sau trecerea la un tratament sedativ alternativ la primul semn de apariţie
a simptomelor. Pacienţilor cu presiune intracraniană crescută trebuie să li se administreze tratament
corespunzător pentru a susţine presiunea de perfuzare cerebrală în cursul acestor modificări de
tratament.
Trebuie acordată atenţie specială în cazul utilizării propofolului pentru anestezie la sugari şi copii cu
vârsta de până la 3 ani, deşi datele curente disponibile nu sugerează diferenţe semnificative în ceea ce
priveşte siguranţa administrării comparativ cu copiii cu vârsta de peste 3 ani.
În cazuri izolate pot fi perioade postoperatorii de stare de inconstienţă care pot fi însoţite de creşterea
tonusului muscular. Apariţia unui astfel de eveniment nu este în relaţie cu faptul că pacientul s-a trezit
7
sau nu. Deşi pierderea conştienţei se remite spontan, pacientul inconştient trebuie să fie ţinut sub
supraveghere atentă.
Recuperarea completă din anestezia generală trebuie să fie confirmată înainte de externare.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per 100 ml, şi poate fi considerat ca
fiind fără sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Propofol poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente pentru anestezie (premedicaţie, anestezice
inhalatorii, analgezice miorelaxante, anestezice locale). Până în prezent nu au fost raportate
interacţiuni severe cu aceste medicamente. Unele din aceste medicamente cu acţiune centrală pot
exercita un efect de deprimare circulatorie şi respiratorie, ducând astfel la creşterea efectelor atunci
când sunt utilizate concomitent cu propofol.
Dacă anestezia generală se efectuează în asociere cu anestezie regională, pot fi necesare doze mai mici
de propofol.
În cazul utilizării concomitente de benzodiazepine, parasimpatolitice sau anestezice inhalatorii s-a
raportat prelungirea anesteziei şi reducerea frecvenţei respiratorii.
După premedicaţie adiţională cu opioide, efectele sedative ale propofolului pot fi intensificate şi
prelungite şi pot apărea o frecvenţă mai mare şi o prelungire a duratei apneei.
Trebuie avut în vedere faptul că utilizarea concomitentă de propofol cu medicamente pentru
premedicaţie, medicamente inhalatorii sau analgezice, poate potenţa anestezia şi reacţiile adverse
cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a substanţelor cu efect de deprimare a sistemului nervos
central (cum sunt alcoolul etilic, anestezicele generale, analgezicele narcotice) va duce la
intensificarea efectelor lor sedative.
Atunci când propofol este administrat asociat cu medicamente cu acţiune deprimanta a sistemului
nervos central administrate parenteral, poate să apară deprimare severă respiratorie şi cardiovasculară.
După administrarea concomitentă de fentanil concentraţia sanguină de propofol poate fi crescută
temporar cu o creştere a frecvenţei apneei.
După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi stop cardiac.
A fost raportată leucoencefalopatie în cazul administrării de emulsii lipidice cum este propofolul la
pacienţii trataţi cu ciclosporină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării de propofol în cursul sarcinii nu a fost încă stabilită. De aceea, propofolul nu
trebuie administrat la femeile gravide decât dacă este absolut necesar. Propofolul traversează placenta
şi se poate asocia cu deprimare respiratorie neonatală (vezi pct. 5.3). Dozele mari (mai mari de 2,5
mg/kg corp utilizate pentru inducţie sau 6 mg/kg şi oră pentru menţinerea anesteziei) trebuie evitate.
Alăptarea
Studiiile privind femeile care alăptează au evidenţiat faptul că propofolul se elimină în cantităţi mici în
laptele maten. De aceea, mamele care alăptează trebuie să oprească alăptarea şi să îndepărteze laptele
matern timp de 24 ore după administrarea de propofol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propofol are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
8
După administrarea de propofol pacientul trebuie ţinut sub observaţie o perioadă de timp adecvată .
Pacientul trebuie instruit să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje şi să nu lucreze în condiţii
potenţial periculoase. Nu trebuie să i se permită pacientului să plece acasă neînsoţit şi trebuie informat
să evite consumul de alcool.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse remarcate la propofol sunt hipotensiunea arterială şi deprimarea
respiratorie. Aceste reacţii adverse depind nu numai de doza de propofol administrată dar şi de tipul de
premedicaţie sau altă medicaţie administrată concomitent.
Au fost remarcate în special următoarele reacţii adverse:
În această secţiune reacţiile adverse sunt definte după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente =(≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare, (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută =(care nu poate fi estimată din
datele disponibile)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare:
Manifestări clinice de anafilaxie, care pot include edem Quincke, bronhospasm, eritem şi hipotensiune
arterială.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente:
Hipertrigliceridemie
Tulburări psihice
Rare:
Stare de euforie şi dezinhibare sexuală în cursul perioadei de recuperare.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
În cursul inducţiei anesteziei pot fi observate mişcări spontane şi mioclonie, excitaţie minimă
Rare:
Cefalee, vertij, frisoane şi senzaţie de frig în cursul perioadei de recuperare.
Convulsii epileptiforme incluzând opistotonus.
Foarte rare:
Episoade epileptice cu debut tardiv, perioada de apariţie variind de la câteva ore până la câteva zile.
Risc de convulsii la pacienţii epileptici după administrarea de propofol.
Cazuri de pierdere a conştienţei postoperator (vezi pct.. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Tulburări cardiace / Tulburări vasculare
Frecvente:
În cursul inducţiei anesteziei hipotensiune arterială, bradicardie, tahicardie, bufeuri
9
Mai puţin frecvente:
Hipotensiune arterială marcată. Aceasta poate necesita încetinirea vitezei administrării de propofol
şi/sau reechilibrare hidrică şi dacă este necesar administrare de medicamente vasoconstrictoare.
Trebuie avută în vedere posibilitatea unei scăderi severe a tensiunii arteriale la pacienţii cu afectarea
perfuziei coronariane sau cerebrale sau la cei cu hipovolemie.
Bradicardie în în cursul anesteziei generale cu severitate progresivă (până la asistolie). Trebuie luată în
considerare administrarea pe cale intravenoasă a unui medicament anticolinergic înainte de inducţie
sau în cursul menţinerii anesteziei (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Rare:
Aritmie cardiacă în cursul periodei de recuperare.
Tromboză şi flebită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente:
În cursul inducţiei anesteziei pot să apară hiperventilaţie, apnee tranzitorie, tuse, singultus
Mai puţin frecvente:
Tuse în cursul menţinerii anesteziei.
Rare:
Tuse în cursul perioadei de recuperare.
Foarte rare:
Edem pulmonar
Tulburări gastro-intestinale
Rare:
Greaţă sau vărsături în perioada de recuperare
Foarte rare:
Pancreatită raportată după administrarea de propofol. Totuşi nu a putut fi stabilită o relaţie cauzală
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare:
Reacţii tisulare severe după administrarea acccidentală paravenoasă
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Cazuri de modificare a culorii urinei după administrarea prelungită de propofol
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente
Dureri locale apărute după injecţia iniţială. Profilaxia şi tratamentul sunt expuse mai jos
Durerea locală care apare în cursul injecţiei iniţiale cu propofol poate fi redusă la minimum prin
administrarea concomitentă de lidocaină (vezi pct. 4.2, Mod de administrare, secţiunea Perfuzarea de
propofol diluat) precum şi prin injectarea sau perfuzarea în vene mari ale antebraţului şi din fosa
antecubitală. După coadministrarea de lidocaină pot să apară rar (≥1/10000 şi <1/1000) următoarele
reacţii adverse: ameţeli, vărsături, somnolenţă, convulsii, bradicardie, aritmii cardiace şi şoc.
Rare:
Cazuri de febră postoperatorie.
Tromboză şi flebită
Foarte rare:
10
Au fost raportări de cazuri izolate de reacţii adverse severe, manifestate ca un complex de simptome
incluzând: rabdomioliză, acidoză metabolică, hiperpotasemie şi insuficienţă cardiacă uneori finalizată
cu deces. Cele mai multe din aceste efecte au fost remarcate la pacienţii din terapie intensivă după
administrarea unor doze care au depăşit 4 mg/kg şi oră. Pentru mai multe detalii vezi pct. 4.4
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
4.9 Supradozaj
Se pare că supradozajul poate provoca deprimare cardio-respiratorie. Deprimarea respiratorie se
tratează prin ventilaţie artificială. Deprimarea cardiovasculară poate necesita menţinerea capului
pacientului într-o poziţie mai joasă decât corpul şi administrarea de substituenţi de plasmă şi de
medicamente care cresc tensiunea arterială.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Anestezice generale; Alte anestezice generale,
codul ATC: N01AX10
După injectarea de Propofol 10 mg/ml pe cale intravenoasă, instalarea efectului hipnotic apare rapid.
În funcţie de viteza de injectare, timpul până la inducţia anesteziei este cuprins între 30 şi 40 secunde.
Durata de acţiune în cazul administrării unui singur bolus este scurtă din cauza rapidităţii metabolizării
şi excreţiei (4-6 minute).
În cazul utilizării schemei de administrare recomandate, nu s-a remarcat o acumulare clinic relevantă
de propofol după administrarea repetată prin injectare în bolus sau după perfuzie. Pacienţii îşi recapătă
conştienţa rapid.
Ocazional apar bradicardie şi hipotensiune arterială în cursul inducţiei anesteziei probabil prin lipsa
acţiunii vagolitice. Statusul cardio-vascular se normalizează de obicei în cursul menţinerii anesteziei.
Copii şi adolescenţi
Studiile clinice limitate privind durata anesteziei cu propofol efectuate la copii şi adolescenţi
evidenţiază faptul că siguranţa şi eficacitatea sunt nemodificate pentru o durată de până la 4 ore.
Datele din literatură privind utilizarea la copii şi adolescenţi evidenţiază administrarea pentru
proceduri prelungite fără modificări în siguranţă şi eficacitate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare intravenoasă, aproximativ 98% din propofol se leagă de proteinele plasmatice.
După administrarea intravenoasa a unei doze unice de 3 mg/kg, clearance-ul propofolului creşte cu
vârsta după cum urmează: mediana clearance-ului a fost considerabil mai scăzut la nou-născuţi, cu
vârsta < 1 lună (n= 25) (20 ml/kg şi min) comparativ cu copiii cu vârsta mai mare (n= 36, vârsta în
intervalul 4 luni-7 ani). În plus variabilitatea individuală a fost considerabilă la nounăscuţi (în
intervalul 3,7 -78 ml/kg şi minut). Din cauza limitării datelor acestui studiu care indică o largă
variabilitate, nu pot fi oferite recomandări privind doza pentru această grupă de vârstă.
După administrarea intravenoasă sub formă de bolus concentraţia sanguină iniţială de propofol scade
rapid din cauza distribuţiei rapide în diferite compartimente (faza-α ).Timpul de înjumătăţire
plasmatică a fost calculat la 2-4 minute.
În cursul eliminării, scăderea concentraţiei sanguină este mai încetinită. Timpul de înjumătăţire în
cursul fazei – β este cuprins în intervalul a 30 până la 60 minute. Ulterior devine aparent al treilea
compartiment profund, reprezentând redistribuirea propofolului din ţesuturile slab perfuzate.
11
Clearance-ul este mai mare la copii comparativ cu adulţii.
Volumul central de distribuţie este cuprins în intervalul 0,2-0,79 l/kg corp, volumul de distribuţie la
starea de echilibru se găseşte în intervalul 1,8-5,3 l/kg. Propofolul este intens distribuit şi rapid
eliminat din organism (clearanceul total este aproximativ 1,5 până la 2 l/minute). Clearance-ul este
efectuat prin procese metabolice, în special la nivel hepatic unde este dependent de fluxul hepatic,
pentru a forma glucuronoconjugaţi ai propofolului şi glucuronoconjugaţi şi compuşi sulfat ai
metabolitului său quinol. Toţi metaboliţii sunt inactivi. Aproximativ 88% din doza administrată se
excretă în urină sub formă de metaboliţi. Numai 0,3% se excretă nemodificat prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice evidenţiază că nu există un risc specific pentru om pe baza studiilor convenţionale
pentru toxicitate cu doze repetate sau genotoxicitate. Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate.
Studiile privind efectele toxice asupra funcţiei de reproducere au evidenţiat efecte legate de
proprietăţile farmacologice ale propofolului numai la doze mari. Nu a fost remarcat efect teratogen.
În studiile privind toleranţa locală, injectarea intramusculară a dus la lezarea ţesutului în jurul locului
de administrare,iar injectarea paravenoasă şi subcutanată induc reacţii histologice caracterizate prin
infiltrat inflamator şi fibroză locală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ulei de soia rafinat
Trigliceride cu lanţ mediu
Glicerol
Lecitină din ou
Oleat de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la punctul
6.6.
Miorelaxantele, atracurium şi mivacuriumnu nu trebuie administrate prin aceeaşi linie de perfuzie cu
propofolul fără spălarea prealabilă a acesteia.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere şi/sau diluare: a fi utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 250C.
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
12
Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 20 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri. Cutii a 1,
5 şi 10 unităţi.
Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 50 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri. Cutii a 1 şi
10 unităţi.
Flacoane din sticlă incoloră (tip II) a 100 ml, cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri. Cutii a 1
şi 10 unităţi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Flacoanele trebuie agitate înainte de utilizare.
Propofol trebuie amestecat numai cu următoarele substanţe : soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml
(5%), soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), sau soluţie injecabilă de clorură de sodiu
1,8 mg/ml (0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4% ) şi soluţie injectabilă de lidocaină 10 mg/ml (1% ) fără
conservanţi (vezi pct. 4.2 „Doze şi mod şi durată de administrare”. Concentraţia finală de propofol nu
trebuie să fie sub 2 mg/ml.
Coadministrarea de propofol împreună cu soluţie injectabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), soluţie
injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (09%), sau soluţie injectabilă de clorură de sodiu 1,8 mg/ml
(0,18%) şi glucoză 40 mg/ml (4% este posibilă printr-un sistem conector în formă de Y în apropierea
locului de injectare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
UAB Norameda
Didzioji Vandens 7-8, Klaipeda
Lituania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4612/2012/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Mai 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2012
