SEVO-ANESTERAN
Substanta activa: SEVOFLURANUMClasa ATC: N01AB08Forma farmaceutica: LICHID PT. VAPORI DE INHAL.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla bruna tip III, continând 100 ml (151,7 g) lichid pentru vapori de inhalat, prevazut cu capac din rasina fenolica cu filet si con din PEJD transparent (pelicula) si adaptor (inel) pt. vaporizator
Producator: ROMPHARM COMPANY S.R.L. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sevo-Anesteran lichid pentru vapori de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sevofluran 100%
Medicamentul conţine numai substanţa activă, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru vapori de inhalat.
Lichid limpede, incolor, volatil.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale necesară intervenţiilor chirurgicale efectuate
în spital la pacienţi adulţi şi copii de toate vârstele, inclusiv nou-născuţi la termen (vezi pct. 4.2 pentru
detalii referitoare la vârstă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Premedicaţia trebuie să fie selectată în funcţie de necesităţile pacientului şi la latitudinea medicului
anestezist.
Anestezie chirurgicală
Este obligatoriu să se cunoască concentraţia sevofluranului furnizat în timpul anesteziei. Acest lucru se
poate realiza prin utilizarea unui vaporizator special pentru sevofluran, calibrat adecvat. Valorile CMA
(concentraţia minimă alveolară) pentru sevofluran scad odată cu înaintarea în vârstă şi după adăugarea
protoxidului de azot. Dozajul trebuie individualizat şi aplicat în funcţie de vârsta pacientului şi
crescută doza până la efectul dorit, în funcţie de vârsta pacientului şi starea medicală. Tabelul 1 indică
valorile CMA medii pentru diferite grupe de vârstă.
Tabel 1: Valorile CMA (concentraţia minimă alveolară) pentru adulţi şi copii în funcţie de vârstă
Tabel 1
Valorile CMA (concentraţia minimă alveolară) pentru adulţi şi copii în funcţie de vârstă
Vârsta pacientului Sevofluran în oxigen Sevofluran în
N
2O 65%/O2 35%
0 - 1 lună* 3,3% 2,0%**
2
1 - < 6 luni 3,0%
6 luni - < 3 ani 2,8%
3 - 12 ani 2,5%
25 ani 2,6% 1,4%
40 ani 2,1% 1,1%
60 ani 1,7% 0,9%
80 ani 1,4% 0,7%
* Date pentru nou-născuţi la termen. Valorile CMA pentru copiii născuţi prematur nu sunt stabilite.
** La copii cu vârsta între 1 şi 3 ani s-a utilizat N
2O 60%/O2 40%.
Inducţia anesteziei
Doza trebuie individualizată şi adaptată în funcţie de vârsta pacientului şi starea sa clinică pentru
obţinerea efectului dorit. Inducţia anesteziei se poate realiza fie numai cu sevofluran, fie se poate
folosi orice tip de starter intravenos disponibil.
Inducţia cu sevofluran se poate obţine folosind numai sevofluran cu oxigen sau sevofluran cu un
amestec de oxigen (O
2) cu protoxid de azot (N2O). La adulţi, pentru inducţia anesteziei, concentraţii
inspiratorii de sevofluran de până la 5%, determină, de obicei, anestezie chirurgicală în mai puţin de 2
minute.
La copii, concentraţii respiratorii de sevofluran de 7% induc anestezia în mai puţin de 2 minute.
Alternativ, pentru inducţia anesteziei la pacienţii cărora nu li s-a administrat premedicaţie se pot folosi
concentraţii inspiratorii de sevofluran de până la maxim 8%.
Menţinerea anesteziei
Nivelurile chirurgicale ale anesteziei pot fi susţinute prin administrarea sevofluranului în concentraţii
de 0,5-3% cu O
2 cu sau fără utilizarea concomitentă a protoxidului de azot.
Trezirea din anestezie
După anestezie cu sevofluran, durata trezirii din anestezie este de obicei, scurtă. De aceea, pacienţii
pot necesita administrarea precoce post-operatorie a analgezicelor.
Similar altor medicamente de anestezie inhalatorii halogenate, folosirea repetată într-un interval scurt
de timp trebuie făcută cu atenţie.
Vârstnici
CMA scade cu cât vârsta este mai înaintată. Concentraţia medie de sevofluran necesară pentru a atinge
CMA la un pacient de 80 de ani este de aproximativ 50% din cea necesară unui pacient de 20 de ani.
Copii şi adolescenţi
Consultaţi Tabelul 1 pentru valorile CMA la copii în funcţie de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran
sau la alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de disfuncţie hepatică, febră sau leucocitoză
de cauză nedeterminată după anestezia cu unul dintre aceste medicamente).
Sevofluranul nu trebuie să se utilizeze la pacienţii cu antecedente ereditare cunoscute sau suspectate de
hipertermie malignă.
Sevofluran este contraindicat la pacienţii la care anestezia generală este contraindicată.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sevofluranul poate provoca deprimarea funcţiei respiratorii, care se poate accentua din cauza
premedicației cu narcotice sau cu alte medicamente care provoacă deprimarea funcţiei respiratorii.
Respirația trebuie să fie supravegheată și, dacă este necesar, asistată.
Sevofluranul trebuie administrat doar de către personalul cu experienţă în administrarea anestezicelor
generale. Se va administra numai în condiţii de securitate maximă, cu posibilităţi de menţinere a
permeabilităţii căilor respiratorii superioare, de ventilaţie mecanică, în prezenţa unei surse de oxigen,
3
cu posibilitatea de resuscitare circulatorie imediată.
Trebuie să se cunoască cu acurateţe concentraţia sevofluranului care se administrează prin vaporizator
în timpul anesteziei. Deoarece anestezicele volatile diferă din punct de vedere al proprietăţilor fizice,
trebuie să se utilizeze numai vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran. Administrarea
anesteziei generale trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului la anestezie.
Odată cu aprofundarea anesteziei se produce hipotensiune arterială şi deprimarea funcţiei respiratorii.
În timpul perioadei de menţinere a anesteziei, creşterea concentraţiei sevofluranului determină scăderi
dependente de doză ale tensiunii arteriale. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi legată de
profunzimea anesteziei şi, în astfel de cazuri, poate fi corectată prin scăderea concentraţiei
sevofluranului din amestecul inspirat. Este necesară atenţie deosebită la stabilirea dozei la pacienţii cu
hipovolemie, hipotensiune arterială sau compromişi din punct de vedere hemodinamic, de exemplu, ca
urmare a utilizării concomitente a altor medicamente.
Trezirea din anestezia generală trebuie urmărită cu atenţie înainte ca pacienţii să fie transferaţi din
secţia de terapie intensivă. Deşi revenirea stării de conştienţă după anestezia cu sevofluran, în general,
are loc după câteva minute, impactul asupra funcţiei intelectuale la două sau trei zile după anestezie nu
a fost studiat.
Ca şi în cazul altor anestezice, modificări mici de comportament pot să persiste câteva zile după
administrarea anesteziei (vezi pct. 4.7).
Înlocuirea produselor absorbante uscate de CO
2:
S-au raportat cazuri rare de căldură excesivă, producere de fum şi/sau aprindere spontană în aparatele
de anestezie, în timpul utilizării sevofluranului în legătură cu utilizarea absorbantelor de CO
2 uscate,
mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu. O creştere neobişnuită, întârziată sau o scădere
neaşteptată a concentraţiei sevofluranului din amestecul inspirat comparativ cu calibrarea
vaporizatorului poate fi asociată cu încălzirea excesivă a recipientului în care se află absorbantul de
CO
2.
O reacţie exotermă, accentuarea degradării sevofluranului şi producerea compuşilor de degradare pot
să apară atunci când absorbantul de CO
2 se usucă, aşa cum se întâmplă după o perioadă prelungită de
circulaţie a gazului uscat prin recipientele în care se află respectivele materiale. Compuşii de degradare
ai sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon şi Compuşii A, B, C şi D) au fost
observaţi în circuitul respirator al unui aparat experimental de anestezie în care s-au utilizat absorbanţi
de CO
2 uscaţi şi concentraţii maxime de sevofluran (8%) pe durata unor perioade îndelungate de timp
(> 2 ore). Concentraţiile de formaldehidă observate la nivelul circuitului respirator de anestezie
(utilizând materiale absorbante cu hidroxid de sodiu) au fost în concordanţă cu concentraţiile
plasmatice cunoscute că determină iritaţie respiratorie uşoară. Relevanţa clinică a compuşilor de
degradare observaţi în aceste condiţii experimentale extreme nu este cunoscută.
Când medicul suspectează că materialul absorbant al CO
2 poate fi uscat, trebuie să-l înlocuiască,
anterior folosirii anestezicelor volatile (precum sevofluran). Indicatorul de culoare al majorităţii
absorbantelor de CO
2 nu se modifică neapărat ca rezultat al uscării. De aceea, lipsa unei modificări
semnificative a culorii nu trebuie considerată ca o garanţie a hidratării adecvate. Materialele
absorbante ale CO
2 trebuie înlocuite în mod curent indiferent de starea indicatorului de culoare.
Pacienţi cu boli coronare
Similar tuturor anestezicelor, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru a evita
apariţia ischemiei miocardice la pacienţii cu boală arterială coronariană.
Pacienţi supuşi intervenţiilor obstetrice
O atenţie deosebită trebuie acordată în cazul utilizării sevofluranului în timpul anesteziei în obstetrică,
din cauza efectului relaxant asupra uterului care poate duce la creşterea riscului de producere a unei
hemoragii uterine (vezi pct. 4.6).
4
Hipertermie malignă
La persoanele susceptibile, anestezicele inhalatorii halogenate pot declanşa o stare hipermetabolică la
nivelul muşchilor scheletici care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia
sindromului clinic denumit hipertermie malignă. Acest sindrom se caracterizează prin hipertermie,
hipercapnie şi poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie, şi/sau
instabilitate hemodinamică.
Unele dintre aceste simptome nespecifice pot de asemenea să apară în timpul anesteziei superficiale,
hipoxiei acute, hipercapniei şi hipovolemiei.
În studiile clinice, s-a raportat un caz de hipertermie malignă. În plus faţă de acesta, după punerea pe
piaţă sau raportat cazuri de hipertermie malignă. Unele dintre aceste cazuri au fost fatale.
Tratamentul presupune întreruperea obligatorie a administrării substanţei declanşatoare (de exemplu
sevofluran), administrarea intravenoasă a dantrolenului sodic (pentru informaţii suplimentare privind
tratamentul pacientului, consultaţi informaţiile privind prescrierea pentru dantrolen sodic cu
administrare intravenoasă) şi iniţierea terapiei de susţinere. Acest tratament include eforturi energice
pentru revenirea temperaturii corpului la normal, susţinerea respiraţiei şi circulaţiei conform
recomandărilor şi managementul dezechilibrului electrolitic-lichidian-acido-bazic.
Mai târziu, poate să apară insuficienţa renală. De aceea trebuie monitorizată diureza şi susţinută la
nevoie.
Hiperpotasemie postoperatorie
În perioada postoperatorie, utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată rar cu creşterea
concentraţiilor plasmatice ale potasiului care au ca rezultat aritmii cardiace şi deces la copii. Pacienţii
cu afecţiuni neuromusculare latente precum şi active, în special cei cu distrofie musculară Duchenne
se pare că sunt cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de suxametonium s-a întâlnit în multe
dintre aceste cazuri. Aceşti pacienţi au prezentat concentraţii plasmatice crescute de creatinkinază şi în
unele cazuri mioglobinurie. Cu toate că prezentarea clinică este similară hipertermiei maligne, niciunul
dintre aceşti pacienţi nu a prezentat semne şi simptome de rigiditate musculară sau stare
hipermetabolică. Se recomandă tratament prompt şi intensiv al hiperkaliemiei şi al aritmiilor cardiace
rezistente, precum şi evaluarea ulterioară pentru boala neuromusculară latentă.
S-au raportat cazuri izolate de prelungire a intervalului QT, foarte rar asociat cu torsada vârfurilor (în
cazuri excepţionale, letal). Este necesară precauţie atunci când sevofluran se administrează la pacienţi
susceptibili.
S-au raportat cazuri izolate de aritmie ventriculară la copii cu boală Pompe.
Pacienţi cu tulburări mitocondriale
La pacienţii cu tulburări mitocondriale, la administrarea anesteziei generale, inclusiv a sevofluranului,
este necesară precauţie.
Pacienţi cu boală hepatică
Din experienţa de după punerea pe piaţă, post-operator, s-au raportat cazuri foarte rare de disfuncţii
hepatice sau hepatită cu sau fără icter.
Atunci când se decide ca sevofluran să se administreze la pacienţii cunoscuţi cu afecţiuni hepatice
(inclusiv hepatită virală) (vezi pct. 4.3 şi 4.8) sau care utilizează medicamente care produc disfuncţii
hepatice, este necesară o atenţie deosebită.
Pacienţii care sunt expuşi repetat la hidrocarburi halogenate, inclusiv la sevofluran, în perioade relativ
scurte de timp, pot să aibă risc crescut de afecţiuni hepatice.
Insuficienţă renală
Datorită numărului mic de pacienţi cu insuficienţă renală (valoarea iniţială a creatininemiei mai mare
de 1,5 mg/dl) studiaţi, nu s-a stabilit pe deplin profilul de siguranţă a administrării sevofluranului la
5
acest grup de pacienţi. De aceea, sevofluranul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Neurochirurgie
La pacienţii cu risc crescut de hipertensiune intracraniană (HIC), sevofluranul trebuie administrat cu
prudenţă coroborat cu manevre de reducere a HIC, cum este hiperventilaţia.
Convulsii
Rareori s-au raportat convulsii asociate utilizării sevofluranului.
Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu convulsiile apărute la copii şi la adolescenţi, precum şi la
adulţi cu sau fără factori de risc predispozanţi. La pacienţii cu factori de risc pentru convulsii este
necesară o atenţie deosebită atunci când se ia o decizie clinică înainte de utilizarea sevofluranului.
Profunzimea anesteziei la copii trebuie să fie limitată. EEG poate să permită optimizarea dozei de
sevofluran şi ajută la evitarea dezvoltării activităţii convulsivante la pacienţii cu predispoziţie pentru
convulsii (vezi pct. 4.4, Copii şi adolescenţi).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu apariţia convulsiilor. Multe dintre cazuri s-au întâlnit la
copii, începând de la 2 luni şi la adolescenţi, majoritatea dintre aceştia neavând factori de risc
predispozanţi pentru convulsii. La pacienţii cu factori de risc pentru convulsii este necesară o atenţie
deosebită atunci când se ia o decizie clinică înainte de utilizarea sevofluranului (vezi pct. 4.4
Convulsii).
La copii s-au mai observat mişcări distonice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a demonstrat că sevofluranul este sigur şi eficient atunci când se utilizează concomitent cu o mare
varietate de medicamente frecvent utilizate în intervenţiile chirurgicale precum medicamente cu
acţiune la nivelul sistemului nervos central, medicamente pentru sistemul nervos autonom, relaxante
ale musculaturii scheletice, antibiotice inclusiv aminoglicozide, hormoni şi substituenţi sintetici ai
acestora, derivate de sânge şi medicamente cu acţiune la nivelul sistemului cardiovascular, inclusiv
epinefrină.
Din cauza riscului potenţial de aritmie ventriculară, medicamentele beta-simpatomimetice aşa cum
este izoprenalina şi medicamentele alfa- şi beta-simpatomimetice aşa cum sunt adrenalina şi
noradrenalina trebuie să se utilizeze cu precauţie în timpul anesteziei cu sevofluran.
Inhibitori neselectivi MAO: risc de apariţie a crizelor în timpul operaţiei. Este, în general, recomandat
ca tratamentul trebuie să fie întrerupt cu 2 săptămâni înainte de operaţie.
Sevofluran poate duce la hipotensiune arterială severă la pacienții trataţi cu antagonişti ai calciului, în
special derivatele de dihidropiridină.
Din cauza riscului efectului inotrop negativ cumulativ, este necesară prudenţă atunci când antagoniştii
de calciu sunt utilizaţi concomitent cu anestezicele inhalatorii.
Utilizarea concomitentă de succinilcolină cu anestezice inhalatorii a fost asociată rar cu creşteri ale
potasemiei care au ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la copii în timpul perioadei post operatorie.
Epinefrină/Adrenalină
Sevofluranul este similar izofluranului în ceea ce priveşte sensibilizarea miocardului la efectul
proaritmogen al adrenalinei administrată exogen.
Simpatomimetice cu acţiune indirectă
În cazul utilizării concomitente a sevofluranului cu medicamente cu acţiune simpatomimetică indirectă
(amfetamină, efedrină) există riscul unui puseu hipertensiv. Se recomandă întreruperea tratamentului
6
cu câteva zile înainte de operaţie.
Beta blocante
Sevofluranul poate să crească efectele inotrop, cronotrop şi dromotrop negative ale beta blocantelor
(blocând mecanismele cardiovasculare compensatorii).
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la
întreruperea administrării beta-blocantelor şi că nu trebuie să întrerupă brusc luarea medicamentelor.
Anestezistul trebuie să fie informat cu privire la terapia cu beta-blocante.
Verapamil
Atunci când verapamil şi sevofluran s-au administrat concomitent, s-a observat tulburarea conducerii
atrioventriculare.
Inductori ai CYP2E1
Medicamentele care cresc activitatea izoenzimei CYP2E1 a citocromului P450, cum sunt izoniazida şi
alcoolul etilic, pot să crească metabolizarea sevofluranului şi conduc la creşterea semnificativă a
concentraţiilor fluorului în plasmă. Utilizarea concomitentă a sevofluranului şi a izoniazidei poate
potenţa efectele toxice hepatice ale izoniazidei.
Sunătoare
La pacienţii care utilizează timp îndelungat preparate cu sunătoare s-au raportat hipotensiune arterială
severă şi întârziere în trezirea din anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.
Barbiturice
Administrarea sevofluranului este compatibilă cu barbituricele utilizate frecvent în practica
chirurgicală.
Benzodiazepine şi opioide
Benzodiazepinele şi opioidele scad CMA a sevofluranului ca şi celelalte anestezice inhalatorii.
Administrarea sevofluranului este compatibilă cu benzodiazepinele şi opioidele frecvent utilizate în
practica chirurgicală.
Opioidele cum sunt alfentanil şi sufentanil, atunci când sunt administrate concomitent cu sevofluran,
pot să ducă la scădere sinergică a frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale şi a frecvenţei respiratorii.
Anestezice cu administrare intravenoasă
Sunt necesare concentraţii mai mici de sevofluran după utilizarea anestezicelor cu administrare
intravenoasă, de exemplu propofol.
Protoxidul de azot
Ca şi în cazul altor anestezice halogenate volatile, CMA a sevofluranului scade atunci când se
administrează în combinaţie cu protoxidul de azot. CMA-ul echivalent este scăzut cu aproximativ 50%
la adulţi şi aproximativ cu 25% la copii (vezi pct. 4.2, Menţinerea).
Medicamente blocante neuromusculare
Ca şi în cazul altor anestezice inhalatorii, sevofluranul influenţează atât intensitatea cât şi durata
blocării neuromusculare de către miorelaxante ne-depolarizante. Atunci când se utilizează pentru
suplimentarea anesteziei cu N
2O-alfentanil, sevofluranul potenţează blocul neuromuscular indus de
pancuronium, vecuronium sau atracurium. Ajustarea dozei pentru aceste miorelaxante atunci când se
utilizează concomitent cu sevofluranul este similară cu cea necesară atunci când se utilizează
isofluran. Nu a fost studiat efectul sevofluranului asupra succinilcolinei şi durata blocării depolarizării
neuromusculare.
La câteva minute după începerea administrării sevofluranului se observă reducerea dozei
medicamentelor blocante neuromusculare care poate avea ca rezultat întârzierea condiţiilor adecvate
pentru intubaţia endotraheală sau miorelaxare necorespunzătoare din cauza potenţării medicamentelor
blocante neuromusculare.
7
Printre medicamentele ne-depolarizante s-a studiat interacţiunea cu vecuronium, pancuronium şi
atracurium. În absenţa unor ghiduri specifice: (1) pentru intubaţia endotraheală, nu se scade doza
miorelaxantelor ne-depolarizante, şi (2) în timpul menţinerii anesteziei, doza miorelaxantelor ne-
depolarizante este probabil să fie scăzută în comparaţie cu cea din timpul anesteziei cu N
2O/opioide.
Administrarea de doze suplimentare de relaxante musculare trebuie ghidată în funcţie de răspunsul la
stimularea nervoasă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Într-un studiu despre utilizarea sevofluranului în ultimul trimestru de sarcină s-a observat că are efect
miorelaxant asupra uterului, ceea ce ar putea fi cauza unei sângerări uterine prelungite. Datele obţinute
despre administrarea în timpul naşterii se referă la un studiu mic care a inclus operaţii prin cezariană.
Datele provenite din utilizarea la femeile gravide sunt inexistente sau limitate.
Studiile la animale sunt insuficiente pentru evidenţierea efectelor toxice asupra funcţiei de
reproducere. Studiile despre reproducerea la şobolani şi iepuri după administrarea sevofluranului până
la concentraţii de 1 CMA (concentraţia minimă alveolară) nu au arătat efecte toxice asupra fătului.
Sevo-Anesteran nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu
utilizează măsuri contraceptive.
Travaliu şi naşterea
Într-un studiu clinic, s-a demonstrat siguranţa utilizării sevofluranului la mamă şi copil atunci când s-a
utilizat pentru anestezie în operaţie cezariană. Nu s-a demonstrat siguranţa utilizării sevofluranului în
timpul travaliului şi a naşterii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sevofluranul se excretă în laptele matern. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe
alăptarea, fie de a nu se administra Sevo-Anesteran, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri la doze de până la 1 CMA nu au arătat dovezi de
afectare a fertilităţii ca urmare a utilizării sevofluranului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sevo-Anesteran are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii trebuie avertizaţi că executarea activităţilor care necesită stare de vigilenţă mentală, cum ar fi
folosirea utilajelor periculoase, poate fi afectată o perioadă de timp după anestezia generală (vezi pct.
4.4).
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Ca toate anestezicele inhalatorii potente, Sevo-Anesteran poate determina deprimare cardio-
respiratorie dependentă de doză. Majoritatea evenimentelor adverse sunt de intensitate uşoară până la
moderată şi sunt tranzitorii. Greaţa şi vărsăturile sunt observate frecvent în perioada postoperatorie, cu
incidenţe similare celor observate în cazul utilizării altor anestezice inhalatorii. Aceste reacţii adverse
sunt consecinţe frecvente ale intervenţiei chirurgicale şi ale anesteziei generale care se pot datora
anestezicului inhalator, altor medicamente administrate intraoperator sau post-operator şi răspunsului
clinic al pacientului la intervenţia chirurgicală.
8
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost după cum urmează:
La adulţi: hipotensiune arterială, greaţă şi vărsături;
La vârstnici: bradicardie, hipotensiune arterială şi greaţă;
La copii: agitaţie, tuse, vărsături şi greaţă.
Rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar
Toate reacţiile adverse, cel puţin posibil în legătură cu sevofluranul, raportate în studii clinice şi în
experienţa de după punere pe piaţă sunt prezentate în tabelul următor, în funcţie de sistemele şi
organele afectate utilizând clasificarea MedDRA, precum şi de frecvenţă.
Sunt folosite următoarele grupe de frecvenţă:
- foarte frecvente (>1/10);
- frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000);
- foarte rare (<1/10000);
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă au fost raportate spontan de o populaţie la care nu se
cunoaşte rata expunerii. De aceea, nu se poate estima incidenţa corectă a evenimentelor adverse şi
frecvenţa este notată cu „frecvenţă necunoscută‟. În studiile clinice, la pacienţii care au utilizat
sevofluran, tipul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse au fost comparabile cu cele prezente la
grupul de referinţă.
Date privind reacţiile adverse raportate în studii clinice şi în perioada de după punerea pe piaţă
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse din studiile clinice cu sevofluran şi după punerea
pe piaţă
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar Frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică1
Reacţie anafilactoidă
Hipersensibilitate1
Tulburări psihice Foarte frecvente Agitaţie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolenţă
Ameţeli
Cefalee
Frecvenţă necunoscută Convulsii 2, 3
Distonie
Tulburări cardiace Foarte frecvente Bradicardie
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrioventricular complet
Frecvenţă necunoscută Stop cardiac
Prelungirea intervalului QT
asociată cu torsade ale
vârfurilor
Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterială
Frecvente Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Foarte frecvente Tuse
Frecvente Tulburări respiratorii
Laringospasm
Frecvenţă necunoscută Bronhospasm
Dispnee1
Wheezing1
Tulburări
gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Vărsături
Frecvente Sialoree
9
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse din studiile clinice cu sevofluran şi după punerea
pe piaţă
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hepatobiliare Frecvenţă necunoscută Hepatită1, 2
Insuficienţă hepatică1, 2
Necroză hepatică1, 2
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvenţă necunoscută Dermatită de contact1
Prurit
Erupţie cutanată tranzitorie
1
Edem al feţei1
Urticarie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente
Frisoane
Pirexie
Frecvenţă necunoscută Disconfort la nivelul zonei
precordiale şi peretelui toracic1
Hipertermie malignă1, 2
Investigaţii diagnostice Frecvente Glicemie anormală
Teste funcţionale hepatice
modificate
5
Modificare a leucocitelor
sanguine
Creşterea fluorurilor
1
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii
legate de procedurile utilizate Frecvente Hipotermie
1 Vezi pct. 4.8 - Descrierea reacţiilor adverse selectate. 2 Vezi pct. 4.4 3 Vezi pct. 4.8 - Copii. 4 După punerea pe piaţă, s-au raportat foarte rar cazuri de stop cardiac după utilizarea sevofluranului. 5 S-au raportat ocazional cazuri de modificări tranzitorii ale testelor funcţionale hepatice după
utilizarea sevofluranului şi a medicamentelor din aceeaşi clasă.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
În timpul şi după anestezia cu sevofluran poate să apară creşterea temporară a concentraţiilor
plasmatice ale fluorurilor anorganice. Concentraţiile fluorurilor anorganice ating valoarea maximă în
termen de două ore de la terminarea anesteziei cu sevofluran şi revin la concentraţiile pre-operatorii în
termen de 48 ore.
În studiile clinice, creşterea concentraţiilor fluorurilor nu a fost asociată cu tulburări ale funcţiei renale.
Există cazuri rare de hepatită post-operatorie. În plus, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri rare
de insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea anestezicelor volatile potente,
inclusiv a sevofluranului.
Totuşi, incidenţa reală şi relaţia de cauzalitate între aceste evenimente şi sevofluran nu este certă (vezi
pct. 4.4).
S-au raportat cazuri rare de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii,
dispnee, wheezing, senzaţie de disconfort toracic, umflare a feţei, sau reacţie anafilactică), în special în
asociere cu expunerea profesională pe termen lung la anestezicele inhalatorii, inclusiv la sevofluran.
La persoanele sensibile, anestezicele inhalatorii puternice pot declanşa o stare hipermetabolică a
muşchilor scheletici care determină un necesar mare de oxigen şi un sindrom clinic cunoscut sub
numele de hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu convulsii. Multe dintre acestea au apărut la copii începând
10
de la vârsta de 2 luni şi la adolescenţi, dintre care majoritatea nu au avut factori de risc predispozanţi.
Raţionamentul clinic ar trebui să fie exercitat atunci când se utilizează sevofluran la pacienţii care pot
avea factori de risc pentru convulsii (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În cazul producerii unui supradozaj, trebuie luate următoarele măsuri:
- întreruperea administrării medicamentului;
- menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii;
- începerea ventilaţiei asistate sau controlate cu administrarea de oxigen 100%;
- menţinerea unei hemodinamici adecvate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:
N01AB08
Modificările efectelor clinice ale sevofluranului urmează rapid celor ale concentraţiei acestuia din
amestecul inspirat.
Efecte cardiovasculare
Ca în cazul altor medicamente inhalatorii, sevofluranul deprimă funcţia cardio-vasculară într-o
manieră dependentă de doză. Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, creşterile concentraţiei
sevofluranului au determinat scăderea valorii medii a tensiunii arteriale, dar nu a determinat
modificarea frecvenţei cardiace. În acest studiu, sevofluranul nu a determinat modificarea
concentraţiei plasmatice a noradrenalinei.
Efecte neurologice
Nu s-au observat semne de convulsii în timpul programului de dezvoltare clinică pentru sevofluran.
La pacienţii cu presiune intracraniană (PIC) normală, sevofluranul a avut un efect minim asupra PIC şi
s-a păstrat capacitatea de răspuns la CO
2. Nu s-a studiat siguranţa administrării sevofluranului la
pacienţii cu PIC crescută.
La pacienţii cu risc de creştere a PIC, Sevo-Anesteran trebuie administrat cu precauţie în asociere cu
manevre de reducere a PIC cum ar fi hiperventilaţia.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Solubilitatea scăzută în sânge a sevofluranului determină concentraţii alveolare care cresc repede după
inducţie şi scad repede după întreruperea inhalării medicamentului.
La om, <5% din cantitatea absorbită de sevofluran este metabolizată.
Eliminarea pulmonară rapidă şi extensivă a sevofluranului reduce la minimum cantitatea de anestezic
disponibilă pentru metabolizare.
11
Sevofluranul este defluorinat pe calea enzimei 2E1 a citocromului P450 (CYP) rezultând sinteza de
hexafluoroizopropanol (HFIP) cu eliberarea de fluorură anorganică şi dioxid de carbon (sau a unui
fragment de carbon). HFIP este apoi conjugat rapid cu acid glucuronic şi excretat în urină.
Metabolizarea sevofluranului poate fi potenţată de către inductorii cunoscuţi ai CYP2E1 (de exemplu:
izoniazidă şi alcool etilic), dar nu este indusă de către barbiturice.
În timpul şi după anestezia cu sevofluran pot să apară creşteri tranzitorii ale concentraţiei plasmatice a
fluorurii anorganice. În general, concentraţiile fluorurii anorganice ating valorile maxime în decurs de
2 ore după terminarea anesteziei cu sevofluran şi revin la valorile preoperatorii în decurs de 48 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale au evidenţiat că este bine menţinută circulaţia hepatică şi renală în cazul
utilizării sevofluranului.
Sevofluranul determină diminuarea ratei de metabolizare cerebrală a oxigenului (RMCO
2) într-o
manieră analoagă celei observate în cazul utilizării izofluranului. S-a observat o reducere cu
aproximativ 50% a RMCO
2 în cazul unor concentraţii apropiate valorii de 2 CMA. Studiile efectuate
la animale au demonstrat că sevofluranul nu are un efect semnificativ asupra fluxului sanguin cerebral.
La animale, sevofluranul suprimă semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG) comparabil cu
dozele echipotente de izofluran. Nu există dovezi conform cărora utilizarea sevofluranului se asociază
cu activitate epileptiformă în cazul normocapniei sau hipocapniei. Spre deosebire de enfluran,
tentativele de provocare cu stimuli auditivi ritmici a activităţii EEG asemănătoare convulsiilor în cazul
hipocapniei nu au avut rezultat pozitiv.
Într-un număr de studii efectuate la şobolani, Compusul A a avut un efect nefrotoxic minim în cazul
concentraţiilor de 50-114 ppm timp de 3 ore. Efectul toxic a fost caracterizat prin necroza sporadică a
celulelor tubului contort proximal. Mecanismul acestui efect toxic renal la şobolani nu este cunoscut şi
nu s-a stabilit relevanţa acestuia la om. Valorile prag comparabile la om pentru nefrotoxicitatea
Compusului A sunt presupuse a fi 150-220 ppm. Concentraţiile Compusului A determinate în practica
clinică de rutină sunt, în medie, de 19 ppm la adulţi (maximum 32 ppm) în cazul utilizării calcei sodice
ca material absorbant al CO
2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu este cazul.
6.2 Incompatibilităţi
Sevofluranul este stabil atunci când este păstrat în condiţii de lumină ambientală normală. Nu are loc
degradarea decelabilă a sevofluranului în prezenţa acizilor puternici sau a căldurii. Sevofluranul nu
determină corodarea oţelului inoxidabil, bronzului, aluminiului, bronzului nichelat, bronzului cromat
sau a aliajului cupru-beriliu.
Degradarea chimică poate să apară după expunerea anestezicelor inhalatorii la absorbantele de CO
2 în
interiorul aparatelor de anestezie. Când se utilizează aşa cum este indicat, cu materiale absorbante noi,
degradarea sevofluranului este minimă, iar formarea ulterioară a compuşilor de degradare este
intensificată prin creşterea temperaturii materialelor absorbante, uscarea materialelor absorbante ale
CO
2 (mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu, de exemplu: Baralyme), creşterea concentraţiei
sevofluranului şi diminuarea fluxului de gaz proaspăt. Sevofluran poate suferi degradare alcalină pe
două căi. Prima rezultă prin pierderea acidului fluorhidric cu formarea pentafluoroizopropanil-
fluorometil eterului (PIFE sau mai cunoscut sub denumirea de Compus A). A doua cale de degradare a
12
sevofluranului necesită doar prezenţa materialelor absorbante ale CO2 şi duce la disocierea
sevofluranului în hexafluoroizopropanol (HFIP) şi formaldehidă. HFIP este un compus inactiv, lipsit
de efect genotoxic, glucuronidat rapid şi apoi excretat şi are o toxicitate comparabilă cu cea a
sevofluranului. Formaldehida este prezentă în timpul proceselor metabolice normale. După expunerea
la un material absorbant foarte uscat, formaldehida se poate degrada ulterior rezultând metanol şi
format. Formatul poate contribui la sinteza monoxidului de carbon în prezenţa temperaturii crescute.
Metanolul poate reacţiona cu Compusul A determinând apariţia Compusului B prin adiţia grupării
metoxi. Compusul B poate suferi eliminări ulterioare a HF rezultând compuşii C, D şi E. In prezenţa
materialelor absorbante foarte uscate, mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu:
Baralyme) poate să apară formarea de formaldehidă, metanol, monoxid de carbon, Compus A şi,
poate, a unor compuşi de degradare ai acestuia, Compuşii C, D şi E.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună tip III, conţinând 100 ml (151,7 g) lichid pentru vapori de inhalat,
prevăzut cu capac din rășină fenolică cu filet și con din PEJD transparent (peliculă) și adaptor (inel)
pentru vaporizator.
Cutie cu un flacon din sticlă brună tip III, conţinând 250 ml (379,25 g) lichid pentru vapori de inhalat,
prevăzut cu capac din rășină fenolică cu filet și con din PEJD transparent (peliculă) și adaptor (inel)
pentru vaporizator.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Sevofluranul trebuie administrat prin intermediul unui vaporizator special calibrat pentru sevofluran,
folosind un sistem de administrare special conceput pentru vaporizatori cu sevofluran sau alt sistem
specific cu vaporizator pentru sevofluran.
Nu trebuie permisă uscarea absorbantelor de CO
2 în timpul administrării anestezicelor inhalatorii.
S-a raportat că unele anestezice halogenate interacţionează cu absorbantele uscate de CO
2 formând
monoxid de carbon. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum riscul de formare a monoxidului de
carbon în circuitele închise de respiraţie şi posibilitatea de creştere a concentraţiilor de
carboxihemoglobină, nu trebuie permisă uscarea materialelor absorbante ale CO
2. Au existat cazuri
rare de producere excesivă de căldură, fum şi foc în aparatele de anestezie atunci când s-a utilizat
sevofluran în asociere cu absorbante uscate de CO
2. Dacă se suspectează că materialul absorbant al
CO
2 este uscat, acesta trebuie înlocuit.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor nr.1 A, Otopeni, 075100, jud. Ilfov
România
13
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9096/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sevo-Anesteran lichid pentru vapori de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sevofluran 100%
Medicamentul conţine numai substanţa activă, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru vapori de inhalat.
Lichid limpede, incolor, volatil.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale necesară intervenţiilor chirurgicale efectuate
în spital la pacienţi adulţi şi copii de toate vârstele, inclusiv nou-născuţi la termen (vezi pct. 4.2 pentru
detalii referitoare la vârstă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Premedicaţia trebuie să fie selectată în funcţie de necesităţile pacientului şi la latitudinea medicului
anestezist.
Anestezie chirurgicală
Este obligatoriu să se cunoască concentraţia sevofluranului furnizat în timpul anesteziei. Acest lucru se
poate realiza prin utilizarea unui vaporizator special pentru sevofluran, calibrat adecvat. Valorile CMA
(concentraţia minimă alveolară) pentru sevofluran scad odată cu înaintarea în vârstă şi după adăugarea
protoxidului de azot. Dozajul trebuie individualizat şi aplicat în funcţie de vârsta pacientului şi
crescută doza până la efectul dorit, în funcţie de vârsta pacientului şi starea medicală. Tabelul 1 indică
valorile CMA medii pentru diferite grupe de vârstă.
Tabel 1: Valorile CMA (concentraţia minimă alveolară) pentru adulţi şi copii în funcţie de vârstă
Tabel 1
Valorile CMA (concentraţia minimă alveolară) pentru adulţi şi copii în funcţie de vârstă
Vârsta pacientului Sevofluran în oxigen Sevofluran în
N
2O 65%/O2 35%
0 - 1 lună* 3,3% 2,0%**
2
1 - < 6 luni 3,0%
6 luni - < 3 ani 2,8%
3 - 12 ani 2,5%
25 ani 2,6% 1,4%
40 ani 2,1% 1,1%
60 ani 1,7% 0,9%
80 ani 1,4% 0,7%
* Date pentru nou-născuţi la termen. Valorile CMA pentru copiii născuţi prematur nu sunt stabilite.
** La copii cu vârsta între 1 şi 3 ani s-a utilizat N
2O 60%/O2 40%.
Inducţia anesteziei
Doza trebuie individualizată şi adaptată în funcţie de vârsta pacientului şi starea sa clinică pentru
obţinerea efectului dorit. Inducţia anesteziei se poate realiza fie numai cu sevofluran, fie se poate
folosi orice tip de starter intravenos disponibil.
Inducţia cu sevofluran se poate obţine folosind numai sevofluran cu oxigen sau sevofluran cu un
amestec de oxigen (O
2) cu protoxid de azot (N2O). La adulţi, pentru inducţia anesteziei, concentraţii
inspiratorii de sevofluran de până la 5%, determină, de obicei, anestezie chirurgicală în mai puţin de 2
minute.
La copii, concentraţii respiratorii de sevofluran de 7% induc anestezia în mai puţin de 2 minute.
Alternativ, pentru inducţia anesteziei la pacienţii cărora nu li s-a administrat premedicaţie se pot folosi
concentraţii inspiratorii de sevofluran de până la maxim 8%.
Menţinerea anesteziei
Nivelurile chirurgicale ale anesteziei pot fi susţinute prin administrarea sevofluranului în concentraţii
de 0,5-3% cu O
2 cu sau fără utilizarea concomitentă a protoxidului de azot.
Trezirea din anestezie
După anestezie cu sevofluran, durata trezirii din anestezie este de obicei, scurtă. De aceea, pacienţii
pot necesita administrarea precoce post-operatorie a analgezicelor.
Similar altor medicamente de anestezie inhalatorii halogenate, folosirea repetată într-un interval scurt
de timp trebuie făcută cu atenţie.
Vârstnici
CMA scade cu cât vârsta este mai înaintată. Concentraţia medie de sevofluran necesară pentru a atinge
CMA la un pacient de 80 de ani este de aproximativ 50% din cea necesară unui pacient de 20 de ani.
Copii şi adolescenţi
Consultaţi Tabelul 1 pentru valorile CMA la copii în funcţie de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran
sau la alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de disfuncţie hepatică, febră sau leucocitoză
de cauză nedeterminată după anestezia cu unul dintre aceste medicamente).
Sevofluranul nu trebuie să se utilizeze la pacienţii cu antecedente ereditare cunoscute sau suspectate de
hipertermie malignă.
Sevofluran este contraindicat la pacienţii la care anestezia generală este contraindicată.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sevofluranul poate provoca deprimarea funcţiei respiratorii, care se poate accentua din cauza
premedicației cu narcotice sau cu alte medicamente care provoacă deprimarea funcţiei respiratorii.
Respirația trebuie să fie supravegheată și, dacă este necesar, asistată.
Sevofluranul trebuie administrat doar de către personalul cu experienţă în administrarea anestezicelor
generale. Se va administra numai în condiţii de securitate maximă, cu posibilităţi de menţinere a
permeabilităţii căilor respiratorii superioare, de ventilaţie mecanică, în prezenţa unei surse de oxigen,
3
cu posibilitatea de resuscitare circulatorie imediată.
Trebuie să se cunoască cu acurateţe concentraţia sevofluranului care se administrează prin vaporizator
în timpul anesteziei. Deoarece anestezicele volatile diferă din punct de vedere al proprietăţilor fizice,
trebuie să se utilizeze numai vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran. Administrarea
anesteziei generale trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului la anestezie.
Odată cu aprofundarea anesteziei se produce hipotensiune arterială şi deprimarea funcţiei respiratorii.
În timpul perioadei de menţinere a anesteziei, creşterea concentraţiei sevofluranului determină scăderi
dependente de doză ale tensiunii arteriale. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi legată de
profunzimea anesteziei şi, în astfel de cazuri, poate fi corectată prin scăderea concentraţiei
sevofluranului din amestecul inspirat. Este necesară atenţie deosebită la stabilirea dozei la pacienţii cu
hipovolemie, hipotensiune arterială sau compromişi din punct de vedere hemodinamic, de exemplu, ca
urmare a utilizării concomitente a altor medicamente.
Trezirea din anestezia generală trebuie urmărită cu atenţie înainte ca pacienţii să fie transferaţi din
secţia de terapie intensivă. Deşi revenirea stării de conştienţă după anestezia cu sevofluran, în general,
are loc după câteva minute, impactul asupra funcţiei intelectuale la două sau trei zile după anestezie nu
a fost studiat.
Ca şi în cazul altor anestezice, modificări mici de comportament pot să persiste câteva zile după
administrarea anesteziei (vezi pct. 4.7).
Înlocuirea produselor absorbante uscate de CO
2:
S-au raportat cazuri rare de căldură excesivă, producere de fum şi/sau aprindere spontană în aparatele
de anestezie, în timpul utilizării sevofluranului în legătură cu utilizarea absorbantelor de CO
2 uscate,
mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu. O creştere neobişnuită, întârziată sau o scădere
neaşteptată a concentraţiei sevofluranului din amestecul inspirat comparativ cu calibrarea
vaporizatorului poate fi asociată cu încălzirea excesivă a recipientului în care se află absorbantul de
CO
2.
O reacţie exotermă, accentuarea degradării sevofluranului şi producerea compuşilor de degradare pot
să apară atunci când absorbantul de CO
2 se usucă, aşa cum se întâmplă după o perioadă prelungită de
circulaţie a gazului uscat prin recipientele în care se află respectivele materiale. Compuşii de degradare
ai sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon şi Compuşii A, B, C şi D) au fost
observaţi în circuitul respirator al unui aparat experimental de anestezie în care s-au utilizat absorbanţi
de CO
2 uscaţi şi concentraţii maxime de sevofluran (8%) pe durata unor perioade îndelungate de timp
(> 2 ore). Concentraţiile de formaldehidă observate la nivelul circuitului respirator de anestezie
(utilizând materiale absorbante cu hidroxid de sodiu) au fost în concordanţă cu concentraţiile
plasmatice cunoscute că determină iritaţie respiratorie uşoară. Relevanţa clinică a compuşilor de
degradare observaţi în aceste condiţii experimentale extreme nu este cunoscută.
Când medicul suspectează că materialul absorbant al CO
2 poate fi uscat, trebuie să-l înlocuiască,
anterior folosirii anestezicelor volatile (precum sevofluran). Indicatorul de culoare al majorităţii
absorbantelor de CO
2 nu se modifică neapărat ca rezultat al uscării. De aceea, lipsa unei modificări
semnificative a culorii nu trebuie considerată ca o garanţie a hidratării adecvate. Materialele
absorbante ale CO
2 trebuie înlocuite în mod curent indiferent de starea indicatorului de culoare.
Pacienţi cu boli coronare
Similar tuturor anestezicelor, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru a evita
apariţia ischemiei miocardice la pacienţii cu boală arterială coronariană.
Pacienţi supuşi intervenţiilor obstetrice
O atenţie deosebită trebuie acordată în cazul utilizării sevofluranului în timpul anesteziei în obstetrică,
din cauza efectului relaxant asupra uterului care poate duce la creşterea riscului de producere a unei
hemoragii uterine (vezi pct. 4.6).
4
Hipertermie malignă
La persoanele susceptibile, anestezicele inhalatorii halogenate pot declanşa o stare hipermetabolică la
nivelul muşchilor scheletici care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia
sindromului clinic denumit hipertermie malignă. Acest sindrom se caracterizează prin hipertermie,
hipercapnie şi poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie, şi/sau
instabilitate hemodinamică.
Unele dintre aceste simptome nespecifice pot de asemenea să apară în timpul anesteziei superficiale,
hipoxiei acute, hipercapniei şi hipovolemiei.
În studiile clinice, s-a raportat un caz de hipertermie malignă. În plus faţă de acesta, după punerea pe
piaţă sau raportat cazuri de hipertermie malignă. Unele dintre aceste cazuri au fost fatale.
Tratamentul presupune întreruperea obligatorie a administrării substanţei declanşatoare (de exemplu
sevofluran), administrarea intravenoasă a dantrolenului sodic (pentru informaţii suplimentare privind
tratamentul pacientului, consultaţi informaţiile privind prescrierea pentru dantrolen sodic cu
administrare intravenoasă) şi iniţierea terapiei de susţinere. Acest tratament include eforturi energice
pentru revenirea temperaturii corpului la normal, susţinerea respiraţiei şi circulaţiei conform
recomandărilor şi managementul dezechilibrului electrolitic-lichidian-acido-bazic.
Mai târziu, poate să apară insuficienţa renală. De aceea trebuie monitorizată diureza şi susţinută la
nevoie.
Hiperpotasemie postoperatorie
În perioada postoperatorie, utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată rar cu creşterea
concentraţiilor plasmatice ale potasiului care au ca rezultat aritmii cardiace şi deces la copii. Pacienţii
cu afecţiuni neuromusculare latente precum şi active, în special cei cu distrofie musculară Duchenne
se pare că sunt cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de suxametonium s-a întâlnit în multe
dintre aceste cazuri. Aceşti pacienţi au prezentat concentraţii plasmatice crescute de creatinkinază şi în
unele cazuri mioglobinurie. Cu toate că prezentarea clinică este similară hipertermiei maligne, niciunul
dintre aceşti pacienţi nu a prezentat semne şi simptome de rigiditate musculară sau stare
hipermetabolică. Se recomandă tratament prompt şi intensiv al hiperkaliemiei şi al aritmiilor cardiace
rezistente, precum şi evaluarea ulterioară pentru boala neuromusculară latentă.
S-au raportat cazuri izolate de prelungire a intervalului QT, foarte rar asociat cu torsada vârfurilor (în
cazuri excepţionale, letal). Este necesară precauţie atunci când sevofluran se administrează la pacienţi
susceptibili.
S-au raportat cazuri izolate de aritmie ventriculară la copii cu boală Pompe.
Pacienţi cu tulburări mitocondriale
La pacienţii cu tulburări mitocondriale, la administrarea anesteziei generale, inclusiv a sevofluranului,
este necesară precauţie.
Pacienţi cu boală hepatică
Din experienţa de după punerea pe piaţă, post-operator, s-au raportat cazuri foarte rare de disfuncţii
hepatice sau hepatită cu sau fără icter.
Atunci când se decide ca sevofluran să se administreze la pacienţii cunoscuţi cu afecţiuni hepatice
(inclusiv hepatită virală) (vezi pct. 4.3 şi 4.8) sau care utilizează medicamente care produc disfuncţii
hepatice, este necesară o atenţie deosebită.
Pacienţii care sunt expuşi repetat la hidrocarburi halogenate, inclusiv la sevofluran, în perioade relativ
scurte de timp, pot să aibă risc crescut de afecţiuni hepatice.
Insuficienţă renală
Datorită numărului mic de pacienţi cu insuficienţă renală (valoarea iniţială a creatininemiei mai mare
de 1,5 mg/dl) studiaţi, nu s-a stabilit pe deplin profilul de siguranţă a administrării sevofluranului la
5
acest grup de pacienţi. De aceea, sevofluranul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Neurochirurgie
La pacienţii cu risc crescut de hipertensiune intracraniană (HIC), sevofluranul trebuie administrat cu
prudenţă coroborat cu manevre de reducere a HIC, cum este hiperventilaţia.
Convulsii
Rareori s-au raportat convulsii asociate utilizării sevofluranului.
Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu convulsiile apărute la copii şi la adolescenţi, precum şi la
adulţi cu sau fără factori de risc predispozanţi. La pacienţii cu factori de risc pentru convulsii este
necesară o atenţie deosebită atunci când se ia o decizie clinică înainte de utilizarea sevofluranului.
Profunzimea anesteziei la copii trebuie să fie limitată. EEG poate să permită optimizarea dozei de
sevofluran şi ajută la evitarea dezvoltării activităţii convulsivante la pacienţii cu predispoziţie pentru
convulsii (vezi pct. 4.4, Copii şi adolescenţi).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu apariţia convulsiilor. Multe dintre cazuri s-au întâlnit la
copii, începând de la 2 luni şi la adolescenţi, majoritatea dintre aceştia neavând factori de risc
predispozanţi pentru convulsii. La pacienţii cu factori de risc pentru convulsii este necesară o atenţie
deosebită atunci când se ia o decizie clinică înainte de utilizarea sevofluranului (vezi pct. 4.4
Convulsii).
La copii s-au mai observat mişcări distonice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a demonstrat că sevofluranul este sigur şi eficient atunci când se utilizează concomitent cu o mare
varietate de medicamente frecvent utilizate în intervenţiile chirurgicale precum medicamente cu
acţiune la nivelul sistemului nervos central, medicamente pentru sistemul nervos autonom, relaxante
ale musculaturii scheletice, antibiotice inclusiv aminoglicozide, hormoni şi substituenţi sintetici ai
acestora, derivate de sânge şi medicamente cu acţiune la nivelul sistemului cardiovascular, inclusiv
epinefrină.
Din cauza riscului potenţial de aritmie ventriculară, medicamentele beta-simpatomimetice aşa cum
este izoprenalina şi medicamentele alfa- şi beta-simpatomimetice aşa cum sunt adrenalina şi
noradrenalina trebuie să se utilizeze cu precauţie în timpul anesteziei cu sevofluran.
Inhibitori neselectivi MAO: risc de apariţie a crizelor în timpul operaţiei. Este, în general, recomandat
ca tratamentul trebuie să fie întrerupt cu 2 săptămâni înainte de operaţie.
Sevofluran poate duce la hipotensiune arterială severă la pacienții trataţi cu antagonişti ai calciului, în
special derivatele de dihidropiridină.
Din cauza riscului efectului inotrop negativ cumulativ, este necesară prudenţă atunci când antagoniştii
de calciu sunt utilizaţi concomitent cu anestezicele inhalatorii.
Utilizarea concomitentă de succinilcolină cu anestezice inhalatorii a fost asociată rar cu creşteri ale
potasemiei care au ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la copii în timpul perioadei post operatorie.
Epinefrină/Adrenalină
Sevofluranul este similar izofluranului în ceea ce priveşte sensibilizarea miocardului la efectul
proaritmogen al adrenalinei administrată exogen.
Simpatomimetice cu acţiune indirectă
În cazul utilizării concomitente a sevofluranului cu medicamente cu acţiune simpatomimetică indirectă
(amfetamină, efedrină) există riscul unui puseu hipertensiv. Se recomandă întreruperea tratamentului
6
cu câteva zile înainte de operaţie.
Beta blocante
Sevofluranul poate să crească efectele inotrop, cronotrop şi dromotrop negative ale beta blocantelor
(blocând mecanismele cardiovasculare compensatorii).
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la
întreruperea administrării beta-blocantelor şi că nu trebuie să întrerupă brusc luarea medicamentelor.
Anestezistul trebuie să fie informat cu privire la terapia cu beta-blocante.
Verapamil
Atunci când verapamil şi sevofluran s-au administrat concomitent, s-a observat tulburarea conducerii
atrioventriculare.
Inductori ai CYP2E1
Medicamentele care cresc activitatea izoenzimei CYP2E1 a citocromului P450, cum sunt izoniazida şi
alcoolul etilic, pot să crească metabolizarea sevofluranului şi conduc la creşterea semnificativă a
concentraţiilor fluorului în plasmă. Utilizarea concomitentă a sevofluranului şi a izoniazidei poate
potenţa efectele toxice hepatice ale izoniazidei.
Sunătoare
La pacienţii care utilizează timp îndelungat preparate cu sunătoare s-au raportat hipotensiune arterială
severă şi întârziere în trezirea din anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.
Barbiturice
Administrarea sevofluranului este compatibilă cu barbituricele utilizate frecvent în practica
chirurgicală.
Benzodiazepine şi opioide
Benzodiazepinele şi opioidele scad CMA a sevofluranului ca şi celelalte anestezice inhalatorii.
Administrarea sevofluranului este compatibilă cu benzodiazepinele şi opioidele frecvent utilizate în
practica chirurgicală.
Opioidele cum sunt alfentanil şi sufentanil, atunci când sunt administrate concomitent cu sevofluran,
pot să ducă la scădere sinergică a frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale şi a frecvenţei respiratorii.
Anestezice cu administrare intravenoasă
Sunt necesare concentraţii mai mici de sevofluran după utilizarea anestezicelor cu administrare
intravenoasă, de exemplu propofol.
Protoxidul de azot
Ca şi în cazul altor anestezice halogenate volatile, CMA a sevofluranului scade atunci când se
administrează în combinaţie cu protoxidul de azot. CMA-ul echivalent este scăzut cu aproximativ 50%
la adulţi şi aproximativ cu 25% la copii (vezi pct. 4.2, Menţinerea).
Medicamente blocante neuromusculare
Ca şi în cazul altor anestezice inhalatorii, sevofluranul influenţează atât intensitatea cât şi durata
blocării neuromusculare de către miorelaxante ne-depolarizante. Atunci când se utilizează pentru
suplimentarea anesteziei cu N
2O-alfentanil, sevofluranul potenţează blocul neuromuscular indus de
pancuronium, vecuronium sau atracurium. Ajustarea dozei pentru aceste miorelaxante atunci când se
utilizează concomitent cu sevofluranul este similară cu cea necesară atunci când se utilizează
isofluran. Nu a fost studiat efectul sevofluranului asupra succinilcolinei şi durata blocării depolarizării
neuromusculare.
La câteva minute după începerea administrării sevofluranului se observă reducerea dozei
medicamentelor blocante neuromusculare care poate avea ca rezultat întârzierea condiţiilor adecvate
pentru intubaţia endotraheală sau miorelaxare necorespunzătoare din cauza potenţării medicamentelor
blocante neuromusculare.
7
Printre medicamentele ne-depolarizante s-a studiat interacţiunea cu vecuronium, pancuronium şi
atracurium. În absenţa unor ghiduri specifice: (1) pentru intubaţia endotraheală, nu se scade doza
miorelaxantelor ne-depolarizante, şi (2) în timpul menţinerii anesteziei, doza miorelaxantelor ne-
depolarizante este probabil să fie scăzută în comparaţie cu cea din timpul anesteziei cu N
2O/opioide.
Administrarea de doze suplimentare de relaxante musculare trebuie ghidată în funcţie de răspunsul la
stimularea nervoasă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Într-un studiu despre utilizarea sevofluranului în ultimul trimestru de sarcină s-a observat că are efect
miorelaxant asupra uterului, ceea ce ar putea fi cauza unei sângerări uterine prelungite. Datele obţinute
despre administrarea în timpul naşterii se referă la un studiu mic care a inclus operaţii prin cezariană.
Datele provenite din utilizarea la femeile gravide sunt inexistente sau limitate.
Studiile la animale sunt insuficiente pentru evidenţierea efectelor toxice asupra funcţiei de
reproducere. Studiile despre reproducerea la şobolani şi iepuri după administrarea sevofluranului până
la concentraţii de 1 CMA (concentraţia minimă alveolară) nu au arătat efecte toxice asupra fătului.
Sevo-Anesteran nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu
utilizează măsuri contraceptive.
Travaliu şi naşterea
Într-un studiu clinic, s-a demonstrat siguranţa utilizării sevofluranului la mamă şi copil atunci când s-a
utilizat pentru anestezie în operaţie cezariană. Nu s-a demonstrat siguranţa utilizării sevofluranului în
timpul travaliului şi a naşterii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă sevofluranul se excretă în laptele matern. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe
alăptarea, fie de a nu se administra Sevo-Anesteran, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri la doze de până la 1 CMA nu au arătat dovezi de
afectare a fertilităţii ca urmare a utilizării sevofluranului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sevo-Anesteran are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii trebuie avertizaţi că executarea activităţilor care necesită stare de vigilenţă mentală, cum ar fi
folosirea utilajelor periculoase, poate fi afectată o perioadă de timp după anestezia generală (vezi pct.
4.4).
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Ca toate anestezicele inhalatorii potente, Sevo-Anesteran poate determina deprimare cardio-
respiratorie dependentă de doză. Majoritatea evenimentelor adverse sunt de intensitate uşoară până la
moderată şi sunt tranzitorii. Greaţa şi vărsăturile sunt observate frecvent în perioada postoperatorie, cu
incidenţe similare celor observate în cazul utilizării altor anestezice inhalatorii. Aceste reacţii adverse
sunt consecinţe frecvente ale intervenţiei chirurgicale şi ale anesteziei generale care se pot datora
anestezicului inhalator, altor medicamente administrate intraoperator sau post-operator şi răspunsului
clinic al pacientului la intervenţia chirurgicală.
8
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost după cum urmează:
La adulţi: hipotensiune arterială, greaţă şi vărsături;
La vârstnici: bradicardie, hipotensiune arterială şi greaţă;
La copii: agitaţie, tuse, vărsături şi greaţă.
Rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar
Toate reacţiile adverse, cel puţin posibil în legătură cu sevofluranul, raportate în studii clinice şi în
experienţa de după punere pe piaţă sunt prezentate în tabelul următor, în funcţie de sistemele şi
organele afectate utilizând clasificarea MedDRA, precum şi de frecvenţă.
Sunt folosite următoarele grupe de frecvenţă:
- foarte frecvente (>1/10);
- frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000);
- foarte rare (<1/10000);
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă au fost raportate spontan de o populaţie la care nu se
cunoaşte rata expunerii. De aceea, nu se poate estima incidenţa corectă a evenimentelor adverse şi
frecvenţa este notată cu „frecvenţă necunoscută‟. În studiile clinice, la pacienţii care au utilizat
sevofluran, tipul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse au fost comparabile cu cele prezente la
grupul de referinţă.
Date privind reacţiile adverse raportate în studii clinice şi în perioada de după punerea pe piaţă
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse din studiile clinice cu sevofluran şi după punerea
pe piaţă
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar Frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică1
Reacţie anafilactoidă
Hipersensibilitate1
Tulburări psihice Foarte frecvente Agitaţie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolenţă
Ameţeli
Cefalee
Frecvenţă necunoscută Convulsii 2, 3
Distonie
Tulburări cardiace Foarte frecvente Bradicardie
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrioventricular complet
Frecvenţă necunoscută Stop cardiac
Prelungirea intervalului QT
asociată cu torsade ale
vârfurilor
Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterială
Frecvente Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Foarte frecvente Tuse
Frecvente Tulburări respiratorii
Laringospasm
Frecvenţă necunoscută Bronhospasm
Dispnee1
Wheezing1
Tulburări
gastro-intestinale Foarte frecvente Greaţă
Vărsături
Frecvente Sialoree
9
Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse din studiile clinice cu sevofluran şi după punerea
pe piaţă
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hepatobiliare Frecvenţă necunoscută Hepatită1, 2
Insuficienţă hepatică1, 2
Necroză hepatică1, 2
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvenţă necunoscută Dermatită de contact1
Prurit
Erupţie cutanată tranzitorie
1
Edem al feţei1
Urticarie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente
Frisoane
Pirexie
Frecvenţă necunoscută Disconfort la nivelul zonei
precordiale şi peretelui toracic1
Hipertermie malignă1, 2
Investigaţii diagnostice Frecvente Glicemie anormală
Teste funcţionale hepatice
modificate
5
Modificare a leucocitelor
sanguine
Creşterea fluorurilor
1
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii
legate de procedurile utilizate Frecvente Hipotermie
1 Vezi pct. 4.8 - Descrierea reacţiilor adverse selectate. 2 Vezi pct. 4.4 3 Vezi pct. 4.8 - Copii. 4 După punerea pe piaţă, s-au raportat foarte rar cazuri de stop cardiac după utilizarea sevofluranului. 5 S-au raportat ocazional cazuri de modificări tranzitorii ale testelor funcţionale hepatice după
utilizarea sevofluranului şi a medicamentelor din aceeaşi clasă.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
În timpul şi după anestezia cu sevofluran poate să apară creşterea temporară a concentraţiilor
plasmatice ale fluorurilor anorganice. Concentraţiile fluorurilor anorganice ating valoarea maximă în
termen de două ore de la terminarea anesteziei cu sevofluran şi revin la concentraţiile pre-operatorii în
termen de 48 ore.
În studiile clinice, creşterea concentraţiilor fluorurilor nu a fost asociată cu tulburări ale funcţiei renale.
Există cazuri rare de hepatită post-operatorie. În plus, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri rare
de insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea anestezicelor volatile potente,
inclusiv a sevofluranului.
Totuşi, incidenţa reală şi relaţia de cauzalitate între aceste evenimente şi sevofluran nu este certă (vezi
pct. 4.4).
S-au raportat cazuri rare de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii,
dispnee, wheezing, senzaţie de disconfort toracic, umflare a feţei, sau reacţie anafilactică), în special în
asociere cu expunerea profesională pe termen lung la anestezicele inhalatorii, inclusiv la sevofluran.
La persoanele sensibile, anestezicele inhalatorii puternice pot declanşa o stare hipermetabolică a
muşchilor scheletici care determină un necesar mare de oxigen şi un sindrom clinic cunoscut sub
numele de hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Utilizarea sevofluranului a fost asociată cu convulsii. Multe dintre acestea au apărut la copii începând
10
de la vârsta de 2 luni şi la adolescenţi, dintre care majoritatea nu au avut factori de risc predispozanţi.
Raţionamentul clinic ar trebui să fie exercitat atunci când se utilizează sevofluran la pacienţii care pot
avea factori de risc pentru convulsii (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În cazul producerii unui supradozaj, trebuie luate următoarele măsuri:
- întreruperea administrării medicamentului;
- menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii;
- începerea ventilaţiei asistate sau controlate cu administrarea de oxigen 100%;
- menţinerea unei hemodinamici adecvate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:
N01AB08
Modificările efectelor clinice ale sevofluranului urmează rapid celor ale concentraţiei acestuia din
amestecul inspirat.
Efecte cardiovasculare
Ca în cazul altor medicamente inhalatorii, sevofluranul deprimă funcţia cardio-vasculară într-o
manieră dependentă de doză. Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, creşterile concentraţiei
sevofluranului au determinat scăderea valorii medii a tensiunii arteriale, dar nu a determinat
modificarea frecvenţei cardiace. În acest studiu, sevofluranul nu a determinat modificarea
concentraţiei plasmatice a noradrenalinei.
Efecte neurologice
Nu s-au observat semne de convulsii în timpul programului de dezvoltare clinică pentru sevofluran.
La pacienţii cu presiune intracraniană (PIC) normală, sevofluranul a avut un efect minim asupra PIC şi
s-a păstrat capacitatea de răspuns la CO
2. Nu s-a studiat siguranţa administrării sevofluranului la
pacienţii cu PIC crescută.
La pacienţii cu risc de creştere a PIC, Sevo-Anesteran trebuie administrat cu precauţie în asociere cu
manevre de reducere a PIC cum ar fi hiperventilaţia.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Solubilitatea scăzută în sânge a sevofluranului determină concentraţii alveolare care cresc repede după
inducţie şi scad repede după întreruperea inhalării medicamentului.
La om, <5% din cantitatea absorbită de sevofluran este metabolizată.
Eliminarea pulmonară rapidă şi extensivă a sevofluranului reduce la minimum cantitatea de anestezic
disponibilă pentru metabolizare.
11
Sevofluranul este defluorinat pe calea enzimei 2E1 a citocromului P450 (CYP) rezultând sinteza de
hexafluoroizopropanol (HFIP) cu eliberarea de fluorură anorganică şi dioxid de carbon (sau a unui
fragment de carbon). HFIP este apoi conjugat rapid cu acid glucuronic şi excretat în urină.
Metabolizarea sevofluranului poate fi potenţată de către inductorii cunoscuţi ai CYP2E1 (de exemplu:
izoniazidă şi alcool etilic), dar nu este indusă de către barbiturice.
În timpul şi după anestezia cu sevofluran pot să apară creşteri tranzitorii ale concentraţiei plasmatice a
fluorurii anorganice. În general, concentraţiile fluorurii anorganice ating valorile maxime în decurs de
2 ore după terminarea anesteziei cu sevofluran şi revin la valorile preoperatorii în decurs de 48 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale au evidenţiat că este bine menţinută circulaţia hepatică şi renală în cazul
utilizării sevofluranului.
Sevofluranul determină diminuarea ratei de metabolizare cerebrală a oxigenului (RMCO
2) într-o
manieră analoagă celei observate în cazul utilizării izofluranului. S-a observat o reducere cu
aproximativ 50% a RMCO
2 în cazul unor concentraţii apropiate valorii de 2 CMA. Studiile efectuate
la animale au demonstrat că sevofluranul nu are un efect semnificativ asupra fluxului sanguin cerebral.
La animale, sevofluranul suprimă semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG) comparabil cu
dozele echipotente de izofluran. Nu există dovezi conform cărora utilizarea sevofluranului se asociază
cu activitate epileptiformă în cazul normocapniei sau hipocapniei. Spre deosebire de enfluran,
tentativele de provocare cu stimuli auditivi ritmici a activităţii EEG asemănătoare convulsiilor în cazul
hipocapniei nu au avut rezultat pozitiv.
Într-un număr de studii efectuate la şobolani, Compusul A a avut un efect nefrotoxic minim în cazul
concentraţiilor de 50-114 ppm timp de 3 ore. Efectul toxic a fost caracterizat prin necroza sporadică a
celulelor tubului contort proximal. Mecanismul acestui efect toxic renal la şobolani nu este cunoscut şi
nu s-a stabilit relevanţa acestuia la om. Valorile prag comparabile la om pentru nefrotoxicitatea
Compusului A sunt presupuse a fi 150-220 ppm. Concentraţiile Compusului A determinate în practica
clinică de rutină sunt, în medie, de 19 ppm la adulţi (maximum 32 ppm) în cazul utilizării calcei sodice
ca material absorbant al CO
2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu este cazul.
6.2 Incompatibilităţi
Sevofluranul este stabil atunci când este păstrat în condiţii de lumină ambientală normală. Nu are loc
degradarea decelabilă a sevofluranului în prezenţa acizilor puternici sau a căldurii. Sevofluranul nu
determină corodarea oţelului inoxidabil, bronzului, aluminiului, bronzului nichelat, bronzului cromat
sau a aliajului cupru-beriliu.
Degradarea chimică poate să apară după expunerea anestezicelor inhalatorii la absorbantele de CO
2 în
interiorul aparatelor de anestezie. Când se utilizează aşa cum este indicat, cu materiale absorbante noi,
degradarea sevofluranului este minimă, iar formarea ulterioară a compuşilor de degradare este
intensificată prin creşterea temperaturii materialelor absorbante, uscarea materialelor absorbante ale
CO
2 (mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu, de exemplu: Baralyme), creşterea concentraţiei
sevofluranului şi diminuarea fluxului de gaz proaspăt. Sevofluran poate suferi degradare alcalină pe
două căi. Prima rezultă prin pierderea acidului fluorhidric cu formarea pentafluoroizopropanil-
fluorometil eterului (PIFE sau mai cunoscut sub denumirea de Compus A). A doua cale de degradare a
12
sevofluranului necesită doar prezenţa materialelor absorbante ale CO2 şi duce la disocierea
sevofluranului în hexafluoroizopropanol (HFIP) şi formaldehidă. HFIP este un compus inactiv, lipsit
de efect genotoxic, glucuronidat rapid şi apoi excretat şi are o toxicitate comparabilă cu cea a
sevofluranului. Formaldehida este prezentă în timpul proceselor metabolice normale. După expunerea
la un material absorbant foarte uscat, formaldehida se poate degrada ulterior rezultând metanol şi
format. Formatul poate contribui la sinteza monoxidului de carbon în prezenţa temperaturii crescute.
Metanolul poate reacţiona cu Compusul A determinând apariţia Compusului B prin adiţia grupării
metoxi. Compusul B poate suferi eliminări ulterioare a HF rezultând compuşii C, D şi E. In prezenţa
materialelor absorbante foarte uscate, mai ales a celor care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu:
Baralyme) poate să apară formarea de formaldehidă, metanol, monoxid de carbon, Compus A şi,
poate, a unor compuşi de degradare ai acestuia, Compuşii C, D şi E.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună tip III, conţinând 100 ml (151,7 g) lichid pentru vapori de inhalat,
prevăzut cu capac din rășină fenolică cu filet și con din PEJD transparent (peliculă) și adaptor (inel)
pentru vaporizator.
Cutie cu un flacon din sticlă brună tip III, conţinând 250 ml (379,25 g) lichid pentru vapori de inhalat,
prevăzut cu capac din rășină fenolică cu filet și con din PEJD transparent (peliculă) și adaptor (inel)
pentru vaporizator.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Sevofluranul trebuie administrat prin intermediul unui vaporizator special calibrat pentru sevofluran,
folosind un sistem de administrare special conceput pentru vaporizatori cu sevofluran sau alt sistem
specific cu vaporizator pentru sevofluran.
Nu trebuie permisă uscarea absorbantelor de CO
2 în timpul administrării anestezicelor inhalatorii.
S-a raportat că unele anestezice halogenate interacţionează cu absorbantele uscate de CO
2 formând
monoxid de carbon. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum riscul de formare a monoxidului de
carbon în circuitele închise de respiraţie şi posibilitatea de creştere a concentraţiilor de
carboxihemoglobină, nu trebuie permisă uscarea materialelor absorbante ale CO
2. Au existat cazuri
rare de producere excesivă de căldură, fum şi foc în aparatele de anestezie atunci când s-a utilizat
sevofluran în asociere cu absorbante uscate de CO
2. Dacă se suspectează că materialul absorbant al
CO
2 este uscat, acesta trebuie înlocuit.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor nr.1 A, Otopeni, 075100, jud. Ilfov
România
13
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9096/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
